"Cele mai recente date arată că numărul de angajaţi români care primesc salarii la nivelul salarial minim pe economie sau cu 10% mai mult a crescut constant, ajungând la 1.750.000 de persoane. De aici rezultă că aproape o treime din angajaţii români sunt necalificaţi, însă o economie cu un PIB ca al României nu poate fi susţinută cu o treime din angajaţi necalificaţi. Angajatorii şi investitorii străini care au venit în România au făcut o fraudă fiscală pe piaţa muncii foarte mare", explică Bogdan Hossu, liderul Confederaţiei sindicale "Cartel Alfa", care cuprinde peste un milion de angajaţi.
De altfel, contribuţiile sociale au reprezentat în ultimii ani mai ales o adevărată povară fiscală pentru angajatori, care sunt nevoiţi să plătească, spre exemplu, la un salariu net de 500 de euro care îi revine angajatului taxe şi impozite în valoare tot de 500 de euro.
De-a lungul timpului, şi creşterea salariului minim pe economie a reprezentat un motiv pentru care angajatorii au fost nevoiţi să crească salariile angajaţilor din mediul privat, pentru că altfel angajaţii de la stat - plătiţi după o grilă salarială stabilită în funcţie de salariul minim - ajungeau să aibă salarii mai mari decât cei aflaţi pe poziţii similare în multinaţionale.
Totuşi, creşterile salariilor minime din Europa în ultimii zece ani au fost semnificative pentru multe alte state. În Ungaria, spre exemplu, salariul minim nu a crescut de mai mult de două ori, iar în Polonia nici măcar nu s-a dublat, dar valorile sunt superioare celei româneşti - 280, respectiv 349 de euro. Bulgaria, singurul stat din clasament aflat sub România, îşi remunerează angajaţii cu minimum 123 de euro.
Majorări importante ale salariilor minime pe economie faţă de anul 2001 au înregistrat Cehia (cu 120%), Slovacia (cu 217 %), Portugalia (cu 52%) sau Bulgaria (cu 207%). În Luxembrug există în continuare cel mai mare salariu minim din Europa, de 1.758 de euro pe lună ( faţă de 1.259 de euro în 2001).
Creşterea salariului minim din România este spectaculoasă, însă a plecat de la o bază foarte mică în anul 2001, când era de numai 41 de euro, spun specialiştii.
În plus, inflaţia a fost ridicată pentru o bună parte din acest interval, astfel că puterea de cumpărare a salariaţilor nu a crescut la fel de rapid pe cât o arată statisticile legate de evoluţia salariului minim.
"Creşterea este explicabilă pentru că a existat şi o creştere a costului vieţii: cresc preţurile şi cresc şi salariile. Se poate spune însă că în ultimul an cel puţin salariile nu au mai crescut în termeni reali, pentru că majorările salariale medii au depăşit nivelul inflaţiei", crede analistul Laurian Lungu, managing partner în cadrul Macroanalitica.
Menţinerea unui nivel salarial minim scăzut poate fi şi una dintre politicile prin care un stat poate atrage investitori străini.
"Forţa de muncă bine calificată, abilităţile angajaţilor dintr-o ţară într-un anumit domeniu de tradiţie au început să fie din ce în ce mai căutate de investitorii străini, care nu mai consideră că doar un nivel salarial scăzut este un argument suficient pentru a investi într-o ţară", crede Sorin Faur, coordonator regional al departamentului de resurse umane al companiei de audit şi consultanţă BDO Balkans, funcţie din care coordonează activitatea din 7 ţări.
Hossu mai spune că în perioada precedentă (cu 10 ani înainte de 2001) nivelul salarial a fost îngheţat, pentru că se credea că un salariu foarte scăzut reprezintă o sursă de creare de locuri de muncă, ceea ce s-a dovedit a fi fals în următorii ani.
"Înainte de a vedea dinamica de creştere a salariului minim trebuie văzută baza de la care s-a pornit, care este foarte mică în România, o evoluţe a creşterii preţurilor (indicele preţurilor a crescut de două ori mai rapid decât a crescut salariul minim) şi cu puterea de cumpărare", a mai spus el.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
