"Reţelele" împânzesc lumea
Statele Unite ale Americii
Încă din perioada interbelică, Statele Unite au devenitprincipalul obiectiv al spionajului sovietic desfăşurat deNKVDîGPUîKGB şi agenţia militară GRU, datorită ponderii politice aacestei ţări, ca şi faptului că aici putea fi "achiziţionată"tehnologie de înalt nivel. A fost folosită în special metodaconstituirii unor reţele de agenţi, membri sau simpatizanţi aiPartidului comunist, aflaţi pe poziţii importante aleadministraţiei americane, care au acţionat ca agenţi operativi saude influenţare în favoarea URSS.
Reţelele sovietice
Harold M. Ware (1890-1935) a fost conducătorul reţelei carei-a purtat numele, cuprinzând persoane din diferite ministere aleadministraţiei SUA (Departamentul pentru Agricultură, Departamentulpentru Justiţie, Departamentul de Interne) care au spionat pentruURSS, în anii '30 ai secolului XX. Partizan al colectivizăriiagriculturii în URSS, Ware lucrează o vreme în URSS, acţionândulterior ca agent, dar şi militant pentru sprijinul economicamerican în favoarea "Ţării sovietelor". Printre numeroşii agenţiicare au făcut parte din "reţeaua Ware", s-au aflat înalţifuncţionari din Departamentul de Stat (Ministerul deexterne), Alger Hiss, Laurence Duggan, Noel Field, precum şialţi funcţionari guvernamentali, ca LeePressman.
Din reţeaua condusă de Nathan Silvermaster, angajat în "TheBoard of Economic Warfare" (Biroul pentru economia de război), ceeace îi oferă posibilitatea de a transmite Uniunii Sovieticeinformaţii de mare importanţă privind producţia de armament,forţele aeriene şi navale ale SUA., a făcut parte, între alţii,Whittaker Chambers (1901-1961), cel mai important curier, omde legătură cu Moscova în perioada interbelică. În 1938, dezamăgitde practicile sovietice, Chambers se detaşează de Partidul comunistşi îi denunţă pe membrii reţelei care acţiona în SUA.
Din aşa-numita "reţea Mocase", deosebit de activi au fost JackSoble,BorisMorros (1891-1963), un "agent complex" care a desfăşuratacţiuni de spionaj pentru URSS şi în Germania, Franţa, Elevţia,Austria, Japonia, Canada, devenit, în cele din urmă, agent dublu,lucrând şi pentru FBI.
Cele mai multe din aceste "reţele" şi-au continuat şiintensificat activitatea şi timpul celui de al Doilea RăzboiMondial.
Agente
Metoda "spionajului feminin" a fost folosită de agenţiilesovietice în SUA. S-a detaşat Martha Dodd (1908-1990), fiicaambasadorului SUA în Germania, al cărei caz este unic în istorie:fiica îşi spionează chiar tatăl!
Un alt caz deosebit a fost acela al Julietei Stuart Poyntz(1886-1937), spioană americană pentru URSS care, atunci când Stalindezlănţuie "marea teroare", demască regimul sovietic, pe care îlconsideră "corupt, criminal, ilegal", acesta fiind motivul pentrucare a fost asasinată.
ListaFBI
Desigur, contraspionajul american nu a rămas pasiv şi aîntreprins unele măsuri, între care întocmirea unei liste carecuprindea nu numai persoanele bănuite ca simpatizanţi comunişti sauagenţi americani pentru URSS (colecţionarul de artă Armand Hammer,scriitorii Richard Nathaniel Wright, Jack London), ci şi din alteţări (Bertolt Brecht, Thomas Mann). În cazul unora din acestepersoane s-a constata că bănuielile erau nefondate, dar ele aucontinuat să rămâne pe "lista FBI" până în perioada postbelică.
Japonia
Ambiţiile de Mare putere ale Japoniei au făcut ca şi aceststat să folosească spionajul împotriva unor state considerate capotenţiali viitori adversari sau vizate de expansiuneaniponă.
Astfel Yoshitaro Amana (1899-?) a acţionat în cadrulaşa-numitulului "Plan Tanaka", vizând desfăşurarea de acţiuni despionaj în vederea pregătirii invaziei în SUA.
Cel care a fost numit "Lawrence al Manciuriei", KenjiDoihara , a organizat o amplă reţea de spioni în China şi a avut ocontribuţie importantă la instaurarea "regimului marionetă" dinManciuko (Manciuria) în 1932.
ChinaDatorită potenţialului său economic, China s-a aflat înatenţia spionajului unor Mari Puteri care vizau extindereainfluenţei lor în acest spaţiu uriaş sau cucerirea sa. IntenţiileUniunii Sovietice constau în crearea condiţiilor pentru instaurareaunui regim comunist în China.
Şi aici "spionajul feminin" şi-a avut rolul său. MariePicard,care a cules informaţii pentru URSS dintabăra naţionalistă a lui Cian Kai-Si, a sfârşit prin a fiexecutată din ordinul acestuia.
Există unele cazuri în care numele real al unor agente a rămasnecunoscut. Între acestea se află şi cea care a acţionat, în Chinainterbelică, sub numele de cod "Mademoiselle Marie", dansatoare, "femeia cu trup de zeiţă", agentăpentru Marea Britanie care a contribuit, cel puţin pentru o vreme,la zădărnicirea planurilor Moscovei de a dezlănţui o răscoala înChina.
Mexic
Această ţară s-a înscris pe harta acţiunilor informative şi aasasinatelor politice datorită faptului că aici s-a desfăşuratepisodul final al "cazului Troţki". Dizidentul sovietic eraconsiderat de Stalin ca principalul său duşman, astfel încât aordonat serviciilor de spionaj sovietice să organizeze asasinareasa. După mai multe tentative nereuşite, NKVD îl recrutează pe RamónMercader (1914-1978),de origine spaniolă, fervent comunist. Acesta,la 20 august 1940, îl răneşte grav pe Leon Troţki, careulterior va muri. Întemniţat în Mexic, Mercader este eliberat în1960, vine în URSS, unde primeşte titlul de "Erou al UniuniiSovietice". Portretul său se găseşte în Muzeul KGB dinMoscova.
La una din tentativele de asasinare a lui Troţki participaseşi cunoscutul grafician mexican David Alfaro Siqueiros(1896-1974).
România
În contextul din ce în ce mai tensionat al perioadeiinterbelice, România, care prezenta un interes deosebit datorităpoziţiei sale geo-strategice şi ca rezervelor de materii prime, atrebuit să treacă la modernizarea serviciilor sale de informaţiipentru a putea face faţă provocărilor datorate activităţii din ceîn ce mai intense a spionajului străin.
După încheierea războiului, Marele Stat Major şi-a reorganizatstructurile sale de informaţii şi contrainformaţii care vorfuncţiona sun titulatura Secţiei a II-a, ale cărei sarcini eraucunoaşterea evoluţiei fenomenului militar internaţional, sesizareatuturor pericolelor care puteau afecta, într-o forma sau alta,independenţa, suveranitatea şi integritatea teritoriala aRomâniei.
Serviciul de informaţii civil a funcţionat sub diversetitulaturi pentru ca, din 1939, să poarte denumirea deServiciul Special de Informaţii, cuprinzând Secţia IInformaţiiExterne (condusă personal de Mihail Moruzov şi apoi deEugen Cristescu) şi Secţia a II-a Contrainformaţii.
Cominternul în România
Principalul agent cominternist a fost Victor Aradi(1883-1937),publicist, care, recrutat deWilli Münzenberg, călătoreşte mult prin ţară, stabileşte contacte,culege informaţii cu caracter militar şi economic pe care le punela dispoziţia agentului comunist Belu Zilber. Acesta le transmitela Viena, unde se găsea sediul Biroului politic al PCR. Aradi,Zilber şi alţi comunişti români sunt arestaţi şi condamnaţi într-unproces, dar ulterior eliberaţi. În 1933, bănuit că ar fi colaboratcu Siguranţa, Aradi se refugiază în URSS, unde este executat în1937.
Spionajul britanic
Chiar din perioada interbelică, serviciul deinformaţii englez (SIS) a fost activ în România, mai ales prinEdward Boxshall (1897-1984). Acesta a stabilit relaţii importante,între care aceea cu magnatul industriei de armament, sir BasilZaharoff, fiind reprezentantul său la Bucureşti. A obţinutinformaţii preţioase referitoare la URSS şi ţările din Balcani dela agenţi, defectori, refugiaţi. S-a căsătorit cu fiica prinţuluiBarbu Ştirbei. După reîntoarcerea în Anglia, a deţinut postul deconducător al secţiei pentru Europa de Est din SIS.
Spionajul german
În vederea realizării planurilor sale de cucerire, Germania adesfăşurat activităţi informative în România, având drept scoppenetrarea economiei şi societăţii ţării, mai ales prin agenţi deinfluenţare, dintre care s-a detaşat Edith von Coler(1895-?). Membră a elitei partidului nazist, activând pentruserviciul de informaţii al acestuia, este trimisă în România, subacoperirea de corespondent al ziarului "Deutsche AllgemeineZeitung", cu scopul de a se introduce în mediile politice,culturale româneşti în calitate de agent de influenţare, mai alesîn ceea ce priveşte propagarea ideologiei naziste şi apropierea deGermania. Dovedind o abilitate ieşită din comun şi dispunând şi defonduri suficiente, von Colerreuşeşte să se introducă în lumeapolitică românească şi în protipendada bucureşteană. A desfăşurat,de asemenea, activităţi de spionaj economic. Intră sub directasupraveghere a Serviciului Secret de Informaţii român, fapt sesizatde Gestapo şi, în 1943, von Colereste rechemată laBerlin.
"Agentura luiMoruzov"
Întemeietorul Serviciul secret român, Mihail Moruzov, a fostpromotorul unor eficiente metode, între care recrutarea şiexploatarea unei reţele de informatori.
Între "colaboratorii" săi s-au numărat diplomaţiacreditaţi în România, pe care i-a atras prin mijloace pecuniaresau "contraservicii".
Între persoanele care au acceptat să colaboreze cu serviciulde informaţii s-au aflat şi unele personalităţi politice şiculturale, cum a fost Martha Bibescu(1889-1973),care, fără a fi fost o agentă "profesionistă", aacceptat să se implice în procurarea de informaţii importantepentru statul român. Prin relaţiile ei la curţile regale din Europaşi cu oameni de stat influenţi, Martha Bibescu avea posibilitateasă intre în posesia unor informaţii importante. Astfel, în1939-1940, a călătorit frecvent în Turcia, Grecia, Italia şiFranţa, pentru a se informa despre evoluţia conflictului european,oferind SSI rapoarte verbale şi scrise.
Înainte de a fi trimis la Legaţia României de la Londra,Mircea Eliade a fost contactat de SSI. În perioada în care aactivat la această legaţie, Eliade a figurat pe o "listă neagră"întocmită de Ministerul de Externe al Marii Britanii, conţinând şinumele unor diplomaţi suspectaţi de desfăşurarea unor activităţiinformative.
Dr. ALEXANDRU POPESCU, istoric, etnograf şi diplomat, astudiat la Universitatea din Bucureşti şi, ca bursier al FundaţieiAlexander von Humboldt, la cea din Bonn, unde a obţinut titlul dedoctor. În perioada 1966-1990, a activat ca cercetător ştiinţificla Institutul de Etnografie şi Folclor al Academiei Române. Din1990, a făcut parte din corpul diplomatic, îndeplinind funcţia deataşat cultural al Ambasadelor României în Germania, Austria şiFinlanda, precum şi pe aceea de director adjunct al DirecţieiCulturale din M.A.E. Este autorul a 24 de volume apărute în ţară şipeste hotare, a 35 de studii ştiinţifice şi a sute dearticole. A susţinut cursuri şi conferinţe la universităţi dinRomânia, Germania, Austria.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
