O femeie sta intinsa intr-un sezlong. Trupul ei este puternic, sanii bogati, coapsele lungi, gleznele groase, mainile ridicate sub cap, ochii inchisi: o forta in repaus, parca inconstienta de sine. Nud pe chaise-longue, nedatat, aflat astazi la muzeul din Constanta, mi se pare caracteristic pentru toate nudurile lui Pallady.
Rosul sezlongului arunca reflexe pe corpul femeii si revine, mai diafan, pe ceea ce, in dreapta, pare o masuta rotunda, iar in coltul din stanga jos, un desen geometric al pardoselei, pete rosii: inceputul unui covor sau umbra sparta a sezlongului.
Compozitional, o diagonala discontinua, calda, de nuante de rosu, de la tonuri deschise - masa -, la altele mai inchise - covorul -, este intretaiata de o diagonala contrara, continua, rece, in dungi verzi si albastre fals perspectiviste, caci nu duc nicaieri. Pe aceasta din urma, in unghi, este proiectat trupul, tot in culori calde, alb galben si brun.
Oglinda, in care apare un reflex alb al corpului femeii si o pata rosie a sezlongului, dezvaluie ca peretele opus, pe care noi nu il vedem, este verde inchis. Alta tusa, contaminata de albastru, apare pe laterala oglinzii jos, in timp ce o nuanta de verde mai deschis se iveste in ceea ce este probabil nisa unei ferestre cu o draperie alba si o bara abia ghicita in spate. Un alt perete, in stanga, arata o a patra nuanta de verde, si ea batand in albastru. Aceasta culoare vine din pardoseala albastra a camerei, in tonuri mai deschise spre noi, mai inchise spre fundul camerei. Tonurile sunt amestecate pe paleta, iar jocurile de nuante sunt asociate cu umbrele si reflexele luminii: albul draperiei si al ferestrei se prelinge pe partile din stanga ale trupului femeii si ca atare pe reflexul ei in oglinda, dupa cum indulceste si verdele nisei. Umbrele sunt colorate si, in obiectele limitrofe, culorile se contamineaza reciproc. Pictarea trupului urmeaza aceeasi lege.
Daca partile in lumina sunt scaldate de alb, cele de pe latura dreapta a chipului, bratelor, gatului si a picioarelor, aflate in umbra, sunt nuantate in brun mixat cu galben si rosu, mai inchise spre privitor. Apar aici si linii ale umbrei in culori complementare fata de rosul panzei de sezlong: un verde inchis, uneori aproape negru. Parul, tuns scurt, este saten - desi, curios, negru in oglinda -, trasaturile fetei sunt redate prin dungi subtiri, negre, parca voluntare, dar vagi.
Oglinda imparte spatiul imaginii in doua lumi, cea de aici si cea de dincolo de sticla, fiecare in aceeasi armonie de nuante: verdele si albul din oglinda sunt temperate de reflexul bratului brun al sezlongului, dar si de cadrul oglinzii, in exact aceeasi nuanta, ca si de masuta rosie, ambele pe liziera dintre lumi; regasim acelasi contrast rece/cald in lumea de aici: trupul galben brun si albastrul fundalului.
Este evident ca intreaga atentie a pictorului se indreapta spre bogatia de nuante ale nudului, desenul fiind redus la minimum: chipul este sumar, mainile lipsesc, piciorul stang este aproape nelucrat, dreptul iese din cadru: decupajul este strict dar nonsalant. Chiar detaliile trupului sunt abia sugerate. Nu persoana, ci trupul femeii este in centrul imaginii, dar nu trupul ei gol ca atare, ci modul in care pictorul il vede si construieste din el un nud, inscriptia luminii in piele: un tablou in perfecta traditie impresionista.
Reluand tema nudului din articole mai vechi, am zice ca aici nudul este plasat intr-o pictura de interior - o camera de zi, rupta de lume, in care o femeie se odihneste, ciudat, intr-un sezlong, mobila mai curand de terasa, ori gradina -, numai ca interiorul este construit ca o natura moarta, obiectele sunt asezate nu dupa uz, ci dupa valorile lor plastice. Pallady picteaza un nud abandonat privirii sale, fascinat de frumusetea lui, dincolo de timp, de loc sau de civilizatie materiala. Femeia nu-l priveste pe pictor, doarme sau este retrasa in sine, iar el iese din imagine. Pictorul si modelul nu comunica intre ei, nimic din dorinta lui, de va fi fost, nu transpare, ci totul este dizolvat intr-un halou al distantei estetice care anuleaza apropierea spatiala. Poate ca tocmai in acest fel lucreaza estetismul, in anularea oricaror relatii in afara de aceea contemplativa, idealizanta, dintre privire si obiectul privit.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
