Dupa alungarea familiei regale, noile autoritati de la Bucuresti au decis sa transforme Palatul Regal in Muzeu de Arta, prin dezmembrarea unor colectii deja existente. Marturii inedite despre aceasta perioada si soarta unor valori din patrimoniul national ne sunt oferite de doamna Eugenia Zaharia. Absolventa a Facultatii de Litere si Filozofie Bucuresti, Sectia Istorie, in anul 1945, studenta a eminentilor profesori Gh. Bratianu, Th. Sauciuc-Saveanu, I. D. Stefanescu, Ioan Andriesescu, Ion Nestor, Gh. Stefan, Grigore Florescu, Victor Papacostea, doamna Eugenia Zaharia a lucrat, intre anii 1947-1951, la Muzeul National de Arta si Arheologie "Regele Carol I", Sectia de Arta Veche Romaneasca. Este autoare a mai multor lucrari de arheologie privind preistoria Romaniei si mileniul I; a participat la sapaturile de la Sarata Monteoru, Bratei si Dridu.
Dupa plecarea Majestatii Sale Regelui Mihai si a Reginei Elena, Ministerul Artelor hotarase sa transforme Palatul Regal in Muzeu de Arta. Pentru aceasta "reorganizare" s-au luat, s-au transferat, s-au ravasit piese din muzee, palate si case particulare, precum: Palatul Regal din Bucuresti, Castelul Peles (Sinaia), Palatul Cotroceni, Palatul Mogosoaia; Muzeul Zambaccian, Muzeul Kalinderu, Muzeul Aman, Muzeul Simu; Casa Manu, Casa St. Georges s.a. Unele muzee au fost desfiintate, cum a fost Muzeul Kalinderu sau chiar demolate, ca Muzeul Simu (unde este azi magazinul Eva), impreuna cu casa lui Titu Maiorescu. Directorul muzeului, regretatul pictor Marius Bunescu, s-a opus, incercand sa salveze macar cladirea (in forma de templu grec), dar nu a reusit.
Colectiile luate erau repartizate sectiilor speciale din alte muzee. Cele mai multe erau duse la Muzeul de Arta si Arheologie "Regele Carol I" - azi Muzeul Taranului Roman, depozitate in Palatul Regal sau la asa numitele pe atunci "Stranduri" ori chiar la unele ministere (de exemplu la Ministerul de Externe s-au dus vesela si lenjerie de masa).
Pe baza unui ordin al Ministerului Artelor, personalul muzeelor era repartizat sa lucreze la diferite muzee sau colectii. In aceste imprejurari am intrat sa lucrez in Palatul Regal chiar din iarna anului 1948. Astfel, am avut prilejul sa cunosc unele colectii si situatii pe care le voi expune in continuare.
Intreg patrimoniul aflat si adunat in Palatul Regal era administrat de doamna Ghertovici, persoana foarte ordonata si energica. Prezenta noastra, a celor care lucram in Palat cu delegatia Ministerului, era tot sub controlul ei: de la dansa luam si-i inapoiam cheile depozitului unde lucram. Toti purtam incaltaminte speciala, pentru muzee, ca sa nu "murdarim podelele". Aceeasi doamna Ghertovici dirija si personalul de ingrijire al Palatului cu care ne ajutam; ramas acelasi vechi personal al Palatului in perioada in care am lucrat acolo.
1. Am vazut colectia de jaduri a Reginei Maria, din care amintesc o spendida pagoda de culoarea ametistului.
2. Am vazut atarnate, insirate la inaltime, de-a lungul unui intreg perete, pe mai multe randuri, imbracaminte, haine. Mi s-a spus ca erau hainele regelui si ale reginei. Dupa locul unde le-am vazut erau adunate, probabil, din mai multe case regale. Nu erau haine de mare ceremonie, erau haine de purtat. Nu cunosc ce s-a facut cu ele.
3. De la Castelul Peles se adusese un pat de lemn cu colonite torse (sec.XVI-XVII); cu baldachin din atlaz albastru brodat. Pentru ca se taiase matasea, au vrut sa-l arunce. Am restaurat-o cu acul. Mi s-a spus ca fusese adus de catre Regele Carol I din Castelul familiei regale, de la Sigmaringen.
4. Intrand zilnic in biroul doamnei Ghertovici, intalneam o persoana care-i cerea diferite lucruri, conform unei liste pe care o tinea in mana: tablouri, covoare, piese de mobilier, vase de flori etc. Nu am intrebat si nici nu am stiut cine cerea acele lucruri si nici unde erau transportate.
Intr-o dimineata am gasit-o pe doamna Ghertovici plangand. Mi-a spus ca era foarte ingrijorata de raspunderea pe care o avea, administrand acel imens patrimoniu; ca dadea mereu lucruri fara nici o iscalitura, fara nici un act justificativ; si mai era si nemultumita pentru ca se marisera salariile, dar nu si ei, care muncea atata! Ceea ce era adevarat.
5. Un alt lot de valoare disparut in acea vreme a fost colectia Al. Vlahuta - I. D. Stefanescu. Au fost doua lazi din lemn care contineau colectia Al. Vlahuta - covoare, scoarte si alte piese orientale si romanesti, plus ce colectionase prof. I. D. Stefanescu. Doamna Mimi Stefanescu era fiica lui Al. Vlahuta. Cele doua lazi au fost transportate in ziua de 23 iunie 1947 la Castelul Peles. Lista obiectelor acestei colectii a fost scrisa - semnata de profesor si "legalizata" de semnatura reginei Elena. Din aceasta colectie nu s-a recuperat nimic, desi profesorul s-a interesat de ea pana la sfarsitul vietii sale. Adaug acestor randuri si o copie a listei obiectelor din colectia Vlahuta-Stefanescu.
6. Lucrand in Palat, am fost chemata sa vad trei piese care nu stiau ce sunt. Erau trei egrete cu diamante care se purtau de principii domnitori la cuca domneasca. Cand s-a organizat sala tezaurului la Muzeul de Istorie a Romaniei (fosta Posta Centrala), am vrut sa le revad. Nu stia nimeni de aceste piese, atunci!
7. La aniversarea de 70 de ani a lui Stalin, s-a organizat la Moscova o expozitie la care a participat si tara noastra. Expozitia romanesca avea doua sectii: de arta populara si de pictura. In prima sectie trebuiau reprezentate toate etniile din tara (fara sasi), prin costume, tesaturi, broderii, ceramica, lemn, metal etc.; cea de a doua sectie a expozitiei cuprindea tablouri de pictori romani. In afara inventarului pentru expozitie s-a luat si un numar important de piese pentru cadouri. Expozitia noastra a fost foarte bine apreciata de etnografii si artistii rusi. Acestia au refuzat sa primesca cadourile aduse, indicand sa fie date unor muzee (informatiile apartin Elenei Secosanu care a insotit expozitia la Moscova).
8. Alte locuri in care s-au distrus lucruri de valoare au fost asa numitele (atunci) stranduri. Ningea, era lapovita. Intr-o zi, pe cand eram la serviciu in Muzeu, a venit aceeasi Elena Secosanu (care era repartizata sa lucreze la "stranduri"), sa-mi spuna ca se carau cu targa lucruri de la Palatul Mogosoaia, printre care si documente cu peceti, care zaceau in lapovita, in mocirla. A vrut sa le adune, dar n-au lasat-o. M-a rugat sa incercam sa le salvam. Am alergat atunci la prof. Ion Nestor (atunci directorul Muzeului National de Antichitati), care a telefonat in fata mea lui Mihail Roller (era seful Sectiei de Propaganda a C.C.). A doua zi am aflat (de la Elena Secosanu) ca atunci cand s-a intors la lucru (la stranduri), se si primise "ordin de sus" sa se adune lucrurile si sa nu se mai distruga nimic.
9. Am cerut Ministerului Artelor sa numeasca o delegatie pentru aducerea in Sectia de Arta Veche Romanesca (a Muzeului National de Arta si Arheologie "Regele Carol I") a bijuteriilor princiare din Biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Arges si de la Lapos Tisau Buzau. Din partea Ministerului a participat dl. Seitan. Obiectele le-am luat de la Victor Bratulescu, care, atunci, lucra la Departamentul Cultelor. Au ramas acolo doua inele de aur groase cu peceti, ca sa le caute provenienta. Inelele n-au mai ajuns niciodata in Sectia de Arta Veche Romanesca.
10. Palatul familiei carturarului Udriste Nasturel - al familiei Doamnei Elina a lui Matei Basarab - era folosit total nepotrivit. Emanoil Costescu, unul dintre valorosii arhitecti ai fostei Comisii a Monumentelor Istorice, a incercat s-o restaureze, s-o pastreze ca monument istoric. N-a reusit. A fost una dintre putinele locuinte boieresti din sec. XVII-XVIII, destul de bine intretinuta si care mai pastrase inca acoperisul cu cupole, dupa moda orientala; asa cum era in trecut si acoperisul Palatului Mogosoaia. Casa a rezistat folosita ca magazie, dar mult deteriorata. Recent, ziarul "Romania Libera" a semnalat starea acestui monument istoric care necesita importante lucrari de restaurare.
11. In urma actiunii de transformare a muzeelor, inceputa in 1948, Sectia de Arta Veche Romanesca (sau de Arta Medievala) isi imbogatise colectia. Patrimoniul acestei sectii fiind de arta religioasa, nu avea sala de expunere. Tot inventarul era in depozit. Totusi, mi s-a dat ordin verbal sa le pun pe foc. Am cerut atunci Ministerului sa formeze o comisie, in care, subsemnata, ca sef si gestionar al Sectiei, trebuia obligatoriu sa intre; si sa trimita ordin scris. Lucram atunci cu regretata Corina Nicolescu. Acest ordin verbal ne-a terorizat vreo patru ani de zile. Ordin scris nu s-a dat niciodata si nici nu s-a constituit vreo comisie. In acest fel s-a salvat intreg patrimoniul Sectiei de Arta Veche Romanesca, cuprinzand valori din sec. XIII-XIX. Colectia trebuia aparata, nu parasita in seama unor persoane pentru care trecutul nostru nu prezenta nici o valoare, nici o importanta !
12. Muzeul din Alba Iulia s-a pavat, odata, cu caramizi romane.
13. Din patrimoniul Muzeului din Focsani s-a pierdut (s-a aruncat) o buna parte din valoroasa colectie antropologica din epoca bronzului (din cercetarile doamnei Marilena Florescu, de la Candesti-Vrancea).
14. O pierdere asemanatoare s-a intamplat si cu colectiile prof. dr. Francisc Rainer, intemeietorul Institutului de Antropologie din tara noastra.
15. Vechiul Muzeu National de Antichitati (M.N.A.) - din 1956 devenit Institutul de Arheologie "Vasile Parvan"- are in raspunderea sa un imens patrimoniu de importanta nationala si internationala; din acest patrimoniu face parte si lapidariul greco-roman si medieval.
Cand s-a construit Muzeul National de Arta si Arheologie "Regele Carol I", i s-a destinat de la intemeiere, aripa cladirii dinspre strada Monetariei. In anii ultimului razboi mondial, cladirea nu era inca terminata (netencuita in interior si fara podea). Dupa razboi, directorul de atunci al M.N.A., prof. Ion Nestor, a reluat tratativele cu Ministerul Artelor pentru terminarea acestor lucrari. Prin 1950-1951 Ministerul chiar incepuse acele lucrari. In acest scop, arh. prof. Horia Teodoru adusese, instalase, zidise in curtea interioara a Muzeului (dinspre bd. Filantropiei) metopele monumentului de la Adamclisi, care au fost ulterior desfacute si iar mutate. Sectiile de Arta Veche Romanesca, de Arta Populara si Pinacoteca au fost si acestea mutate, iar cladirea a functionat ca Muzeul "Lenin-Stalin" si apoi al Partidului.
Institutului de Arheologie i s-a luat Casa Slatineanu (din str. N. Iorga) si atribuita Fondului Plastic, iar Institutului i s-a facut loc in spatiul Ministerului Invatamantului. Institutul a fost evacuat (biblioteca) si de acolo, unde au ramas insa, in curte, un numar de monumente mari, grele. Aceasta pentru ca dupa 1989, Ministerul Invatamantului si-a cerut inapoi spatiul care-i apartinea. Academia Romana ofera azi spatiu Institutului, in Casa Academiei (fosta Casa Stiintei).
Dar un asemenea patrimoniu nu se poate muta mereu si oriunde, ci numai acolo unde se potriveste si unde ar urma sa ramana pentru totdeauna.
Lapidariul greco-roman si medieval cuprinde actele de proprietate, de cultura si civilizatie ale tarii si ale neamului noastru. Nu pot fi tratate dupa legea 112, adica iti inapoiez spatiul daca stai in el (dar cum sa stai in el daca ai fost evacuat!?) sau este gol (cum sa fie gol daca ai fost obligat sa-l cedezi).
Multe lucruri s-au pierdut cu buna stiinta, cu intentie precisa; dar tot mai multe s-au pierdut si din nepricepere, din ignoranta. S-au pierdut vieti omenesti, institutii si monumente care ar fi putut ajuta la refacerea constiintei de neam si de tara.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
