alaturat si Teatrul Maghiar de Stat din Cluj) singurul membru carpato-danubian al selectului club scenic continental. (De altfel, directorul Teatrului „Bulandra", regizorul Alexandru Darie, a devenit de circa doi ani si directorul Uniunii, „amanunt" esential, peste care mediile nationale au trecut, la vremea respectiva, inexplicabil de repede.) Festivalul – care a mai avut o editie bucuresteana in 1995 – s-a desfasurat pe parcursul a peste sase saptamâni si a propus celor interesati cam 25 de spectacole produse de teatre renumite si realizate, unele, de regizori celebri. Nu inseamna, bineinteles, ca toate aceste spectacole au fost la fel de bune; nu inseamna nici macar ca ele au fost, toate, bune. Dincolo de inevitabilele (s)caderi, productiile straine vazute la Bucuresti au oferit, insa, teatrului românesc termenii de comparatie necesari oamenilor care-l fac pentru a-si putea aprecia mai corect pozitia, statutul si „pretul" inauntrul unei piete artistice, pe de o parte, tot mai intinse si, pe de alta parte, tot mai greu accesibile. Ceea ce, oricum ai lua-o, e un câstig. Nemaivorbind despre câstigurile „efective" – in emotie, inteligenta, sensibilitate, abilitati tehnice s.a.m.d. – pe care, se presupune, are sa le aduca un act artistic atât profesionistilor din domeniu cât si publicului propriu-zis. Or, din acest punct
de vedere, Festivalul UTE a fost, in general, la inaltime. Altfel spus, teatrul românesc a avut ce invata de la oaspeti. A avut de invatat, de pilda, de la Amedeu sau Cum sa te descotorosesti de el de Eugen Ionescu, pus in scena de faimosul Roger Planchon la un anume Studio 24 parizian ce-i poarta numele, simplitatea, acuratetea, rigoarea si incizia neasteptata in profunzime efectuata pe o „suprafata" expresiva aparent lipsita de adâncimi; a avut de invatat, de asemenea, curatenia jocului actoricesc. Sau, de la Richard al III-lea de Shakespeare, montat de Gábor Tompa la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, profesionalismul impecabil al unui ansamblu care intelege sa caute excelenta si pe cont propriu, si in echipa, indiferent de marimea rolului jucat de unul sau altul dintre componenti; plus, de la protagonistul Zsolt Bogdán (Richard), talentul plurivalent... A avut de invatat, de la surprinzatorul O casa europeana – Prologul lui „Hamlet" fara cuvinte adus de Teatre Lliure din Barcelona (scenariu si regie: Alex Rigola) inventivitatea, precizia si fantezia, inclusiv in privinta mijloacelor tehnice; si, nu mai putin, gustul pentru risc, curajul de a infrunta eventuala indignare a unor spectatori. si a avut de invatat – in masura in care astfel de lucruri se (mai) pot invata... – de la Lev Dodin si al sau Malii Teatr din Sankt-Petersburg cu al lor Viata si destin dupa Vasili Grosman implicarea autentica, angajamentul cetatenesc (politic, daca preferati) dar si, deopotriva, estetic, seriozitatea, patosul, frumusetea si, din nou, talentul, talentul, talentul. Fara de care nimic, in arta, nu poate exista.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
