Ce legătură ar putea fi intre aceste trei personaje istorice:Bonaparte - un strălucit lider şi erou al Franţei imperiale asecolului XIX, Ilie Pintilie - un ilegalist comunist obscur,plantat de propaganda anilor 50 intr-o panoplie eroică de mucava şiIancu de Hunedoara - un nobil catolic, primul voievod român alTransilvaniei, regent al Ungariei şi erou al luptei antiotomane?Nici una, decât că toate cele trei nume au fost atribuite aceluiaşibulevard central al Bucureştilor pe timpul a trei regimuri politiceconsecutive.
Artera ce leagă Piaţa Victoriei de Calea Dorobanţilor se numeaBulevardul Bonaparte incă inainte de vremea mareşalului Antonescu(Marin Preda o menţionează in "Delirul" ca teatru de confruntareintre militari şi legionari in ianuarie 1941), comuniştii aurebotezat-o vreme de 40 de ani Ilie Pintilie, iar după decembrie1989, intr-un elan de redeşteptare naţională, a primit numelegloriosului voievod transilvan.
Henri Stahl a fost primul care a vorbit despre mania edililorşi politicienilor liberali din prima jumătate a secolului XX de arăsboteza străzile intr-o perfectă harababură ce s-a unit cumodernizarea târnăcopică a Bucureştilor. Spre deosebire de aceştia,după preluarea puterii, comuniştii au procedat imediat laschimbarea numelui străzilor, oraşelor, fabricilor şi a tot ceputea figura ca reper simbolic in vocabularul cotidian aloamenilor, astfel incât imaginarul comunist/bolşevic să fie băgatcu secera şi ciocanul in mintea oamenilor in scopul răsturnăriiconştiinţelor românilor, ca parte a procesului de mistificare aistoriei şi identităţii naţionale. Astfel marele oraş transilvan,străvechiul burg săsesc al Kronstadt-ului, Braşovul nostruromânesc, a fost numit, printr-o penibilă linguşeală a luiGheorghiu-Dej şi a tovarăşilor săi, "oraşul Stalin" incă mulţi anidupă moartea in 1953 a dictatorului bolşevic, brazii de pe munteleTâmpa fiind tăiaţi pentru a marca numele acestuia. Tot ca oconsecinţă a preceptelor comuniste de "modestie" şi cult alpersonalităţii, Nadia Comăneci s-a născut nu in Oneşti, ci inmuncitorescul oraş "Gheorghe Gheorghiu-Dej" (surprinzător,Ceauşescu nu a avut parte nici de stradă şi nici de oraş purtândnumele său, el mulţumindu-se doar cu o intreagă "iepocă" istorică).Mondena staţiune litorală Carmen-Sylva a fost rechemată brusc,pentru spulberarea oricăror iluzii, "Vasile Roaită" (tânărul ucenicdespre care mitologia comunistă spune că a murit trăgând sirenapentru declanşarea grevei ceferistilor din 1933), devenind unproletar loc de odihnă şi tratament pentru bine-merituoasa clasămuncitoare, inainte de a reveni la neaoşa denumire de Eforie.
In Bucureşti şi nu numai, vechile străzi purtând nume propriice rezonau cu deja duşmanoasa lume burgheză sau occidentală au fostredenumite de comunişti intr-un mod perfect anost: stradaWashington a devenit Rozelor, strada general Henri Berthelot s-atransformat in Nuferilor, Piaţa Lahovary cu tot cu ansamblulsculptural a fost numită Cosmonauţilor, bulevardul I.C. Brătianu aprimit numele de Republicii, iar Parcului Carol I i s-a spus alLibertăţii (fiind obligat să găzduiască un funebru mausoleucomunist de inspiraţie stalinistă). Pe lângă numele idolilorfondatori ai comunismului, Marx, Engels şi Lenin (necunoscuţiromânilor de rând până in 1945) şi nomenclatorul de conjunctură(numele acelor personaje care erau agreate sau şterse din spaţiulpublic in funcţie de orientarea vânturilor politice alemomentului), calendarul evenimentelor importante din noua istoriecomunistă a fost intens exploatat urbanistic şi rural, o mulţime debulevarde, străzi, pieţe sau uliţe din toate localităţile Românieiprimind numele de 6 Martie, 1 Mai, 23 August, 30 Decembrie, pentruca nimeni să nu uite ce inseamnă ele si pentru a dezrădăcina oparte din vechile repere: 10 Mai, 11 Februarie, 11 Iunie, 13Septembrie.
Acelaşi fenomen de rebotezare urbană s-a petrecut şi dupăcăderea comuniştilor de la putere: in Bucureşti au apărut plăcuţede străzi şi bulevarde cu numele unor personalităţi ocultate devechiul regim şi recuperate de noua democraţie: bulevardele IonMihalache (fost 1 Mai), Iuliu Maniu (fost Armata Poporului), regeleFerdinand, regina Elisabeta (fost 6 Martie, fost GheorgheGheorghiu-Dej, fost Kogălniceanu), Pache Protopopescu, mareşalConstantin Prezan, mareşal Alexandru Averescu, Lascăr Catargiu.Doar mareşalul Ion Antonescu nu a beneficiat de această postumărestauraţie datorită opoziţiei ferme (in perioada premergătoareaderării României la NATO) a lumii occidentale şi in special aamericanilor, ce nu-i puteau ierta crimele de război. Imediat dupădecembrie 1989, toate datele din calendarul comunist au fost şterseşi inlocuite in mare parte cu noile sărbători: 1 Decembrie sau 22Decembrie, iar bulevardul Victoria Socialismului creat de Ceauşescuin inima Bucureştiului a devenit al Unirii. Cel mai simplu a fostin cazul comunei 30 Decembrie din vecinătatea Bucureştiului(cunoscută pentru ferma destinată exclusiv aprovizionăriinomenclaturiştilor de partid cu produse din carne, lapte etc.) carea schimbat doar cifrele, din 30 in 1 Decembrie.
Napoleon pare să fi avut dreptate atunci când ar fi spus căsingura schimbare produsă de o revoluţie este numele străzilor. Camaşa a fost şi la noi, şi la italieni. Umberto Eco a propus insăpentru Italia lui o soluţie perfect valabilă şi pentru Românianoastră: adoptarea unei legi care să interzică denumirea uneistrăzi după numele cuiva care nu a murit de cel puţin 100 deani.
CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginerpolitehnist (1983) si doctor (Magna cum Laude) in stiinte militare,a fost ofiter in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalistmilitar de televiziune si presa scrisa si apoi ca ofiter specialistin operatii psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO inKosovo si Afganistan. A publicat mai multe volume desprepropaganda, razboi mediatic si istorie militara in România siStatele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminica"si revistei "Flacara".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
