Romanii au ajuns sa fie, in tara lor, nereprezentati in structurile de conducere ale statului. Pentru ca, e limpede de mult, nu de azi, de ieri, politica oficiala a regimului comunist de la Chisinau este una prioritar antiromaneasca. De cel putin 8 ani, de cand presedintele Voronin este la putere, dincolo de Prut se aplica profesionist tehnicile de diversiune si manipulare pe care noi, romanii, le cunoastem bine de pe vremea instaurarii regimului sovietic in tara noastra. Din pacate, Republica Moldova a suferit un proces de rusificare ce face astazi imposibila reactia unanima a cetatenilor ei. In afara romanilor, care protesteaza cu riscuri majore de saptamani intregi, exista si restul populatiei, careia nu ii convine apropierea de Romania. Represiunea din ultima vreme asupra tinerilor care au avut curajul sa isi afirme punctul de vedere demonstreaza ca Republica Moldova traieste, oficial, tot in federatia sovietica. Si, desi KGB-ul nu se mai numeste KGB, el continua sa-si faca treaba.
Intr-un asemenea context, care este sansa Basarabiei? Eu unul cred ca doar intelectualii sai o pot smulge din lagarul comunist de dincolo de Prut. Cum-necum, Republica Moldova trebuie sa se apropie de structurile europene. Din acest punct de vedere, rolul Romaniei este esential. Mie unuia reactia oficialilor nostri mi s-a parut initial extrem de retinuta, de timida. In fine, declaratia presedintelui Basescu, desi tardiva, a fost mai taioasa, asa cum ar fi trebuit sa fie de la bun inceput. Doar ca, din pacate, la noi pana si marile drame romanesti, cum este cea care se petrece dincolo de Prut, au neansa de a fi politizate. Totul se transforma in razboi de declaratii, in loc sa existe o minima decenta, un consens macar in cazuri extreme. Din nefericire, pentru politicienii romani propriile rivalitati sunt mult mai importante decat deciziile majore pe care ar trebuie sa le ia cu discernamant.
Asa stand lucrurile, sansa Republicii Moldova sta in primul rand in intelectualii sai. Si, o spun fara pic de ezitare, scriitorii, artistii de dincolo de Prut sunt, in multe privinte, mai europeni decat cei din tara. Sunt, oricum, mai maturi, pentru ca au fost nevoti sa faca fata atator diversiuni politice (cum ar fi aberatia privind „limba moldoveneasca"), incat gestul cultural a capatat, acolo, si o detenta national(ist)a de bun-simt. Nu ma refer neaparat la scriitori-tribuni, din stirpea lui Grigore Vieru, ci pur si simplu la acei autori care stiu ca, facandu-si bine treaba, fara complexe, se inscriu firesc in literatura romana si leaga, astfel, Basarabia de tara. Or, acest liant cultural este mult mai puternic chiar si decat cel politic. Prin faptul ca au scris in limba romana, limba lor materna (spun un truism, dar unul necesar), scriitori basarabeni au facut mereu parte din literatura romana.
Eu unul cred ca, pe langa actiunile diplomatice, politice, o alta solutie pentru ca sufletul romanesc sa fie sustinut acolo unde este pus in pericol il reprezinta aceasta investitie in cultura romana de acolo. Mai ales ca acolo exista un potential demn de toata stima. Institutul Cultural Roman finanteaza, de pilda, una dintre cele mai bune reviste culturale din cate avem: Contrafort. Condusa de Vasile Garnet si Vitalie Ciobanu, revista aceasta este mult mai deschisa si mai variata decat majoritatea aparitiilor literare din tara. Alte publicatii, precum Semne, Sud-Est sunt periodice in care ai mereu ce citi si care ar merita o atentie sporita. La Chisinau apare, de la o vreme, si revista Stare de urgenta (ce titlu lucid!), scoasa de Marius Ianus si Dumitru Crudu. Este una dintre cele mai vii si mai verticale publicatii dn spatiul cultural romanesc. Edituri precum Cartier sau Arc si-au castigat, pe buna dreptate, un loc aparte in piata editoriala romaneasca. Eu unul cred ca asemenea initiative, care si-au demonstrat profesionalismul, ar trebui sprijinite, financiar si nu numai, in aceasta perioada. In vremuri de criza, cultura este cea mai buna investitie. Asta ar trebui sa o stie si politicienii romani.
In fine, ce sa mai spun? O afirm cu toata responsabilitatea la care calitatea de critic literar ma obliga: exista multi scriitori romani foarte buni in Republica Moldova, de la Vladimir Besleaga, Ion Druta, Vasile Garnet, Vitalie Ciobanu, Leo Butnaru, Nicolae Leahu, Ghenadie Nicu, Eugen Luca, Mihai Cimpoi, Arcadie Suceveanu, la mai tinerii, dar deja afirmatii Emilian Galaicu Paun, Dumitru Crudu, Mitos Micleusan, Iulian Ciocan, Iulian Fruntasu, Pavel Paduraru, Alexandru Vakulovski (care a pierdut, recent si aberant, cetatenia romana), Stefan Bastovoi, Vasile Ernu si atatia altii, care, sunt sigur, imi scapa in graba redactarii acestui articol. Oricum, sansa Republicii Moldova in acesti scriitori sta. Cat timp la Chisinau sau la Balti sau oriunde in Basarbia se va scrie literatura romana, Republica Moldova nu are cum sa mai fie rusificata. Si nici comunismul nu va rezista foarte mult.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
