Am vrea să fim crezuţi. Am vrea să fim luaţi în serios. Am vrea- în special - să iasă bani. Bani făcuţi de alţii. Să vină ăia dinţările alea ale lor şi să lase banu' aici. Dar cum s-ar puteaîntâmpla asta, când primii care nu ne cred şi nu ne iau în seriosşi n-ar da nici un ban pe noi suntem chiar noi înşine?
Am redescoperit asta - nu-i o noutate, fireşte - stând la un stopşi uitându-mă la plăcuţa pe care sunt scrise instrucţiunile, căciera un stop care poate fi acţionat de pietoni. S-o fi gânditcineva, vreodată, cineva din administraţia locală sau centrală, că- dacă am lua pe bune în calcul posibilele venituri din turism - artrebui ca orice indicaţie stradală să fie şi într-o limbă decirculaţie internaţională?
Reclamele, da! Multe dintre ele par gândite exclusiv pentruvorbitorii de engleză şi am intrat în magazine în care TOTUL e înaceastă limbă, exceptând bizari hibrizi de genul "La toateprodusele din in, 20% off". Of! În rest, însă, vorbim doar noi cunoi, cine nu-nţelege moş-barză-viezure să fie sănătos, ce naiba amai venit pe-aici?
Nu este, evident, o problemă de bani. Inscripţiile dedicatemusafirilor ar costa mai puţin (şi ar fi mai simplu de făcut) decâtciudăţeniile alea enorme pictate pe trotuare, care ne îndeamnă sătraversăm pe la traversare... Este o problemă de gândire. Pur şisimplu nu ne putem gândi că Bucureştiul, de pildă, ar putea fi odestinaţie turistică. De câte ori v-aţi întâlnit cu grupuri deturişti aflaţi într-un tur al oraşului? Sigur, e foarte uşor săspui: Cine să vină, nene, în nebunia asta, să dea-n gropi şi săstea cu orele la stopuri? Nu, nu din cauza asta nu vin, ci pentrucă nu-i invităm, nu-i atragem, şi asta din cauză că nici măcar nune dă prin minte. Se face turism în cele mai amărâte zone din lumeşi în cele mai grele condiţii de deşert, gheaţă, altitudine etc.Oamenii sunt curioşi şi dispuşi la experienţe. Totul e săvrei.
Dacă am putea crede în noi, în ceea ce avem, în ceea ce suntem înstare (nu vi se pare ciudat că români care trag mâţa de coadă înţară devin repede prosperi o dată ajunşi "afară"?), am putea trăibinişor numai din turism, industria auto şi agricultură, toatecelelalte activităţi fiind opţionale.
TUDOR CÂLIN ZAROJANU (n.1956) a absolvit secţia de Informatică aFacultăţii de Matematică, Universitatea Bucureşti, cu lucrarea delicenţă "O privire matematică asupra piesei «Romeo şi Julieta»",publicată ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12 ani îninformatică, pe toate sistemele de calcul şi în toate tipurile delimbaje de programare. Din 1992 lucrează în presă: cotidian,săptămânal, lunar, agenţie de ştiri, radio, TV. A debutat editorialcu volmul de proză scurtă "Viaţa ca troleibuz" (1992, PremiulUniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia "Viaţa luiCorneliu Coposu" (1996, ediţia a doua 2005), romanele "Reluare cuîncetinitorul" (1997) şi "Sfârşitul lumii" (2005), culegerea deproză scurtă "Copiii asfaltului" (2007). În prezent lucrează înTVR, fiind realizatorul talkshow-ului "În spatele uşilor deschise",şi este colaborator permanent al Ziarului de Duminică, al revisteiFlacăra şi al Radio România Cultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
