În luna decembrie a anului care tocmai s-a încheiat am deschiscel dintâi portal de antropologie românească. Se numeşte «Destinvalah», pentru că îşi propune să arunce o privire sistematicăasupra istoriei, comportamentelor şi metalităţilor din toateprovinciile româneşti, inclusiv din diaspora, pentru a descoperisimilitudini, deosebiri, inadecvări, reuşite sau eşecuri, aşteptărişi speranţe.
«Destin valah» este şi titlul uneia dintre cărţile meleapărute în anul 2009, însă mi-am propus, alături de echipa mea dela destinvalah.ro şi bucureştiivechisinoi.ro, să construiesc orevistă electronică de antropologie aplicată pe toate provinciileistorice româneşti.
Sunt articole şi studii ştiinţifice cu rigori academice. Estemai mult decât un portal de informare, e unul al cunoaşterii. Suntşi informaţii de specialitate cu referire la minorităţi,mentalităţi, diasporă, antropologie. Oricare dintre voi îşi poatevalorifica în această revista electronică studiile din studenţie,fragmentele relevante din tezele de licenţă, master saudoctorat.
Adresa revistei este www.destinvalah.ro, iar studiilepot fi trimise la adresa destinvalah@yahoo.com.Obiectivul revistei este să ne cunoaştem pe o platformă academicăşi să descoperim împreună detalii de viaţă românească.
Dar, pentru că eu sunt obişnuit cu cercetarea istorică, amîncercat să-mi definesc, pe scurt, valenţele destinului valah, prinfiltrul unui prezent continuu. Un prezent care-şi refuză plecareaşi traversează epoci istorice. Voi ieşi din metaforă pentru a intraîn eseul istoric.
Să fie oare destinul valah un "neajuns"? O perpetuă"nefericire" a omului aruncat sub vremuri? Aceasta sa fiecaracteristica lui istorică? Numitorul comun care leagă veacurileşi deceniile, vieţile fiecăruia dintre noi şi proiecţiile deviitor?
"Neajunsul de a te fi născut în România" poate căpătavalenţele unui studiu antropologic. Deja literatura l-a circumscrisîn variate feluri din care amintim selectiv: "moarte cotidiană" şi"tinereţe ciudată" (Dinu Pillat); "biserică neagră" şi "cadavre învid" (A.E. Baconsky), "sub zero grade" (Radu Tudoran), "vizuinaluminată" (Max Blecher), "stare de tranziţie" (Urmuz), "tristeţesublimată" (Constantin Fîntîneru), "grozavul întuneric" (ŞtefanPetică), "o stepă unde nu a strălucit niciodată soarele" (TraianDemetrescu) sau o ţară a "geniilor întristate care mor" în mod"barbar şi fără sentiment" în prea cunocscuta "ţară tristă, plinăde humor…" (George Bacovia).
Dincolo de metafore, "în Europa, fericirea se termină laViena. Mai departe, nenorocire peste nenorocire, dintotdeauna"(Emil Cioran). Poate nu întîmplător, Vintilă Horia şi-a răpusmoartea pe străzile Vienei. Dar cîţi au această şansă? În "ţaramea" de azi, copii, adulţi şi bătrîni caută cu disperare sauresemnare un răspuns asupra destinului lor ratat. Să fie o"încercare supremă", şi anume "faptul de a mă fi născut în ţaramea?" (Emil Cioran). Şi să lupţi din răsputeri pentru idealul tăuaflat în contradicţie ireconciliabilă cu realitatea şi apoi, ajunsla o vîrstă onorabilă, să-ţi confesezi eşecul: "nici nu-ţi poţiimagina cît am devenit de indiferent la spaţiul nostru «mioritic»sau nu, în afară strict de locurile unde m-am născut. Prea multezile şi nopţi jertfite unui destin condamnat, comun, lamentabil şievident tragic".
Ce ar însemna neajunsul de a te fi născut în România? De maimulte ori într-o viaţă simţi că aici "viitorul e perimat chiarînainte de a se fi născut". România este ţara unde "copiiiabandonaţi vor să se nască a doua oară"(Adevărul, 4258, p.3), iartinerii preferă să fie sfîrtecaţi de bombe prin alte ţări decît sămai creadă în vreo iluzie de prost-gust vehiculată de saltimbancipolitici, pîntecoşi, stupizi, aroganţi, şmecheri, şperţari şibaroni.
Cu două sute de ani în urmă, la mijlocul secolului alXVIII-lea, erau "atîtea nenorociri în aceste ţări încît nu ştiu cesă vă spun, vă voi spune doar că se îngroapă de vii şi cauza estecă în toiul iernii se pune o dare" şi de aceea, "pentru a scăpa deacel înscris, unii mai săraci şi nu prea cunoscuţi se îngroapă subpămînt lăsînd o răsuflătoare şi mulţi au murit de frig şi stauacolo pînă ce se distribuie acel înscris, căci în acel timp se faceo mare cercetare" (Giovanni Bartolomeo Frontali, 1763).
Cincizeci de ani mai tîrziu, francezul Marmier a descris omasă de robi: "Ce le pasă lor care este numele stăpînului? Ceea ceştiu ei este că trăiesc ca să munceacsă, ca să plătească, să sufereşi să tacă". Precum românii de azi: muncesc doar pentru a plătifacturi, şi acelea restante.
În 1854, ofiţerul austriac Johann Koradin aminteşte de"principiul demoralizator al birocraţiei române, în toate ramurileafacerilor sale", fiindcă "populaţia faţă de boieri, chiar cu bani,nu găseşte dreptate".
Englezul W. Wilkinson descoperă că "nu există poate popor maiasuprit de un guvern despotic şi mai strivit de biruri şi deangarale. (…)Ei (românii, n.m.) nu sînt în stare să conceapămăcar nădejdea unei soarte mai bune. Starea de deprimaresufletească în care sînt ţinuţi s-a prefăcut într-un fel denesimţire şi de apatie naturală, care-i face deopotrivă denepăsători la bucuriile vieţii şi de nesimţitori la fericire, ca şila amărăciunile grijilor şi durerilor".
Ce nădejde să mai sperăm la mai bine de 150 de ani distanţă dela scrierea rîndurilor de mai sus? România pare a fi un imensorfelinat cultural care de fapt camuflează un ospiciu al torturilorpsihologice. Realitatea este că "trăim asiatic şi ne judecăm dupănorme europene". (…)La noi preistoria îşi dă mîna cu electronica,sclavagismul medieval se plimbă în pieţe şi bulevarde, feudalismulurcă şi coboară treptele de la primărie"(I.D. Sîrbu). Ce reprezintăsimplul cetăţean pentru un privilegiat al sorţii, baron, şperţarsau "omul care este" majoritar în funcţii decizionale? Un sclav, unsimplu număr care poate fi oricînd sacrificat. Neajunsul de a te finăscut în România este o problemă de viaţă şi de moarte pentru toţioamenii simpli şi oneşti plătitori de taxe şi şpagă. Este moarteacu anticipare. Copii vînduţi şi dispăruţi prin Europa prin falsulapanaj al adopţiilor pe cînd alţii vor să se nască a doua oară,adulţi în pragul resemnării sau în alergare disperată pentru unpost de ciupercar. În România, la naştere, copiii ar trebui săprimească şi un certificat de deces, căci moartea sălăşluieştealături şi sub alte chipuri: lehamite, anxietate, angoasă,frustrare, ratare, senilitate, mizerie, sărăcie… Şi "de ce toateastea? Pentru că m-am născut" în România.
P.S. "Tinere domn, (…) ne aflăm, pentru cel puţin cîteva sutede ani, în atanorul uriaş al Asiei pravo-trudnice. Ceea ce sefierbe acum în uriaşele cazane ale Istoriei, mutaţia ce are loc înmăduva şi nucleul tuturor popoarelor intrate în horă reprezintă oschimbare atît de teribilă şi de uriaşă, încît să fii sau un mareidiot naiv, sau un demagog de vitrină şi latrină, ca să crezi cătotul nu e decît un oarecare experiment social, perfect dirijatştiinţific… Bagi într-o eprubetă un savant de tip american, unmecanic neamţ şi un şaman mongol - şi-ţi iese, la capătulcincinalului, un astronaut sovietic zîmbitor; amesteci un telalevreu de pe Lipscani cu un ţigan din Arad şi doi juveţi olteni,cobiliţari în toate, şi, după ce i-ai fiert bine în zece şedinţe şicîteva plenare bubuitoare, îţi ies, ca din pălăria scamatorului,cîţiva propagandişti, doi directori şmecheri şi-ţi mai rămînematerie primă pentru cel puţin o duzină de băieţi frumoşi, severişi licenţiaţi în drept… Transcrii Internaţionala pentruCoran şi instrumente afro-asiatice şi obţii cîţiva împăraţisocialişti, poligami şi politruci…" (I.D. Sîrbu).
ADRIAN MAJURU (n. 1968) este cercetator la MuzeulMunicipiului Bucuresti [i coordoneaza Muzeul Dr. Nicolae Minovici.Este autorul mai mulor carti despre Bucuresti, precumBucurestiul mahalalelor sau periferia ca mod de existenta siBucuresti. Povestea unei geografii umane. In sferapreocuparilor sale se afla si zona de underground social urban. Insprijinul celor care studiaza acest domeniu din perspectivaantropologica, a editat lucrari cu referire la cersetorie,delincventa, vagabondaj, sinucidere, nebunie, prostitutie, incepandcu anul 2005. Intre alte titluri publicate, amintim aici selectivCopilaria la romani, Familia Minovici - universspiritual si Destin valah in ilustratii si 101texticulete. In prezent, coordoneaza seriile "Antropologiaurbana" si "Periferii nocturne" la Editura Paralela 45.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
