Ilies Gorzo tocmai a iesit din aceasta categorie. Si asa cumpoezia lui e altfel decat a confratilor, asa si debutul lui e unulcu flama. Cand vezi masivitatea elastica a Cartii sudate si candauzi ca inauntru textul isi imparte spatiul cu gravura, iti vines-o pipai, s-o mirosi, sa tragi de ea, s-o frangi pe genunchi, casa vezi ce e ascuns acolo. Asta pentru ca este vorba despre ocarte-obiect, lucrata cu migala de poet si de fratele sau, artistulplastic Dumitru Gorzo. Editie limitata, 100 de exemplare. Un obiectde arta mai mult lung decat gros, realizat din pasla sinteticatratata special si prinsa in trei saibe solide sudate. Carteasudata, cum zice chiar autorul textier, este o carte asudata. La eas-a muncit imens. In consecinta, nu poate fi citita decat cuflexul. Daca o carte noua, cu paginile inca lipite, are nevoie safie dezvirginata cu un coupe-papier, aici este trebuinta de unflex. Carte barbateasca, zavorata in tacerea ei, innebunindu-te deciuda. In care nu merita sa patrunda decat cei cu mintea taioasa caun flex.
Intins cat o jumatate de masa, volumul, paradoxal, inchide in elpoeme condensate, luate la ciocan pana cand au devenit capsulepocnind de inteligenta si aluzii comice. Multi au fost cei care aucazut in capcana de a considera poemele lui Gorzo bufonerii,parodii, deci refractii ale unor scrieri apartinand altor autori.Poetul, desi mereu pus pe sotii si lansator de sentinte trasnite ingrai morosan, nu e un talent in stare bruta. Teasta lui de omuletGopo e doldora de filosofie clasica, moderna si postmoderna. Nu ede joaca! Omul te pune la pamant intr-o discutie cat ai clipi dinochi. Arta lui nu e nici stand-up poetry, nici limerick, chiar dacada senzatia.
In tacerea lui hatra, Gorzo vede lumea altfel decat ceilaltiliterati. Daca Serban Foarta scapara efecte manieriste din cuvintesucite si rasucite, daca Emil Brumaru amesteca gales porcarele cutandreturi si trufandale, daca Gabriel H. Decuble ia in rasparmetehnele romanesti in scenarii poetice bufe, poetul-sudor taieumorul in felii scurte, geometrice si le pune pe un platouhermeneutic. Mai sus-pomenitii scriitori, care i-ar putea parearude indepartate, mustesc si ei de coniac livresc. Celulitaculturala se aduna in cercuri pe trupul ager al mintii lor. DeGorzo, insa, se prinde mai greu, pentru ca el nu se deda la joculinfinit cu vocabule sau cu idei luate in raspar. La el e mai simplu- punct ochit, punct lovit.
Ca ia in tarbaca fetisurile literatilor e clar. Nici uncritic-avocat nu-l poate disculpa de asa ceva. Circumstantaatenuanta este mereu activa autoironie: "o metafora/se baga insufletul meu/si-l largeste/ca pe-o soseta folosita de yeti./ma simtemasculat,/eviscerat,/sfarsit" (poezia. full-contact). Sufletulfacut soseta labartata de catre metafora are spaimepostcartaresciene: "phluturele este rau, urat, incomplet,/phluturele vrea sa ma sperie, atinga, sa nu mai fiu"(phluturophobia). Indiferent ca sare la gatul obsesiei fluturatoarea lui Cartarescu sau nu, Gorzo niciodata nu invarte doar cubulRubik al cuvintelor. Nu urmareste simple efecte de acrobatielexicala. Intotdeauna este o intentie critica in subtext, daca nusunt mai multe. De asta la recitare textulele, cum ar zice LucaPitu, par un soi de epigrame spumoase si nimic mai mult. Ca unadevarat yoghin, poetul se cade sa-si arate puterile numai in fatacelor cu atentie sporita. La lectura, poezeaua devinepoem-obiect.
Asocierile sunt naucitoare, buclucase. Exact ca in unele lucrariale lui Dumitru Gorzo: Catedrala de slanina, Cainele-porc, Cap custeaguri etc. Cum ajung drogurile pe mana hibrizilor folclorici ede neinteles:"jumatate_de_inger_blond_calare_pe_/_jumatate_de_mistret_cu_un_coi_de_argint./intinse cu jumatate de gura garoul ce/ ii scapa din jumatate demana si/ il plesni peste jumatate de fata/ de ii sarira jumatatedin pene/ pardon, un sfert" (ma de ce te droghezi droghezi).Cratima se-mburda, devine underscore ca in adresele de mail.Finalul e abrupt, "pardonul" sparge rama povestii, iar titlul eincarcat de ecou. De la basm, mintea imi sare vrand-nevrand laVicontele taiat in doua al lui Italo Calvino. Chiar si textelefoarte transparente, peste care esti tentat sa treci in galop, au orasucire inteligenta inspre sfarsit. Bunaoara, o elegie despre oscriere extrem de miscatoare, capabila "sa inmoaie inimile/ celormai aspri editori", in asa hal incat "sa uite pentru moment/ detoate problemele lor/ si sa se gandeasca numai la ale mele".
Seriozitatea lui Gorzo in bascalie este inimitabila. Versatil, seindeparteaza de el insusi, mimeaza stiluri si maniere, apoi revineimpecabil la felul lui de zicere. Poate scrie "in genul" oricui,demasca clisee si mecanisme poetice asamblate "pe vapor".Intrebarea este - il poate cineva imita pe el? Pe acel Gorzo dinmomentele lui de gratie, cand nu apeleaza la poante facile, candeste extrem de precis in constructia miniscenariilor satirice? Sinu doar satirice, ci abordand lumea din unghiuri nebanuite, asa cumnumai cineva care inca nu a iesit din Ieud o poate face.
Ironia si autoironia sunt, in cele din urma, forme ale pudorii, aledreptei masuri. Nu te iei prea tare in serios, nu ti se pare caesti buricul targului, ti-e jena sa iei poze grave si sa declamitragedii care iti scot nume de autor sensibil, adancit. Ironia cabun-simt. Un bun-simt demitizator, in sensul de demistificare.Lucrurile asa-zis importante sunt vazute anapoda. Asa se ajunge laesente, iar viata iti apare in toata piticimea ei omeneasca, preaomeneasca. Nu e poezia romanian song o pastila care face cat un tomdespre psihologia poporului roman? "stiti, in legatura cu/ nu s-a/dar o sa/ uite, haideti sa/ de fapt/ daca va/ s-ar putea ca/ insa/desi/ mda". Si nu este oare budista poetica exact datoritainteligentei corozive puse in joc? Nu e mai cinstit asa, decat satuni si sa fulgeri cu mana pe inima si ochii bulbucati inspreceruri? - "in padurea cernica/ de la manastirea cernica/ tantariinu sug sangele/ nici al omului, nici al animalului/ ci se hranescnumai cu seva plantelor/ pe baza articolului nr. 13 din legeacultelor". La fel de acut este rezolvata si problemanationalismului sau cea a iredentismului: "numele meu este stefancel mare si ma ocup de imobiliare" (astazi m-a enervat unungur).
Cand atatea manifeste (Noua sinceritate, Performatismul, Manifestulpoeziei europene) combat ironia si cauta iesiri din postmodernism,Gorzo relanseaza pe piata ironia nastratineasca. Adica acel soi deironie care desurubeaza lumea pocita si o lasa asa, sa rugineascadescompusa.
Dar dincolo de orice fel de intentii subversive, partizanului iiplace mai cu seama sa traga chiulul de la gherila impotrivatalibanilor politicii si artelor; sa scrie doar pentru sufletullui. Astfel, gotan project devine la el goat project, de unde sirescrierea "industriala" a basmului lui Creanga: "as pune pe roateo fabricuta/ foarte poluanta, care/ pe o raza de cativa kilometri/sa emita noxe severe/ iar ploaia acida/ sa-ti arda pielea/ cum mi-afript mie inima/ cand mi-ai mancat iezisorii". Un supermarket estevazut cu ochii candva ageri ai lui Cartarescu si Iaru: "iubita meacu gene lungi/ ce vii de la megaimage/ si tragi masina in garaj/iar eu cobor/ cu pas usor/ sa te ajut la pungi". Doar ca Gorzo estemai eficient. El ia poezia din scurt si, dincolo de aspectulburlesc, monteaza instalatii zalude ori scrie tratate de(para)ontologie pe o boaba de piper: "bea pana zace/ mananca pana ise apleaca/ fumeaza ca sarpele// n-ar da cu matura,/ n-ar da cumopul" (omul este o fiinta smiorcaita).
Gorzo e chinez - migalos si precis ca un tun cu laser. Singurul meuregret este ca a exclus din volum unele poezii de o sclipireusturatoare si a inclus altele, de calibru inferior. Orisicat, numa tem ca cineva o sa adoarma citindu-i miniaturile trase inrafala. Inca o data: desi pare naiv si pus pe giumbuslucuri, nu edeloc doar asa. Stie el ce stie cand il lamineaza pe Eminescu:"cine m-aude cantand zice ca n-am nici un gand/ insa am unul" (maiam un singur gand). Mai departe, soarta lui de scriitor tine deintelepciune, de capacitatea de a nu se pastisa pe el insusi, asacum fac altii pe motivul ca, de fapt, aprofundeaza. Cu altecuvinte, Gorzo atarna de Gorzo. Respectiv G≥G.
Din volumul Anticanonice (cronici stresate), in curs deaparitie la Editura Tritonic
Felix Nicolau(n. 1970) esteconferentiar la Universitatea "Hyperion" din Bucuresti. A publicatromanul Tandru si rece (Cartea romaneasca, 2007) si criticaliterara: Homo imprudens (Editura Muzeul Literaturii Romane, 2006)si Eroismul eminescian (Editura Perpessicius). Colaboreaza larevistele Luceafarul de dimineata, Steaua, Tomis siArca.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
