Blank provoaca realmente, intr-un mod diferit de epatareapostavangardista, suculenta in violenta ei, a "fracturistilor" dinlinia Marius Ianus - Elena Vladareanu. Lectorul trebuie sa fiepermanent in priza, conectat la glisarile, permutarile si mutatiileunui lirism intelectualizat, problematizant si reflexiv. VladMoldovan nu intra deci in profilul tanarului poet revoltat, pornitsa dinamiteze, deodata cu reaua intocmire sociala, conventiilebatranicioase ale literaturii. El se simte bine (prea bine) atat inlumea reala amestecata cu cea a propriei poezii, cat si inextensiile si modificarile ei virtuale, operate fara vreundisconfort. Linia de tensiune expresionista Ruxandra Novac - TeodorDuna - Dan Coman e de asemenea paralela cu versurile bine definitede titlul volumului. Fara convulsionari ale fiintei siintensificari vizionare ale unui raport conflictual, tragic culumea, blank-urile lui Vlad Moldovan sunt lipsite de orice accentdramatic.
Daca socialul este perceput in datele sale si transformat, apoi,dupa un proiect imaginar personal, golul terifiant din miezul altorlumi poetice e... absent in paginile tanarului autor. Analogiile cu"omul concret" al lui Bacovia facute, pe urmele lui Radu Vancu(care semneaza o frumoasa, dar inexacta prezentare pe coperta aIV-a), de cativa comentatori comozi au mult mai putina relevanta incazul lui Vlad Moldovan decat in cel al unui Constantin Acosmei. InBlank, scrie R. Vancu, "studiat sub lupa enorma a unei luciditatifara defectiune, omul ajunge sa-si piarda umanitatea". Eu cred ca eexact pe dos. Mai intai ca debutantul nostru nu intentioneaza saproiecteze o imagine a Omului, cu majuscula (fie el revoltat,invingator sau cazut). Refuzand genericul si simbolicul, el spargeimaginile constituite si identitatile fixe, pentru a le recoagulaiarasi, dar exclusiv in propriul sistem. Se observa chiar oabundenta de umanitate in cele mai caracteristice texte din Blank.E insa una, ca sa zic asa, atent selectata si procesata, recompusadin linii discontinue si din elemente luate de peste tot. Sa citimintegral Endunit: "Esti trecut de 30 si faci/ schimb de stickerein/ statia asta./ Nu ai nici macar ochii tulburi/ si sticlosi aivagabonzilor./ Stai cu prietenul tau/ si rasfoiti clasorul./ Trecemetroul si/ sufla blana cainelui impasibil de langa,/ si pentru casus bate cu tunul,/ si intre daramaturi serpuieste/ dulcele izvorde hidrant./ Se invarte stolul/ si intra in tunel/ Se faramiteazatencuiala/ pe mine si pe voi,/ ca intr-o dimineata de februarie:/ma luasera pe Dealul Florilor/ sa imi arate focurile din munti./Acolo unde am dus o viata buna./ Cat fusese ploaie cat burnita sininsoare/ nu vazusem./ Erau numai dealurile ravasite sub perdea.//Cum ar fi spus Aureus in secolele de mijloc:/ «Ca ne intalnim acumsau ca o facem mai tarziu/ frumusetea fara noi si in nestire/ seasaza necontenit pe suprafete».". Si primele trei strofe dinExcursii, cele mai frumoase din intregul volum: "De fapt n-as puteasa povestesc,/ e de ajuns peticul asta de langa pinii si bradutii/din parc,/ nici n-as face altcumva pentru ca/ privirea mea zgarieca un 0,5 pe terminate.// Am mers cu autobuzul si ma uitam, langafiecare om/ mai multe modificari/ parca se intersectau cateva vocisi aerul urca/ la un metru deasupra capetelor./ Acolo se suprapunelumea/ si ochii lor umeziti de amiaza in fasii/ ar fi putut vedea/ca dincolo si dincoace dospeste floarea,/ ca plescaie bogatia luiDumnezeu.// Ar fi vazut ca in fiecare zi/ miracolul iese - ungandac prin grilajul caloriferului/ si dispare intr-altaincheietura/ (iar eu imi pun urechea pe o tabla si/ astept sa otrazneasca ciocanul)/ Am invatat - mesajele/ aluneca langa pervaz -prin sticla geamului/ Pica repede si se sparg de marginea fiecaruicorp./ Cand se sparg, gura se umple de particele amare/ si dacanimerim ceva prin cuvinte, uitam la loc."
Endunit arata cum autorul descompune realitatea si face sa alunece,prin noile puncte de intersectare, alte planuri si suprafetereferentiale. Atentia marita la detalii (cum sunt miscate firele deblana ale cainelui de aerul "pompat" prin venirea metroului) nuconoteaza in hiperrealism si nici nu preia sarcinile documentareale poeziei sociale. Vlad Moldovan foloseste detaliul, amanuntul,mica intamplare, dar nu ca sa le dirijeze spre o semnificatie maigenerala. Privirea inregistreaza fara sa clasifice si sa claseze,imbibandu-se de frumusetea atomizata si randomizata a lumii, facanduna cu textura ei. In fine, aceasta realitate inconjuratoare nu vafi ajustata si corectata meliorist. Lumea este perceputa cuseninatate si simtita ca buna de un spirit observator pe care l-amputea cota, in prima instanta, ca placid-descriptiv. Pe o a douatreapta a poemelor (si Endunit e un exemplu la indemana), lumeavazuta gliseaza insa spre lumile posibile, dar improbabile,adaugate pe parcurs. In timp ce "trece metroul", "sus bate cutunul,/ si intre daramaturi serpuieste/ dulcele izvor de hidrant".Cotidianul banal si dezastrul unei conflagratii (in alte poezii se"vede" chiar Apocalipsa) se supraetajeaza in chipul cel mai firesc.Alunecarile de teren liric sunt lipsite de zgomot si, cum spuneam,de accent dramatic. Forta de impact a tunurilor si dezastruldaramaturilor par virtuale, parte a unui joc de strategie din care,asa cum am intrat, putem si iesi. Endunit aluneca iar, acum intr-o"dimineata de februarie", cu munti si dealuri "ravasite subperdea". Decorul virtual s-a schimbat fara mari complicatii, facandloc amintirii unor scene de culoare personala. Iar finalulconcluziv e perfect senin, ba chiar aproape mistic: "frumuseteafara noi si in nestire/ se asaza necontenit pe suprafete"...
"Afara e bine", sintetizeaza Vlad Moldovan intr-un Blank in care,ca si in Excursii, perceptia exteriorului vine impreuna cureflectia asupra poeziei. Versul este o proba de atentiedistributiva, dar si una de rabdare in sortarea efemeridelor; unclasor de momente si senzatii asociate lor, plus un cursor care semisca rapid si fin pe suprafetele aparute in flux, oprindu-seselectiv asupra unor secvente. E adevarat ca peste tot in lume"plescaie bogatia lui Dumnezeu" (verbe curente la tanarul poet:"plescaie", "galgaie", "clipoceste", "palpaie"), dar momenteleirelevante ale texistentei sunt, practic, niste materialeconsumabile neutilizabile poetic: "Momente irelevante care isi/lasa colturile si planurile/ cu miile in fiecare loc, tot timpul,/materiale nefolosibile si alunecari,/ fetele pe care le uiti,/povestile neinteresante,/ inceputurile inghetate,/ mici vartejuride conjuncturi iritabile." (Niste invingatori).
E limpede ca Vlad Moldovan nu lucreaza - poetic vorbind - cuspuzeala, urdorile, matreata si gingiile inflamate din nimiculbacovian procesat de Constantin Acosmei. Dimpotriva, schimba mereuplanurile, le interfereaza si remixeaza, suplimentand si, horribiledictu!, transfigurand o materie prea inerta. Specialitatea lui estesa aplice socuri imagistice poeziei si cititorilor sai, rupand inmod repetat (dar impredictibil) directia lecturii si obligandu-nela o atentie maxima pe toata circumferinta ei. Un ultim citatpentru a vedea la lucru aceasta tehnica de inflexiune sidestabilizare creativa: "La fiecare vantoasa cu pietris incetineam/si faceam fotografii./ Click pentru tornada din suburbii/ Click,click pentru vartejul de zgura/ ce se inalta langa liziera/ Click,click, click in fata caravanelor/ supte de furtuna la orizont.//Din cand in cand opream si lasam/ vietati inauntru:/ Caini, lincsi,pisici de mlastina,/ orice putea sa misune printre glezne./ Erau sioameni, dar ne sfiam./ Nu-i cunosteam si era prea/ tarziu./ Ce iisufoca pe ei/ ne-ar fi putut mahni peste poate.//(...) In timp amauzit un murmur/ o stare trecatoare de lesin,/ si stiam ca neapropiem de mare.// Nimic, numai ochii ne sticleau cu nesat,/ numaigatlejul ingana./ A urmat o fulguratie, si din ea o pata pe pupila/deveni o pata in creier,/ o lumina de neocolit in cutia pieptului./Cu ea dansa inima frazele de despartire.// Soferul pipai sa tragafrana de mana./ Fusese o miscare precauta/ intr-un val de foc." (Inmartie 2006).
Desi e un volum de debut, Blank arata un poet pe cat de tanar, peatat de experimentat. Cu Vlad Moldovan, Gabi Eftimie (Ochi rosiipolaroid. Acesta este un test, 2006), Andrei Dobos (Manastur Story,2007) si alti cativa, pare sa existe viata si dupa"milenaristi".
*) Vlad Moldovan, Blank, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti,2008, 88 p.
DANIEL CRISTEA-ENACHE(n. 19 februarie1974) este conferentiar universitar la Facultatea de Litere,Universitatea Bucuresti si consilier editorial la Editura Polirom.A tinut cronica literara in Adevarul literar si artistic(1997-2005), apoi in Romania literara (2005-2009). Colaborari laCultura, Suplimentul de cultura, Idei in dialog, Bucurestiulcultural, Caiete critice, precum si la ziarele Evenimentul zilei siAdevarul. Are o rubrica la Radio Romania Cultural si una peportalul LiterNet. Din 2005 este doctor in Filologie (summa cumlaude) al Universitatii Bucuresti, cu o teza despre Ion D. Sirbu.Volume publicate: Concert de deschidere (Premiul de Debut alRomaniei literare, Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor dinRomania si Premiul "Titu Maiorescu" al Academiei Romane); IleanaMalancioiu, Recursul la memorie. Convorbiri cu DanielCristea-Enache; Sertarul Scriitorului Roman. Dialoguri pe hartie;Bucuresti Far West. Secvente de literatura romana; Un om din Est(Premiul pentru Critica si Istorie Literara al AsociatieiScriitorilor Bucuresti); Convorbiri cu Octavian Paler; Timpuri noi.Secvente de literatura romana.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
