De ceva vreme, Uniunea şi Ordinul Arhitecţilor din Româniaaniversează în fiecare an înfiinţarea primei Societăţi aArhitecţilor Români, printr-un bal al arhitecţilor. SocietateaArhitecţilor din România a fost fondată la 26 februarie 1891, de 24de arhitecţi, în frunte cu Alexandru Orăscu, care le-a devenitpreşedinte. Atât Societatea, cât şi Corpul Arhitecţilor au fostdesfiinţate în 1948 şi înlocuite în 1952 cu Uniunea Arhitecţilor.Tradiţia strălucitoarelor baluri a fost reluată la centenar, în1991.
Fiecare dintre baluri a fost legat de subiecte importante pentrudezvoltarea mediului construit. Astfel, în 2005, a fost asociat cuproiectul de revitalizare urbană şi socială a zonei Lipscani; în2006, cu problematica "traseelor culturale" din Bucureşti(proiectul de reabilitare urbană a traseului cultural CaleaVictoriei şi a traseului cultural Str. Pictor Verona); în 2007, s-acelebrat statutul de oraş european al Sibiului; în 2008, laCluj-Napoca s-a lansat semnalul "S.O.S. dezvoltarea urbanăromânească"; în 2009, la Braşov, s-a discutat asupra calităţiivieţii din România şi asupra contribuţiei arhitecţilor. Cum declaracândva Şerban Ţigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor dinRomânia, "Balul Arhitecţilor este o oportunitate de a crea olegătură, o interfaţă, între breasla noastră şi societate".
În 2011, Balul Arhitecţilor a fost organizat la Sinaia, oraşales atât pentru colecţia remarcabilă de valori arhitecturale, câtşi pentru centenarul hotelului Palas şi apropiata aniversare aclădirii Cazinoului. Balul a fost însoţit de o seamă demanifestaţii, în zilele de 25, 26 şi 27 februarie, dominate deconferinţa "Arhitectura spaţiului public".
Ideea că doar arhitecţii sunt cei care fac arhitectura şicreează oraşul este o perspectiva parţială şi superficială aproblemei. S-a subliniat că oraşul este creat, în final, dupăchipul şi asemănarea locuitorilor lui - imagine a cutumelor, atradiţiilor, a unei mentalităţi şi a stadiului de evoluţie a uneisocietăţi. Arhitectura este un subiect care priveşte întreagasocietate, iar arhitectura spaţiului public mai cu seamă. OrdinulArhitecţilor din România şi-a propus să susţină dezbaterea acesteiproblematici printr-un dialog între arhitecţi şi personalităţi alevieţii publice.
Au fost invitaţi la Sinaia Andrei Pleşu, Cristi Puiu, DanPerjovschi, Gabriel Liiceanu, Alexandru Bălăşescu, Ciprian Mihali,Mircea Cărtărescu şi Dumitru Borţun. Logoul discuţiilor, creat deDan Perjovschi, a fost "Oraşul seamănă cu tine". În cele câteva orede discuţii, moderate de arhitecţii Constantin Goagea şi KazmerKovacs, s-a vorbit despre spaţiul public ca spaţiu al nimănui,spaţiul public ca loc al spectacolului, despre automobilul fetiş şidespre izolarea arhitectului, despre muzica cetăţii creată declădirile şi pauzele dintre clădiri, despre "arhitecturarea" (caproces complex) spaţiului public, s-a subliniat că un spaţiu publicîncepe după un gest arhitectural şi foarte multe altele.
A urmat Balul, la celebrul Cazinou din Sinaia.
În timpul acestuia a fost inaugurată Instalaţia cu ObiecteNomade, un proiect conceput şi coordonat de Tiberiu Bucşa şi IoanaPagu, o invitaţie surprinzătoare asupra necesarei reluări înposesie a spaţiului public.
Un bal înseamnă de obicei un anumit ceremonial strict, osuccesiune de momente în care se îmbină dansul cu antrenul şi cuclipele de respiro, cu discursurile, şampania şi concertul.Evenimentul începe întotdeauna cu un vals vienez şi se încheie înzori cu cotillon. Ţinuta este obligatorie. Doamnele şi domnişoareleapar în rochii lungi, domnii, în smoching, frac sau costume deculoare închisă, cu papion.
Dar, după mai bine de o jumătate de veac în care balurile aulipsit şi au fost interzise, lumea românească a revenit cu greu laceremonial. Şi anul acestea, am remarcat abdicări de la el şi de lacutume. Ţinuta de rigoare a fost împestriţată cu costume de toatăziua, asortate cu cravate ţipătoare; tinerii studenţi, invitaţi,pare-se, prima oară, au apărut în blugi şi pulovere, iar fetele încizme de stradă şi cu părul legat cu elastic. Au fost doarexcepţii. Din fericire, regina balului a fost aleasă tot o studentăîntr-o impecabilă rochie de seară.
Dincolo de micile ezitări, rezultatul final a fost însă, caîntotdeauna, cel sperat, balul fiind o cale de socializare încadrul breslei, iar programul artistic - o încântare. Printreinvitaţi - cvartetul Arpeggione, Maria Răducanu şi Maxim Belciug,Electric Brother şi Gontz. Dar au dat o strălucire incontestabilăHarry Tavitian şi Johnny Răducanu, doi pianişti de geniu care aucântat singuri şi împreună, acompaniaţi de contrabasistul PedroNegrescu, ridicând sala imensă de bal în picioare.
CRISTINA ŢURLEA a absolvit în 1990 Universitatea de Arhitectură şiUrbanism "Ion Mincu", Bucureşti; în 1996 Şcoala Academică de ÎnalteStudii în cadrul aceleiaşi universităţi, iar în 2003 Facultatea deŞtiinţe Juridice şi Administrative din cadrul UniversităţiiCreştine "Dimitrie Cantemir", Bucureşti. În 2007 obţine titlulştiinţific de doctor în arhitectură. A publicat numeroase articoleşi cercetări, în reviste de specialitate, manuale şi în cadrulsesiunilor anuale ale Academiei Române. Este autorul volumului"Arhitectura şi spaţiile publice", Editura Cadmos, 2008 şi coautoral volumului "Banca Naţională a României şi personalităţi dinistoria construcţiilor", Editura Maşina de scris, 2006. A primitOrdinul Naţional "pentru Merit" în grad de cavaler.Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
