"Europolis", filmul lui Cornel Gheorghiţă, spune povestea luiLuca Apostol: plecat din ţară, din Sulina mai precis, la începutulinstaurării puterii comuniste, declarat mort de către autorităţi şiavând un mormânt în cimitirul oraşului-port, el moare cu adevăratîn Franţa, în casa sa de pe ţărmul Atlanticului.
Sora lui, Magdalena, şi nepotul, Nae, merg în Franţa spre aprelua moştenirea. Ultima dorinţă a lui Luca fusese să fieincinerat, iar cenuşa să-i fie adusă la Sulina şi pusă în pământulnatal într-un sicriu bizar, sub formă de măgar. Pe drumul deîntoarcere - drum simbolic al rătăcirii sufletului în timpul celor40 de zile cât se mai află pe pământ -, Magdalena moare şi esteadusă acasă în acelaşi straniu sicriu, alături de urna în care seaflă cenuşa fratelui ei.
Am rezumat întâmplările pentru că aceasta a fost calea aleasăde scenarist şi de regizor spre a ne vorbi despre tema morţii, darşi pentru că magicul, simbolicul se află cuprins în existenţă, seîntrupează şi se degradează în ea. Alegerea Sulinei ca fundal altemei se leagă pe de o parte de ideea cosmopolitismului deodinioară al portului liber (cosmopolitism ce-i oferea Sulineistatutul de cetate universală, de polis european), iar pe de altăparte de condiţia oricărui port: provizoratul (existenţă rapidconsumată - sosire doar spre a pleca).
Stabil este pământul în care ne întoarcem cu toţii, după cumni se arată în Biblie: "Din pământ ai venit, în pământ te veiîntoarce". Tema morţii oraşului - care ar fi trebuit, în opiniamea, să acompanieze tema morţii individuale, ca insemn alvanităţilor deşarte de pe acest pământ - nu este decât vag atinsă,din păcate!
Bine lucrat în secvenţele pregătirii sufletului pentru lumeade dincolo, filmul propune un personaj - Magdalena - extrem deinteresant, căruia Adriana Trandafir îi dă o întrupareconvingătoare. Filmul mi se pare mai degrabă a propune povesteatragică a destinului Magdalenei decât pe cea mai obscură(esteticeşte vorbind) a lui Luca. Nu ştiu şi cât de voită a fostaceasta în intenţia scenaristului şi regizorului Cornel Gheorghiţă,dar un lucru e cert: un simbol se întrupează mult mai sigur, maipregnant când nu este căutat cu lumânarea!
Magdalena e ceea ce orice femeie este pe acest pământ: legatăde viaţă, de existenţă, de teluric prin faptul că dă naşterevieţii, veghind, ocrotind crescând noile vieţi şi conştientă că,totuşi, această viaţă este lesne trecătoare. De aici, grija,preocuparea ei constantă de a se îngriji de viaţa de dincolo cugesturi, ritualuri şi credinţe străvechi pe care le pune înexistenţă şi în ordine fără să le fi învăţat şi fără să le fiîmbrăţişat livresc.
Ea nu şi-a proiectat întoarcerea acasă spectaculos (şiexcentric precum Luca), vămile prin care trece (autorităţileportuare) nu mai sunt tezist aduse (ca vama prin care trec sicriulsub formă de măgar şi urna cu cenuşă ale lui Luca).
Pierzându-se în detalii şi deschizând piste pe care nu leurmăreşte până la capăt (pista anticomunistă a lui Luca, pistacomorii pe care o tot caută nepotul său Nae, nebuloasa legătură cuşamanismul african), Cornel Gheorghiţă diluează filmul. Suntsecvenţe căutat simbolice dar seci, fără a produce emoţii(incinerarea), sunt inserturi de documentar cărora nu li se aflămotivaţia (datele despre Sulina), sunt simboluri obscure sauobscurizate (motivul măgarului care apare într-o scurtă secvenţă cuLuca, filmat la Sulina, cu sicriul in formă de măgar în carebărbatul doreşte să fie adus acasă, cu măgarul viu pe care lagraniţa cu Ungaria un personaj de tip să zicem şamanic i-l predă cape un talisman, ca pe-un dat sfânt etc.).
La schimb, filmul produce secvenţe memorabile în aproape oriceapariţie a personajului Magdalena, în scenele de satiră socială(justă observaţia Iuliei Blaga că unele vin din Kusturica).Calitatea imaginii este un atuu important al filmului, iar actoriisunt în ordine, cu un plus evident pentru Adriana Trandafir.
Un film bun, interesant, care provoacă şi, mai ales, nuplictiseşte.
CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licenţiat alFacultăţii de Filologie (1974) a Universităţii Bucureşti. Laureatal Academiei Române (2004) pentru romanul "Gerda". Cărţile de prozăi-au fost premiate de ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti,Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista "Luceafărul". Premiul APLERpentru jurnalism cultural.
Este prezent de la primul număr, săptămânal, cu rubrica"Reportaj", în Ziarul de Duminică.
Este preşedintele secţiei Proză a Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
