Clasat drept prima avangarda a secolului XX, futurismul (viitorismul) isi serbeaza, la Centrul Pompidou, centenarul.
Un secol de la manifestul lui Filippo Tommaso Marinetti (20 februarie 1909), tanar manios, in costum, lavaliera, ghetre si baston, indemnand la o arta „beata de spontaneitate si putere", in care cuvintele, obiectele, umanitatea intreaga trebuie sa-si recastige libertatea printr-o anarhie aplicata sistematic tuturor mijloacelor de expresie traditionale (aici intra si cubismul !) de a face arta, oricare arta.
Se inventasera avionul, telefonul, radioul, era o epoca anxiogena (cutremurul care sterge de pe harta Messina cu 100.000 morti, meteoritul in Siberia care arde totul pe o suprafata de 2.000 km patrati); nevoia de viteza, 
nebuna, anunta razboi, anunta dezechilibru, panica si-n cele din urma deconstructia.
nebuna, anunta razboi, anunta dezechilibru, panica si-n cele din urma deconstructia.Futurismul e ultrasensibil, sincron, cauta globalitatea si viteza, in artele plastice da roata cu privirea si prinde tot, fara ierarhie de interes.
Metropola, gara, furnicarul uman ca subiecte creeaza noua iconografie in care formele se rup, se intrerup, accelereaza pana la disparitia oricarei identitati, spatiul e o continuitate marcata de „linii-putere" (Boccioni), contaminand pana si naturile moarte, care, din cuminti cum erau in pictura traditionala, se fac la fel de nelinistite si independente.
Expozitia de la Beauboug (comisar Didier Ottinger, asistat de Mai Lise Benedic si Nicole Ouvrard) este valabila si pedagogic (sala „Manifestului" aduna documente originale, manuscrise, publicatii contemporane), chiar si la o parcurgere mai... futurista, la trap, imaginile misca, se invart, fac film, un parcurs pe masura haosului cautat de artisti pentru a grabi venirea viitorului. Care a sosit sub forma a doua razboaie mondiale... Cativa dintre futuristi se recunosc in ideile fasciste si se aliniaza, dar, cu timpul, cu varsta, se dizloca insusi conceptul anarhic initial, iar Balla ajunge Academician. Si Futurismul la Muzeu.
Sunt 9 sali aici la „Pompidou", cu multi Boccioni, Carra, Severini, Balla, Russolo si mai ales o reconstituire a expozitiei de la Bernheim Junior, din 1912, care, exportata la Londra, Berlin si Bruxelles a propagat urgenta adoptarii acestui limbaj adecvat ideii lui Bergson ca „nimic nu e imobil, totul e devenire si fuga".
Sunt sectiuni care fac sensibile schimburile plastice dintre diferitele miscari artistice, Picasso se afla peste tot, dialogul cu Sectiunea de Aur – Duchamp cu celebrul „Nud coborand Scara" –, declinari ale futurismului-si-mai-rapid, invartit in vorticism, orfism („Prismele electrice", Sonia Delaunay), sincronism; o sala e dedicata lui Felix del Marle, singurul francez aderent la manifest, 1913, alta cubo-futurismului rus, care respecta ortodoxia vitezei, dar armonic, in secvente pictural omogene si mai putin doctrinar. E sala favorita a multora.
Exemplara este activitatea organizata in jurul expozitiei, pentru elevi, pentru cei interesati de istoria tehnicii, filosofiei, strategiilor de comunicare, pentru surzi in limbajul semnelor, specialisti in istoria artei; sunt de vazut filme futuriste, se fac plimbari prin Paris, oras futurist, exista ghid multimedia contra 5 europlus bilet de 12 euro pentru tot Muzeul.
Futurismul este astazi o aventura a trecutului si o ambitie intrecuta de multe programe de computer; operele realizate in numele lui raman insa comori muzeale si au cote imense cand, rarisim, apar la licitatii.
Paris, ianuarie 2009
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
