Cine erau regina Elisabeta si principesa Maria inainte de a veni in Romania? O intrebare pe care si-o puneau la anul 1900 mai ales calendarele, al caror numar incepuse sa sporeasca in publicistica romaneasca; lecturi usoare, de zile de sarbatoare.
Subiectul era gustat de cititori, insa prea multe acestia nu aveau de aflat. "Pana a se casatori, parintii mei nu s-au cunoscut, scria Elisabeta in amintirile sale publicate sub titlul Coltul penatilor mei. Ca atare, eu nu sunt copilul laudatei iubiri, ci al datoriei." In plus, ambii parinti erau bolnavi. Tatal suferea de tuberculoza, mama era condamnata sa umble intr-un carucior, iar unul dintre fratii Elisabetei, Otto, murea la 12 ani. Elisabeta a inteles de timpuriu omenescul.
Nici parintii Mariei nu s-au luat din dragoste. S-au casatorit la 23 ianuarie 1874, cand regina Victoria a Marii Britanii, careia tare ii mai placea sa aranjeze matrimoniile princiare, a hotarat ca ducele Alfred de Edinburg, cel de-al patrulea copil al ei, sa se casatoreasca cu Maria Alexandrovna, fiica tarului Alexandru al II-lea. O alianta intre un protestant si o ortodoxa! O casnicie cu patru copii. Maria a fost primul, in 1875.
Copilariile celor doua principese au fost diferite. O aspra pregatire pentru realitate in cazul Elisabetei, cu lumea basmului interzisa. Dimpotriva, o "copilarie fericita, fara griji, copilaria unor oameni bogati si sanatosi, feriti de loviturile si de asprele realitati ale vietii" in cazul Mariei, dupa cum ne-o spune ea insasi, cu peregrinari de la Eastwell Park, comitatul Kent, in timpul sezonului de vanatoare si al Craciunului, la Clarence House, Londra, in sezonul modern, sau la Osborne Cottage, in insula Wight, in timpul verii. Manifestarile de afectiune exterioare nu erau ingaduite in castelul de la Neuwied, asa ca Elisabeta si le revarsa asupra papusilor si a pernei pe care dormea. La Neuwied, obiceiul era sa nu se piarda nici o ora fara sa se faca ceva folositor, nici o zi fara o ocupatie serioasa. Pretutindeni exemplul muncii, mereu sfaturi, lectii si invatare. In plus, o educatie religioasa serioasa. Cu treziri la sase dimineata, citit si comentat versete. Maria nu s-a confruntat cu aceasta asprime a educatiei. Missy, cum i se zicea, a crescut in totala libertate. Ducele Alfred, tatal ei, marinar pasionat, era mai mult plecat, deci "intru catva strain pentru noi", un barbat "frumos, parlit de soare, cu ochii albastri". Asa ca "mama era marea realitate a vietii noastre". Iar pentru mama Mariei, copilaria era libertatea, cat mai multa libertate in aer liber.
Pregatirea Mariei pentru viata nu a avut de suferit prea tare. S-a dovedit un talent in pictura, avea cunostinte bune de istorie, geografie, literatura, limba franceza, botanica si muzica. Si mai presus de toate era foarte dibace in arta conversatiei, ceea ce i-a folosit mult in rolul ei de regina. Oarecum ciudat, constata ea in povestea vietii sale, deprinsese bine arta impletitului: "a impleti ciorapi era privit, nu stiu pentru ce, ca o indeletnicire foarte virtuoasa pentru o fetita regala".
Elisabeta, in schimb, a beneficiat de o educatie de principesa germana. La data casatoriei, avea solide cunostinte de istorie, filosofie, stiinte, belle-arte, politica. Vorbea si scria in engleza si franceza si stia in cele doua limbi o multime de versuri pe care le recita cu reala simtire. Interpreta cu virtuozitate simfoniile lui Beethowen, profesori fiindu-i Clara Schumann si Rubinstein. Printul de Wied o familiarizase cu ideile filosofice. Conversatia cu ea era totdeauna o bucurie intelectuala.
"Pe cat era Maria de spontana, cu simtul umorului si surprinzatoare, pe atata era Elisabeta de serioasa, de meticuloasa si decenta. Romanii au preferat felul de a fi al primeia, dar nu s-au aratat niciodata lipsiti de respect pentru Carmen Sylva." Reginele la noi nu se alegeau, veneau pe tron aduse de sotii lor. Si nasteau povesti regale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
