Amazonul din titlul volumului nu este un element de decor suprarealist ori un ingredient exotic care, adaugat la cele autohtone si regionale, sa dea o sinteza simbolic-geografica. Imi pare metafora centrala, structuranta, cuprinzand in meandrele si adancimile ei cautarile autorului si sugestiile poeziei sale. Este "cursul negru al sangelui", "cerneala neagra, stralucitoare si oribila" cu care poetul isi transcrie experientele launtrice, iluminarile, pornind de la cele mai banale scene de viata pentru a le transcende spectaculos. Precum intr-unele din versurile de tinerete ale lui Mircea Cartarescu, dar cu o superioara plasticitate vizionara, "descrierile" sunt de fapt derapaje bine controlate in fantastic, sub o lumina spectrala, "lichida, nelumeasca si inspaimantatoare": "taranul sasaia ca un sarpe. cainele scheuna. manasia traversa/ podul gustand deja mireasma caminului, calauzit asemenea/ pilotilor de luminile de aterizare// caminul ancora in namol ca un portavion stralucind in/ dimineata tulbure, emanand o caldura stranie, ametitoare,/ calauzindu-si noul venit printre siruri de oua de libarci/ fosforescente ca niste neoane, printre costumele portocalii ale/ ceferistilor (...) atent la lumea aceea, manasia se uita intr-o parte, salutand/ cu multa afectiune la randu-i, pana ce lumea,/ rotunda si aurie, umpluta cu sapun, exploda// si se auzi un pleoscait si se auzi un schelalait cand manasia/ si primul ceferist isi unira privirile intr-o limba de sarpe./ limba incremeni// taranul se departa apropiindu-se de cei doi// indarat nadasul galgaia// un brat nevazut il chema pe caine-n adanc. el isi mieuna/ tristetea si, mieunandu-si-o, se rotea. printre gunoaie si/ ferigi. valuri de noroi. bidoane de bere si cola sagetau luciul/ ca niste fregate. desenau in torent chipul mortii" (Amazon).
Inecarea unui caine orb de catre stapanul caruia nu-i mai foloseste este scanata lent, clipele fiind dilatate si gesturile descompuse in secvente cinetice halucinante. Fundalul realist, jegos, valurile de noroi cu gunoaie si ferigi, bidoane de bere si coca-cola reprezinta suportul de pe care imaginatia se inalta, intr-o spirala caracteristica. Visele "sofisticate" si "uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea" sunt lentilele poetului, instrumente ori dispozitii lirice cu care el cauta interstitiile realului, pentru a-l patrunde si modifica din interior. Fiecare fapt, cat de marunt, si orice farama de realitate capata semnificatie, elementele ajungand (ca in elegiile abstracte ale lui Nichita Stanescu) sa faca una cu constiinta ce le percepe si integreaza.
Din acest punct de vedere, poemul de maxima relevanta e complicatul, laboriosul Ancora-de-pescuit, unde, mai intai, asistam la "alianta secreta" cu un paianjen, "osmoza dintre creierul uman si cel primitiv/ dintre visele sofisticate si impulsurile de lumina albastra/ dintre uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea/ si incantarea cu care ochii lui imbratiseaza prada"; dupa care, o data cu rememorarea unui episod din copilarie, plonjam in plina revelatie. Din nou, versurile sunt memorabile prin intensitatea viziunii care le sustine: "ma trimisesera pe deal, eu si taranusii, sa culeg mure./ imi legasera o oala de pamant la brau, cu un cordon./ ceilalti umplusera, sporovaind, sacosele,/ eu leneveam, gustand/ de pe fiecare rug. priveam rugii si balariile fantastice:/ traiam o bucurie exasperanta,/ plantele erau eu erau mintea mea, peisajul ei reprezentat in concret./ stiam asta si ma durea sa n-o pot pune in cuvinte.// L-am descoperit intr-o gradina, pe tijele uscate/ ce sustineau inflorescenta unei buruieni./ intins, in toata splendoarea, in reteaua anume/ compusa de el./ se deschidea ca o floare a venerii in bratele buruienii.// agresiv arogant aristocrat fara prieteni fara dusmani/ daca l-as fi atins, nu m-ar fi muscat.// o viespe uriasa lichefiata: picioroange de antracit/ pictate cu galben./ (deschis) floare a venerii in bratele buruienii./ astepta pule de gandacei si de muste,/ pule de buburuze si de carabusi,/ pula de furnica si pula de vaca-domnului/ trompe fastuoase de fluturi-curtezani:/ le dizolva maruntaiele (iata SYNTHEZA)/ ei acceptau cu voluptate si umilinta (ASCEZA)/ vedeam in el vointa divina, invatatura revelata./ ii pandeam pe ceilalti: mi-era teama de rautatea,/ de insectarele, de nestiinta lor sacra./ as fi urlat si blestemat, au plecat./ fiara cobori de pe planta neobservata./ O cunoscusem: traisem cea dintai experienta adevarata./ am incercat sa plang, n-am izbutit./ voiam sa ma sinucid, n-am facut-o./ soarele se scufunda in calcarul translucid al dealului./ dealul sub mine lumina".
Nimic obscen in evocarea directa a maruntelului, dar indispensabilului organ al gandaceilor si mustelor, buburuzelor si carabusilor; si, de asemenea, nici o inflexiune egolatra in crearea acestui personaj, manasia, cu un nume si o identitate proprii autorului. Poetul clujean se afla la ani-lumina de violenta lexicala a fracturistilor si de atitudinea lor protestatara, detasandu-se de propriul eu si transformandu-se din subiect in obiect al poeziei pe care o scrie. Isi priveste protagonistul din afara, cu deplina luciditate. Proiectarea in Nirvana este posibila, mai ales prin bucla ajutatoare a formatiei titulare, trupa de rock alternativ a lui Kurt Cobain care a sucit mintile unei intregi generatii.
Un volum de mare forta al unui poet tanar, putin cunoscut inca, dar adevarat.
*) Stefan Manasia, Amazon, Editura Vinea, Bucuresti, 2005, 80 p.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
