Au fost doua randuri de alegeri, s-au schimbat guverne si administratii, puterea a fost preluata de cei care fusesera in opozitie si apoi le-a revenit din nou primilor, succesiuni firesti intr-o tara care vrea sa fie democratica, oricate convulsii trebuie sa suporte, oricate hopuri trebuie sa depaseasca si oricat de mult se prelungeste o tranzitie obositoare, despre care in mai multe randuri s-a spus ca s-a incheiat.
Au aparut si au disparut reviste culturale, au aparut si au disparut edituri, s-au publicat mii de titluri de carti in milioane de exemplare, s-au inaugurat ori s-au inchis galerii de arta, s-au deschis ori au disparut muzee, s-au vernisat sute de expozitii, mii de spectacole de toate felurile au avut premiere, s-au degradat si s-au inaugurat monumente, s-au succedat gale, concursuri, festivaluri, reuniuni, colocvii, targuri felurite, s-au acordat premii, au rabufnit contestatii, s-au iscat polemici - indarjite, infiebantate, dezarmante, stiute, obositoare, neinteresante, manipulatoare, copiate, repetate sau pur si simplu iscate din plictiseala - care au daramat idoli sau idei ori, dimpotriva, au sfarsit intr-un fasait caraghios, au rasunat proteste ale condeierilor, cantaretilor, actorilor, cercetatorilor, unii au preferat sa-si alature doar semnaturile, sa-si mai aminteasca lumea de ei, altii au iesit in strada, au rabufnit scandaluri legate de numiri in functii, amestecul politicii in cultura, deturnare de fonduri sau spalare de bani, aprecieri pe criterii neaxiologice sau plagiaturi, despre al caror sfarsit n-a mai auzit nimeni, conform inradacinatelor obiceiuri balcanice, efemerice genii au aparut si au disparut peste noapte, personalitati care chiar aveau ceva de spus au continut sa taca, altele si-au dat obstescul sfarsit, Dumnezeu sa-i odihneasca, s-au dat legi care au nemultumit pe toata lumea, generatiile au continuat sa se razboiasca pentru pleava unor concepte, invatamantul si-a schimbat de cateva ori hainele, dar mai facuse asta, curente literare s-au zbatut sa se impuna, dar mai facusera asta, impostori s-au straduit sa ia caimacul unor sponsorizari, nici asta n-a fost ceva nou, fenomene de prin alte parti s-au insinuat rapid, speriindu-i pe traditionalisti, dar sperietura lor s-a dovedit fara rost, cuvinte sexuale tabu au patruns in textele literare, mai ales in romane, si nimeni nu se mai oripileaza, manelele au spart urechile celor delicati, dar lumea s-a obisnuit si le-a ignorat, pe muzica culta continua sa nu dea nimeni prea multi bani, sportul e privit cu aceeasi invidie, pentru ca e sponsorizat mai mult, rasuna aceleasi bocete despre viata grea a culturii, responsabili intepeniti de ani buni in scaune plusate n-au invatat sa faca proiecte cu care sa obtina fonduri, s-au schimbat enorm de multe si enorm de multe au ramas nemiscate. A fost viata.
Toate acestea - si multe altele - s-au petrecut de cinci ani, adica in viata scurta a Ziarului de Duminica, saptamanalul cultural al Ziarului Financiar. Mai 2000 - mai 2005. Am dat seama, cat am putut, despre mare parte dintre intamplarile celor cinci ani. Cum am promis.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
