O certitudine: dupa scaderile din ultima vreme, castigul adus de dobanzile platite de banci la depozitele in lei aproape ca nu mai acopera inflatia. In acelasi timp, reducerea dobanzilor la depozite este strans legata de ieftinirea creditului in lei, care a devenit nesperat de accesibil in urma cu cateva luni.
Ambele tendinte nu au insa la origine decat volumul mare de lichiditati acumulate pe piata in conditiile in care BNR a hotarat sa atraga sume din ce in ce mai mici si sa le remunereze cu dobanzi tot mai scazute, impingand bancile sa acorde mai multe credite si sa atraga mai putine depozite.
Cat de mare poate fi insa costul acestei accesibilitati crescute a creditului in lei, pe seama unei posibile descurajari a economisirii? Mai are vreun rost economisirea in scopul unor achizitii viitoare cand creditul este la indemana?
"Economisirea si-a mentinut tendinta de crestere in ultimele luni pentru ca factorul de risc reprezentat de inflatie a devenit mult mai scazut, iar oamenii reactioneaza rational, pastrandu-si banii in banca. Poate n-ar fi foarte rau nici daca, pentru moment, inclinatia spre economisire n-ar mai creste", comenteaza Eugen Radulescu, proaspat instalat oficial ca presedinte al CEC si fost consilier al guvernatorului BNR.
El sustine ca intrarile "masive" de capital strain genereaza deja o lichiditate foarte mare, fara a mai fi nevoie de resurse suplimentare provenite din economisirea interna.
Eugen Radulescu apreciaza ca surplusul de lichiditate nu poate face nici un rau: fie se transforma in valuta sau in credit in valuta, temperand astfel tendinta de apreciere a leului, fie contribuie la cresterea creditului in lei, care oricum nu poate fi periculoasa atat timp cat porneste de la o baza de numai 6,9% din PIB.
Fostul consilier al guvernatorului BNR spune ca piata nu mai este in situatia ca inflatia ridicata sa impuna dobanzi foarte ridicate in termeni reali, pentru a incuraja pastrarea banilor in banca, acoperind efectul inflationist de depreciere a puterii de cumparare.
"Intr-adevar, dobanzile la depozite sunt foarte aproape de zero in termeni reali, chiar acceptand tinta de inflatie de 7%. Insa odata ajunsa in jurul nivelului de 8%, inflatia nu mai reprezinta un factor de stres puternic pentru economie, adica nu mai induce distorsiuni semnificative in decizia de investire", afirma Radulescu.
El recurge la comparatii cu Europa de Vest, America de Nord si Japonia, unde dobanzile la depozitele bancare in termeni reali se situeaza aproape de zero sau sunt chiar real negative, la inflatie adaugandu-se si o impozitare mult mai agresiva decat in Romania.
Ramane de vazut in ce masura clientii bancilor romanesti vor accepta o astfel de argumentatie, chiar constransi fiind de saracia alternativelor de plasament. Pentru ca cel putin pana vor reusi sa-si extinda portofoliile de credite in conditii de eficienta pentru canalizarea surplusului de bani, bancile isi vor compensa costurile marite de politica BNR, penalizandu-i pe deponenti cu dobanzi cat mai scazute.
Eugen Radulescu este de parere ca e normal ca dobanzile mai mari sa remunereze stabilitatea in timp a depunerilor si ca atare certitudinea bancii ca va putea sa le fructifice. Numai ca aceasta situatie se regaseste in putine situatii. Chiar CEC plateste 7,5% la depozitele pe un an si 8% la cele pe o luna. Apoi, unele banci care anticipeaza continuarea tendintei de scadere a dobanzilor reflecta aceasta anticipatie in asezarea dobanzilor platind din ce in ce mai putin cu cat creste maturitatea depozitului.
Una peste alta, e greu de sustinut ca piata bancara mai pune mare pret pe economisire. Si nici macar banca centrala nu poate spune ca o face, atat timp cat refuza sa mai remunereze surplusuri de lichiditati plasate de bancile comerciale inclusiv din banii atrasi de la clienti, asteptand ca aceste sume sa mearga spre creditare.
Eugen Radulescu crede ca riscul de inflatie nu mai vine din zona monetara, ci din cauza structurii economiei, care nu ajuta oferta sa se alinieze unei cereri de consum foarte puternice.
"Nu solutia monetara constrange inflatia sa coboare si mai jos. De fapt, folosirea in continuare a instrumentelor monetare devine mult mai dureroasa, pentru ca reduce cresterea economica. Mai mult, presiunea monetara poate omori tot, fara discriminare, iar daca piata nu este perfecta - cum este cazul nostru - il loveste mai ales pe cel care nu are sprijin politic, nu pe cel care este ineficient", afirma Radulescu. Se revine asadar la problema lichidarii societatilor cu pierderi si a mentinerii unei discipline bugetare foarte riguroase.
Noul presedinte al CEC sustine ca inflatia "nu mai poate sa ridice capul, din cauza presiunii fantastice a cursului de schimb". Acesta a ramas de fapt principalul instrument al BNR in lupta cu inflatia, desi oficialii sai afirma ca se pregatesc de trecerea la o politica de tintire a inflatiei - care presupune exact contrariul. Banca centrala considera ca atat timp cat importurile reprezinta circa 40% din PIB, creditul in valuta - 60% din total creditare, iar depozitele in devize - 39% din total depozite, aprecierea leului actioneaza atat ca parghie de ieftinire a marfurilor importate, cat si de reducere a puterii de cumparare a banilor din credite sau depozite in valuta. Adica ajuta la scaderea in continuare a inflatiei. Intrebarea ramane daca aceasta scadere va fi destul de rapida si stabila pentru a nu fi sacrificata degeaba o inclinatie spre economisire care a uimit multe banci straine la venirea in Romania. razvan.voican@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
