Miliţienii il opreau des pe IonCeauşescu, fie că se imbăta şi făcea scandal, fie că se bătea cuunii, fie că-l vedeau noaptea umblind ca strigoiul cu umbrela aceeasinistră după el şi, la somaţia: Buletinul!, de fiecare dată IonCeauşescu trăia adevărate orgasme. Băga mina uşurel in buzunarul dela spate al pantalonilor şi scotea grijuliu actul, depunindu-l cape-o floare in palmele organelor. Miliţienii deschideau buletinulşi ăia care nu-l cunoşteau inţepeneau: Ceauşescu... Ion...silabiseau ei cu voci deodată tremurinde şi imediat atacau: Nu văsupăraţi..., ori fiţi amabil..., ori dacă nu vă deranjeazăintrebarea (deveneau foarte politicoşi miliţienii cind ii citeaubuletinul lui Ion Ceauşescu):... aveţi vreo legătură cuuu...?, iaraici ridicau ochii in sus, făceau un semn cu mina in spate, oriluau un aer solemn. Puţini indrăzneau să spună direct: cu...Tovarăşul...? sau cu... Familia?... Cei mai mulţi doar sugerauintrebarea prin fluturări elocvente de sprincene ori dregeri aleglasului, ca şi cum s-ar fi inecat sau le-ar fi rămas ceva ingit.
Iar Ion Ceauşescu, şmecher, căde prost nu era prost, răspundea tot cu o intrebare: Are vreoimportanţă? A, nu, ziceau miliţienii, vai, dar se poate?, intrebamşi noi aşa... Atunci Ion Ceauşescu işi lua un aer demn şi ziceaapăsat: dacă am greşit, procedaţi după cum vă dictează conştiiţa şilegile ţării! Aici, toţi miliţienii care nu-l cunoşteau incă iiinapoiau grăbiţi buletinul, il indemnau ca data viitoare să fie maiatent şi dispăreau, topindu-se aidoma unor fantome albastre inceaţă.
Unul singur, povestea IonCeauşescu, a fost cel mai pizdos. A luat buletinul, s-a uitat la elfără să clipească des, apoi a intrebat răguşit, pe un ton jos: Aivreo legătură cu...? Nici el nu a dus pină la capăt intrebarea, darceva din intonaţie, privirea fixă, plus faptul că i s-a adresat la"pertu" l-au făcut pe Ion Ceauşescu să devină atent. A răspunssincer: Nu, iar miliţianul i-a mărturisit: Dacă spuneai da, tebăteam pină te căcai pe tine, fiindcă ştiam că minţi. Aşa, aiscăpat. Marş acasă şi să nu te mai prind data viitoare, că te bat,să moară mama, dublu...
Cariera de bătăuş a lui IonCeauşescu a debutat timpuriu, din clasa intii, cind, la şcoală,auzind cum il cheamă, copiii au inceput să strige piţigăiat, incor, cu glasuri subţirele, bătind totdodată din palme: CeauşescuP.C.R!, Ceauşescu P.C.R!, Ceauşescu P.C.R!, iar băiatul a caftitvreo ciţiva incă din prima zi. Părinţii au venit cu odraslelezgiriate de mină la uşa lui Ceauşescu Gheorghe, seniorul,plingindu-se. De ce, bă?, l-a intrebat scurt tatăl. Pentru că, aspus fiul. Ei, atunci i-ai bătut cu folos, a zis tatăl. Aşa să facitotdeauna dacă se mai intimplă. Si Ion Ceauşescu i-a ascultatsfatul.
Lui voiam noi să-i dedicămpoezia colectivă intitulată "Ţara mea", dar nu eram siguri că vaaprecia intenţia şi nici frumuseţea artistică a versurilor. Trebuiasă organizăm recitarea, să fim mai mulţi, destul de imprăştiaţi,unul să strige un vers, altul un vers, apoi s-o ştergem, indirecţii diferite, cu riscuri apreciabile... aşa c-am lăsat-obaltă. Părea cam greu de pus la punct toată chestia, iar Lulu,coordonatorul nostru şef, lipsea din motive obiective, fiind rănit,şi zăcea pe un pat de spital.
Lulu, după cum vă spuneam, n-aparticipat la cea de-a doua intimplare a săptăminii. Nici unuldintre noi n-a luat parte, din fericire, fiindcă de data asta siguro mierleam.
Evenimentul s-a petrecut pe lacinci după-amiaza, in singura zi din lună cind a plouat. Nu preamult, dar orişicit. Ploua puţin, stătea, apărea soarele. Iarăşiploua puţin, iarăşi stătea, iarăşi apărea soarele. De pe ladoisprezece, soarele n-a mai apărut, iar ploaia n-astat.
In sfirşit! După atitea zileaproape ucigaşe, ploua. Ce nu ne convenea nouă era că plouasimbăta, cind, indiferenţi la soare ori la arşiţă, trăgeam cele maitari meciuri din parcare. Pe motiv de accident aviatic, mulţidintre noi umblau in bandaje, Lulu lipsea, fraţii Matran n-ar fiieşit cu mingea... da' ceva-ceva tot reuşeam noi să fifăcut.
In fine.
Deci, ploua. Deci, stăteam incasă. Deci, ne plictiseam.
Bărbaţii, prin balcoane, doar inmaiou şi pantaloni scurţi, fumau, bucurindu-se de aerul răcorit.Alţii jucau table. Alţii dormeau. Femeile făceau ce facfemeile.
Deodată s-a auzit o bubuiturănăprasnică. Cei care fumau au scăpat ţigara din mină. Cei carejucau table au tresărit, răsturnind piesele. Cei care dormeau s-autrezit speriaţi. Femeile s-au oprit din treburile lor şi, desurpriză, au uitat că trebuie să ţipe. Noi, participanţii laaccident, am avut un groaznic sentiment de "deja-vu". Iar?, neintrebam. Se intimplă iar? Ce mama dracului, piloţii ăştia n-au şiei un alt loc unde să se prăbuşească? Numai aici, mereu? Li s-a puspata pe blocul nostru?
Dar explozia parcă nu venea dincer, ci de dedesubt. Am avut cu toţii senzaţia că sintem călare şică animalul vrea să ne arunce din şa. Blocul a săltat din temeliipentru o secundă, apoi a revenit la normal şi ne-am dat seama:pericolul era sau fusese sub noi.
Imediat, unii au inceput să urlede spaimă şi s-au auzit tropăituri pe scări. Am rupt-o şi noi lafugă crezind că e vreun cutremur, ceva, sau că a explodat oconductă de gaze.
Aici era s-o nimerim. Nu oconductă de gaze explodase, ci o butelie. La subsolul imobilului.Si făcuse praf in jur. Praf şi pulbere, vreau să zic.
Blocul nostru era alimentat cugaze. Nimeni nu avea butelie. Totuşi, la subsol, in nişte cămăruţesinistre, se aciuaseră unii, vai de mama lor. Administratorul celnou (că moş Anton murise), om bun la suflet, ştia de ei şi-iingăduia să stea acolo, deşi n-aveau, săracii, nici de unele.Locuiau la subsol, fără electricitate şi apă, iar de lumină sebucurau atita vreme cit era soare afară, care pătrundea prin nişteferestre zăbrelite, fără geamuri, ca de puşcărie.
Lor li se intimplasenenorocirea. Oamenii ii mai ajutau: care cu o haină, care cu ocratiţă, care cu apă şi aveau grijă să nu moară complet defoame.
Au murit, insă, de explozie. Laun aragaz cu două ochiuri preparau şi ei ceva, cu o improvizaţie debutelie, butelia la un moment dat a explodat şi dracii i-a luat.I-au adunat pe bucăţi, firmitură cu firmitură, de pe unde i-augăsit.
Noi am ajuns cind scările de lasubsol erau deja ticsite de oameni agitaţi care strigau: Loc, loc,faceţi loc să treacă! Si am văzut: din catacombele subsoluluiieşeau doi oameni. Mergeau pe picioarele lor şi erau goi puşcă.Părul le era ars complet şi li se strinsese ghem pe lingă cap inşuviţe carbonizate. Aveau pielea maro-verzuie, plesnită in maimulte locuri, ca şi cum s-ar fi ingrăşat brusc, apoi ar fi slăbit,la fel de brusc, iar pielea, foarte solicitată, nu a rezistat. Celemai mari tăieturi erau pe spate şi pe umeri. Năuci şi dezorientaţi,nici măcar nu ţipau. O femeie a aruncat pe ei două cearşafuri, fărăca vreunul să protesteze ori să mulţumească. De şoc (sau pentru căaveau buzele prea arse) nu scoteau nici un sunet. Păşeau princuloarul de oameni ca două fantome timide, iar cind au ajuns afară,unul a căzut in genunchi. Atunci am văzut că şi tălpile eraugroaznic de arse şi că aproape păşiseră pe oasele de la picioare.Un om s-a repezit să-l ridice, dar altul a ţipat: Nu pune mina! NUPUNE MINA! Lasă-l aşa, că e ars, boule, şi-i smulgi pielea! Arsul arămas in genunchi citeva secunde, legănindu-se uşor inainte-inapoi,pe urmă s-a prăbuşit direct in cap. Nu-l puteţi lăsa aşa, striga ofemeie, zguduită de imagine. FACEŢI CEVA! FACEŢI CEVA, OAMENI BUNI!Cucoană, sint arşi, explica unu': ii omori dacă pui mina peei!
Ala rămas in picioare se plimbade colo-colo prin mulţime cu cearşaful atirnindu-i pe umeri. Pinzai se lipise deja de spate, acolo unde avea tăieturile acelea, şi semurdărise. Oamenii se fereau din calea lui, dar il studiau culăcomie. Părul, mai ales, ii fascina. Unu' a pus degetul pe capularsului plimbător şi o şuviţă carbonizată s-a desprins ca o frunză.Altcineva a injurat şi i-a tras una curiosului peste gură, cu dosulpalmei. Curiosul a inceput să urle fiindcă ghiulul tipului iispărsese buza. Nu mai ploua cu găleata, dar continua să picuremoale. De la atiţia oameni, pe jos se făcuse o mocirlă ca-n codru.A venit o Salvare jerpelită şi arsul prăvălit a fost ridicat de subbraţe de către brancardieri şi urcat in maşină. Celălalt s-a urcatsingur, fără nici un ajutor, deşi nu părea să ştie pe ce lume seaflă. La subsol n-am putut intra. Cică erau bucăţi din ceilalţipeste tot. Trei au murit pe loc. Ceilalţi doi, arşii de-afară, cicăse aflau in altă incăpere, dormind. S-au trezit direct in iad,orbiţi de explozie şi flăcări, fără să-şi dea seama ce se-ntimplă.Probabil n-au inţeles nici după aceea. Să dormi, iar cind tetrezeşti nimic din ceea ce ştii să nu mai fie ar innebuni orice omintreg la cap. Dar ca nici tu să nu mai fii cum te ştiai e horror.Pe bune.
Lulu spunea să-i cunoştea pe ăiade la subsol şi că le-a dus şi el, de mai multe ori, mincare.Uneori veneau să ceară apă şi mama lui Lulu ii lăsa.
Al doilea accident ne-aretrogradat penibil. Am ieşit din topul preferinţelor publicului.Dacă după primul căpătaseram o celebritate groaznică şi eram vedetavedetelor, la al doilea s-au schimbat lucrurile. Blocul nostru,blocul cel mai bloc din cartier, de pe locul intii, a căzut peultimul şi puţin i-a trebuit să nu fie eliminat din prima ligă.Oamenii aproape ocoleau perimetrul lui şi se uitau la el chioriş.Ni s-a spus "blocul blestemat" şi aşa i-a rămas numele. Pină şinoi, după o vreme, ne ruşinam că stăm acolo. Cind eram intrebaţi,din intimplare, unde locuiam, spuneam cu jumătate de gură: lablocul acela... ştiţi... fără să mai precizăm care, dar oameniiinţelegeau imediat şi-şi făceau cruce, minunindu-se: Acolo? Vai demine şi de mine! In "blocul blestemat"? Da, ziceam noi furioşi cătrebuie să fim atit de jenaţi. Si nu vă e frică? Nu, ziceam noi,ne-am obişnuit. N-aş sta acolo nici să fiu plătit!, ziceau ei.Ridicam din umeri a inţelegere. Noi stăteam acolo gratis, bapărinţii noştri chiar scoteau bani din buzunat pentru intreţinere,lumină, curent şi celelalte.
Greşeala a fost, gindeam noi, căaccidentele s-au petrecut prea aproape, ca timp, unul de celălalt.Iar explozia buteliei putea să aibă loc in altă parte. Să fi fostdupă noi, am fi donat explozia buteliei altui bloc mai sfrijit, maibanal, mai puţin celebru in cartier, să se bucure şi el săracu' depuţină glorie. Aşa, a fost un exces. Ne-am lăcomit. Ne-am intinsmai mult decit era plapuma şi comunitatea, opinia publică areacţionat. V-aţi luat-o in cap, băi, cred că şi-au zis ei. Vreţisă fiţi cei mai tari din parcare. Nu jucaţi cinstit. Nu-i lăsaţi şipe alţii să ajungă in faţă. Asta e lipsă de fair-play. Iararbitrul, care-o fi fost el, a fluierat: Penalty! Lovitura s-aexecutat, am luat gol şi-am pierdut meciul. După aia, nu ni s-a maiacordat şansa revanşei. Am rămas umiliţi, depunctaţi şi dezonoraţipe vecie.
Nasol.
Din staruri de cinema am devenitcerşetori la colţul străzii. C-aşa-i in tenis, după cum spuneaCaragiu intr-un cuplet senzaţional.
Am vrut prea mult sau cineva,acolo sus, a greşit butoanele. Ori a fost neatent. Dar noi eramdoar nişte puşti şi credeam că viaţa de-abia de-acum incolo vaincepe. Că ne aşteaptă aventuri teribile in viitor şi carierestrălucite. Nu ştiam că tot ce-a fost mai important in existenţelenoastre deja s-a consumat ori se va consuma in vara aceea. Credeamcă va fi o continuare. Că vom juca şi in partea a doua. Sau atreia. Dar n-a fost aşa. Am avut parte de un singur rol principalintr-un film de succes, apoi am intrat in anonimat. Nimeni nu ne-amai oferit vreun rol, fie şi de dus tava intr-o secvenţăperiferică. Am ieşit din liste. Nici unul n-a luat Oscar-ul. Ba maitrist: Lulu a murit de tuberculoză la 31 de ani. N-a prins şi elmăcar Revoluţia, să vadă cum e fără Ceauşescu. Vasilică s-a sinucisla 34 de ani. N-a scos nici o carte de versuri. Claudiu e inpuşcărie, pentru a treia oară. După Revoluţie, cel puţin, a statmai mult după gratii decit afară. Zoli e homeless. N-are casă,n-are familie, n-are serviciu, n-are nimic. Doarme pe sub poduri şibea de stinge. Puiu e şi el in puşcărie, pentru omor. S-a incăieratcu unu', i-a tras o bucată-n gură, ăla a căzut pe spate, s-a lovitde caldarim şi a murit. Puiu şi Claudiu se află in aceeaşipuşcărie. Chiar se văd uneori, insă Claudiu e numai pentru furt,n-a dat la nimeni in cap. Nelu a divorţat de nevastă-sa, plăteştepensie alimentară celor doi copii, a stat pe la dezalcoolizare demai multe ori şi locuieşte impreună cu frate-său, celălaltVasilică, de la patru, după cum spuneam noi pentru a-i deosebi, totdivorţat, in vechiul apartament al părinţilor din "bloculblestemat". Păstorel s-a intors şi el in bloc după ce s-a despărţitde nevastă-sa. Bea zilnic, dar mult mai cumpătat: două sute deconiac, jap-jap, aproape din picioare, fără să fumeze, la măsuţalui, suge apoi o cafea şi gata. E ceas Păstorel. La şase fix işiface apariţia, la şase şi jumătate deja e plecat. Niciodată maimult, niciodată mai puţin. Locuieşte impreună cu Ileana, fosta fatăin casă a familiei Alajbegovici. Ea ii face de mincare, ea ii spalăşi-i calcă. Iar lumea spune că mai fac ei şi altele. Corneluş aplecat din ţară, după ce a stat mai mulţi ani prin diverse spitalepsihiatrice. La fel, Conj, Iancu, Fănel, Carol de la scara A şimulţi alţii. Ion Ceauşescu a murit. Fraţii Cioclea au dispărutnaiba ştie unde. Gelu Boancă e om de afaceri. Singurul. Frumoaselesurori Acutunoaie au imbătrinit şi arată ca dracu'. Umblă in rochiiieftine, sint incercănate, au slujbe mizerabile şi o groază decopii, nu se-nţeleg cu soţii. Şi aşa mai departe. Foartedeparte.
Insă atunci nu ştiam toateacestea. Noi ne jucam. Eram nişte puşti bezmetici in vacanţa devară, incă zburdind fericiţi prin parcarea blocului.
Pe urmă, tot in vara aceea, s-asinucis Tudose, Burcă cel mic a murit călcat de-un autobuz, CehanElena, care deja murise, a inviat, surorile Acutunoaie au devenitfemei, noi bărbaţi şi aşa mai departe.
A fost o vară foarte ciudată. Amintrat intr-un fel in ea şi am ieşit in alt fel cind s-a incheiat.Nimeni dintre cei care mai sint nu poate uita vara aceea. Dacăaccidentul aviatic şi, hai să zicem, explozia buteliei au fostWorld Trade Center-ul nostru, restul n-are echivalent in istoriacunoscută a omenirii. Despre toate acestea, dar şi multe altele,imediat după o scurtă pauză publicitară. Nu părăsiţi miciledumneavoastră ecrane. Revenim in citeva secunde. Andreea, ailegătura.
Sfarsit (dar romanulcontinua)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
