In zilele noastre, in Romania, armata defileaza de 1 Decembrie, Ziua Nationala. Trupele si tehnica terestra si aeriana trec solemn pe sub, respectiv pe deasupra Arcului de Triumf in aplauzele entuziaste ale publicului de pe margine care flutura stegulete tricolore si, dupa caz, stegulete NATO sau UE.
Acelasi lucru se intampla, pana nu demult, de 23 August, dar nu chiar pe sub Arcul de Triumf si cu mai putin entuziasm din partea publicului, fie si numai pentru ca prezenta acestuia acolo era o sarcina a partidului al carui steag rosu era nedezlipit de cel tricolor. Inainte de 23 August, insa, si pentru o lunga perioada de timp, principala parada militara a anului a fost de 10 Mai: desigur erau mai putine stegulete (greu manufacturabile la un pret modic), dar mai mult fason. Dincolo de incarcatura politica devenita ulterior predominanta, parada militara a fost receptata initial de catre protipendada drept un eveniment monden in aer liber la sosea. Spoiala ludica a ceremoniei, asemanatoare bataliilor cu flori din vremea lui Luchian, nu impieta asupra solemnitatii prezentei regale, autenticitatii trairilor patriotice sau semnificatiilor politice.
Prima marturie cartofila romaneasca despre o parada militara de 10 Mai bucuresteana dateaza din 1897, fiind aparuta in colectia "Spada". Este vorba despre un remarcabil instantaneu fotografic cu printul mostenitor Ferdinand calare in fruntea detasamentelor.
Desigur atunci, ca si acum, ierarhia intrarii in scena avea o semnificatie aparte: onoarea deschiderii spectacolului revenea printului mostenitor Ferdinand, ministrului fortelor armate, unui general cu functie de comanda pe frontul din Irak... Distributia contingentelor participante avea si are o anumita semnificatie militara, de recunoastere sau afirmare a impotantei sau meritelor unor unitati, a unor contingente, a unor categorii de tehnica, sau de forte. Indiferent de distributie (din care lipsesc doar navele militare carora le este rezervata Ziua Marinei de S'anta Marie), spectacolul este impresionant mai ales pentru "tivili" si copii. De obicei, toata lumea pleaca multumita: politicienii din tribuna pentru ca au fost vazuti (si nu au fost, eventual, huiduiti), publicul pentru ca a vazut, iar militarii pentru ca s-au lasat vazuti asa cum le place lor. Nu cred sa fi existat vreodata, din vremurile antic-romane incoace, o parada militara lipsita de solemnitate, in care militarii participanti indiferent de rang sa nu lase impresia de miscare robotica - la fel ca manechinele anorexice pe podium - sau de potentiala si supralicitata forta.
Fasonul de altadata, din atmosfera paradei militare, a fost maturat atunci cand ea a devenit predominant o demonstratie de forta sau o actiune purtatoare de mesaj politic: nu va legati de noi sau supuneti-va noua, pentru ca uite ce putere militara formidabila avem, cu rachete, cu avioane, cu supersoldati, cu blindate multi-function.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
