Poetul sacrificat este acel geniu trist care senaste intr-o tara unde "pana si strazile aveau un aer de umilintasi de ratacire cu duhul"(p. 160). Era o tara unde disperareadezhaina trupul inainte de a se naste iar "visul era o forma deprotest generos"(p. 171) Era o tara unde "nesiguranta era stareamea de toate zilele; incepeam sa invat a ma lasa la voiaintimplarii si a nu mai pune pret pe nimic" (p.180).
Oamenii uitasera vorbirea, chiarsi pe aceea onomatopeica; era o tara unde "oamenii nu scuipacuvintele, ci le inghit. Odata si odata voi invata, desigur, si eusa le inghit, sa nu mai rostesc decat pseudo-cuvinte" (p. 208). Inmarele oras-capitala toate "sufletele erau claustrate in iarna" (p.210), multi "erau ingrozitori de tineri, unii inca adolescenti,aveau chipuri incruntate, posomorate, ostile… nu aveau nici orevendicare in afara dreptului de a refuza totul… nu ne trebuienimic de la aceasta societate de gandaci…" (p. 222).
O tara unde tinerii imbatraniti,rataciti in lehamite si prabusiri cotidiene, mureau de mai multeori pe zi; erau tineri "falsi sau adevarati", morti sau muribunzicaci "o zi fara mort devenea o iluzie naiva" (p. 231). Doream "sanu mai vad chipuri fara trasaturi, oameni ce nu mai stiu dacatraiesc ori sunt morti si isi lasa cadavrele animate la dispozitiaoricui" (p. 232), caci mai conta oare cine era stapanul intr-o lumea ierarhiilor inversate?
Exista in aceasta tara ca uncimitir refuzat cate unul care "se straduia sa vorbeasca academic,foarte ponderat, care purta haine lejere, aduse din alte tari, dartoate nu faceau decat sa-i sporeasca vulgaritatea de maidanagiuparvenit" (p. 245). Era o tara-cimitir unde continuu se sapaugropi, pe apucate, in asfaltul strazilor, in pietrisul mocirlos altrotuarelor, printre pomi sau in zidurile caselor. Privind in jurultau slapii si degetele unsuroase cazute sub greutatea ghiulelelor,intuiesti ca destinul tau este de condamnat la moarte caruia i sepovesteste cu lux de amanunte executarea sentintei. Te revolti innevinovatia ta si le strigi in fata netrebnicilor care decid pentrutine si gramul feliei de paine: "Ticalositi-va pana in maduvaoaselor daca, in aceasta existenta de netrebnici, ingenuitateanoastra gaseste un antidot impotriva marasmului - fie-va greata decuvintele frumoase - bacili ai imbecilitatii! Scuipati-le!" (p.223).
Traim vremuri de anarhie cand"nimenea nu mai simte nimic. Invatatii vorbesc despre tariscufundate in ceata cu un singur ochi rosu insangerat si vantulcand isi schimba directia aduce mirosuri sordide si cuvinte demolima incat multi vad in vise sfarsitul - aparura chiar profetiice vorbesc despre ultimii supravietuitori ai unor incendii,strecurand spaima printre alesi" (Corabia lui Sebastian). Separe ca este "prea mult vid in istorie si toate nu vor decat sate-nvete supunerea oarba si spaima", incat "nici alcoolul, nicistelele nu mai inseala" inchipuirea in care te mai retrageai(Cadavre in vid).
Sa fii "batran si singur" intr-oasemenea tara este mult mai mult decat tot ce poate suportacosmarul unui vis neimplinit. Ne aflam in tara unde "batran sisingur toamna umbland prin oras" descoperi "cum femeia a imbatranitcu altcineva, cainele imbatranind a murit, copilul singur nu s-anascut niciodata… pe strazi vantul si soarele batrani si singuri…flasnetarul batran cu un singur picior… prostituata batrana sisingura, cineva intr-un cimitir canta o melodie batrana si singura…capul se clatina gol cu o singura amintire batrana, copacul seclatina, idiotul din reclama se clatina, orasul plin de lume seclatina… multi, multi singuri tineri batrani…" (Batran sisingur).
Priveste, au aparut"innoitorii… oamenii viitorului… toti cei falsi vor ajunge profetisi multa lume ii va urma cand, murdari si cu ochii sticlind delacomie, vorbind mereu in numele altora, vor reclama puterea pentruei… Si le veti da-o caci veti fi obositi, somnul patrunde inagitatia cetatilor voastre si o culoare indefinita marcheazaputrefactia varstei" (Varsta) si acesti "innoitori" hahaiescdin limuzinele lor luxoase despre dispretul strainilor si pandaacestora de a fura bogatiile tarisoarei cand de fapt "oameniitarilor saracite si mizerabile au intotdeauna sentimentul ca suntjefuiti de straini si putinele lor bogatii li se par fabuloase,ravnite de toti" (p. 157). Dar aceasta poporul nu trebuie s-opriceapa. Caci atunci s-ar intelege cine la cine ravneste si pecine jefuieste; "a intelege inseamna insa, mai mult ca oricand, amuri - si in timpul mortii, ca si dupa moarte, se instaureaza maiintai un lung intuneric, din imperiul caruia cei ce se intorc suntintotdeauna altii… Nu te mai gandi la nimic, nu invidia destinele acaror darnicie este inselatoare - statornicul si ratacitorul nusunt decat cele doua jumatati ale clepsidrei ce-si plimba prin ele,nemiloasa si impenetrabila, nisipul de totdeauna, cand plinul sigolul sunt umbra celuilalt" (p. 269).
Cei care intelegeau si reveneaudin "timpul mortii" altii decat au fost erau sufocati demarginalizare, pe cand ceilalti, care se implinisera prin miculcompromis, glasuiau prin "cuvinte semanand cu pantofii uzati aicolajelor, poeti semanand cu pantofii uzati ai colajelor editori,profesori, mentori, redactori, admiratori… o angoasa a pantofiloruzati…" (Ars Longa).
"Elita" tarii-cimitir, inpantofiori uzati si hainute stramte, s-a adunat sa discute "marileprobleme" venite spre amiaza; pana "si cei in puterea varstei aufost vazuti scuipandu-se cu demnitate si licitandu-si recuzitamatura", in timp ce "inteleptii, cate doi, cate trei, cei inalti sicu plete albe au fost rand pe rand impaiati"(Elita).
Mai avem in aceasta tara ospaima pentru cei ce se cred nemuritori caci "e bine uneori sa fiiun imbecil care spera, poate speranta aceasta altereaza pentruviermi gustul existentei tale", caci numai intr-acestia mai avemsperanta recunoasterii unei valori; ei nu pot manca ceea ce esteinmiresmat caci, atentie!, "Cadavrele neingropate la timp, incep saintinereasca" (Corabia lui Sebastian). Iata cum sansanoastra mai sta in nevrednicia viermilor si intinerirea cadavrelorneingropate la timp.
Citatele sunt selectate dinopera lui A.E. Baconski (1925-1977)
ADRIAN MAJURU (n. 1968)este cercetator la Muzeul Municipiului Bucuresti si coordoneazaMuzeul Dr. Nicolae Minovici. Este autorul mai mulor carti despreBucuresti, precum Bucurestiul mahalalelor sau periferia ca modde existenta si Bucuresti. Povestea unei geografiiumane. In sfera preocuparilor sale se afla si zona deunderground social urban. In sprijinul celor care studiaza acestdomeniu din perspectiva antropologica, a editat lucrari cu referirela cersetorie, delincventa, vagabondaj, sinucidere, nebunie,prostitutie, incepand cu anul 2005. Intre alte titluri publicate,amintim aici selectiv Copilaria la romani, FamiliaMinovici - univers spiritual si Destin valah in ilustratiisi 101 texticulete. In prezent, coordoneaza seriile"Antropologia urbana" si "Periferii nocturne" la Editura Paralela45.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
