Pariul individului-majoritate cu agresivitatea,cinismul, violenta si prostul-gust pe care le exhiba unii semenide-ai lui a fost definitiv pierdut. In urma cu patru ani, m-ammutat pe o strada din Balta Alba, strada care, pe atunci, mi s-aparut a fi o adevarata oaza de liniste si verdeata, cu oamenicumsecade si asezati, cu copii curati si respectuosi, cu masinisilentioase pe strazi, cu acel ritm de vietuire care te poateconvinge ca existenta curge normal.
Un an mai tarziu, insa,lucrurile se schimbasera si au tot continuat sa se schimbe,degradandu-se de la an la an, de la luna la luna, de la saptamanala saptamana, tot mai iute si tot mai vizibil.
Cand ai zice ca lumea seodihneste, adica pe la miezul noptii, pe strada Prevederii, candvaatat de tihnita, huruie ATV-uri parca in ciuda tuturor celor carevor sa doarma; pe la unu, in parcare porneste o sirena pe care n-omai opreste nimeni pana dimineata; la doua, grupuri de tineriinflamati trec pe aceeasi strada hahaind, batjocorindu-se siinjurandu-se intre ei; la trei, musai cineva claxoneaza prelung sirepetat, dupa un partener care continua sa nu se arate; la patru,multora le suna ceasul (desteptator) pentru a-i trezi sa mearga laserviciu. Si tot asa. In plus, nu-i zi de sambata in care sa nu-tigaureasca creierul o bormasina, doua bormasini, trei bormasini,zece bormasini, care modifica harnic configuratia camerelor de laetajele de sus sau de jos ale blocului tau.
Vara de dinaintea verii trecute,desigur, tot intr-o sambata, in spatiul dintre cele doua blocuriinvecinate cu blocul nostru au fost instalate niste boxe imense,din care au curs, ore intregi, manele date la maximum, pentru caasa voiau muschii nasului mare al unor miri care se antrenau pedomeniul public pentru nunta propriu-zisa. Iar nasul s-a jucat cuPolitia de-a soarecele si pisica: din juma-n juma de ora, Politiavenea, chemata de terorizatii din blocuri, dadea o amenda care-lfacea sa rada chiar si pe platitorul ei si pleca; ala dadea din noudrumul la manele de-ti venea sa te muti la Calafat si tot asa, dedoua, de patru, de noua ori.
Ei, dar noaptea nu-i ca ziua,iar exercitiul asta de "io-s mai tare decat toti" s-a repetatintr-o duminica recenta pe la ora 22.00. De asta data, manelele autunat de la vreo suta de metri de blocul in care stau, varsandu-se,prin ferestrele deschise, dintr-un apartament de la etajul cincisau sase al respectivului bloc. Stiti bine: noaptea zgomotele seaud de doua, de trei, de noua ori mai tare. Atat de tare incat, incazul meu, n-am reusit sa-mi ascult televizorul nici macar cugeamurile inchise. Si a durat. A durat. Si poate ca mai dureaza,dar eu oi fi reusit sa asurzesc.
Zadarnic a facut Primaria desector cateva lucruri minunate pe strada Prevederii: toate seofilesc si pier sub tavalugul nesimtirii si al salbaticieitriburilor din zona.
In asemenea vremuri asurzitoare,cum ar mai putea sa se auda poezia? Sau soaptele celor aflati laprima dragoste? Sau muzica ascultata discret? Sau tacerea pur sisimplu?
Nu vom mai scapa: orasele sisatele au ajuns tot mai mult la mana triburilor, care, treptat, darfoarte repede, vor fi singurele care vor mai supravietui, exact cain jungla. Iar cultura apartine orasului, nu junglei.
Poate doar in cimitire sa fie maimulta liniste. Dar daca nici acolo?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
