Mare eveniment, mare: la inceputul lunii aprilie, Primaria a lansat, in sfarsit, programul Iasi 600. Nimic de spus, este o initiativa demna de salutat, macar in intentia sa. 11.537.375 RON sunt destinati in acest an culturii iesene.
Nu e deloc putin, iar aceasta generozitate merita o reverenta. Daca ar exista un cap limpede sau o comisie care sa aloce acesti bani conform vizibilitatii si impactului fiecarui proiect in parte, Iasiul ar avea sansa sa iasa din provincialismul in care a incremenit de ceva vreme. Ba chiar sa devina un ferment al culturii romane, asa cum a fost si continua sa fie Sibiul. Dar pentru acest lucru ar fi nevoie in primul rand ca evenimentele sprijinite financiar de Primarie sa aiba un impact macar national. Sa catalizeze, altfel spus, spuma scriitorilor, oamenilor de teatru, muzicienilor, artistilor plastici, sa ii aduca la Iasi, sa creeze cadre optime pentru manifestari intr-adevar de anvergura. Cum stau lucrurile?
In primul rand, cand investesti atatia bani, iti faci din vreme un plan detaliat, impui o serie de criterii exigente. Or, de vreme ce, iata, un sfert de an a si trecut fara ca mare lucru sa se intample, inteleg ca lista manifestarilor sponsorizate cu bani de la buget e mai curand improvizata: ea cuprinde tot felul de proiecte marunte, fara mare relevanta. Cine a avut o idee, fie ea si mediocra, si a avut usa deschisa la domn' primar, a primit bani. Cel putin asa arata lucrurile, contemplate din exterior. Atentie, e vorba de bani publici, prin urmare e dreptul oricarui cetatean sa ceara socoteala. Una peste alta, nu am gasit pe site-ul primariei date precise legate de suma exacta alocata fiecarei manifestari. Nici modalitatea prin care folosirea corecta a acestor bani va fi verificata nu este precizata. Ar fi de dorit (ba, de bun-simt) ca, pe parcursul derularii manifestarilor, aceste lucruri sa devina publice.
Al doilea aspect care ma nemultumeste este ca, raportat la sumele pe care le inghit, multe dintre evenimente au un public-tinta foarte restrans. Repet: Iasiul nu va (re)deveni capitala culturala daca nu isi va indrepta atentia catre exterior, daca nu va invata sa comunice cu celelalte centre culturale din tara si din strainatate. Or, coplesitoarea majoritate a actiunilor bifate in proiectul Iasi 600 se adreseaza exclusiv iesenilor. Ele nu vor starni, ma tem, nici cel mai mic ecou dincolo de granitele judetului, de nu doar ale municipiului.
Citind lista actiunilor care urmeaza a se desfasura, nu am cum sa nu remarc ca mai mult de jumatate dintre ele au avut loc si in anii trecuti. De fapt, cele mai interesante sunt simple continuari ale unor initiative care au avut loc si in lipsa acestui maret proiect. Cele noi sunt, de regula, mici smecherii, pentru a mai obtine o suma din bugetul alocat proiectului. Si atunci, ce aduce nou programul Iasi 600? Brosuri editate in tiraje confidentiale, pe bani multi? Cateva carti demne, de altfel, de interes, dar care puteau aparea oricum altcumva? Panouri cu lozinci, pe care nimeni nu le ia in serios? Afisarea de poezele prin mijloacele de transport in comun? Vreun concert cu vreo vedeta expirata, care nu mai are cautare la ea acasa? Brosuri despre traditia orasului, aparute la edituri locale, cu distributie nesatisfacatoare nici macar in librariile din oras? Antologii literare vizand spatiul literar iesean, alcatuite arbitrar, care se remarca mai curand prin absente decat prin prezente? Competitii sportive de strada? Focuri de artificii costisitoare? Cam asa ceva... Vom avea o viata culturala extrem de agitata si de pestrita. Nu stiu insa daca ea va fi si reprezentativa pentru potentialul orasului.
E drept, probabil ca nici proiecte de anvergura care sa aspire fonduri nu au existat. Nu pricep, de pilda, de ce Teatrul National iesean, care se zbate de ani buni intr-o trista degringolada, nu a profitat de moment. De ce nu se incearca, macar in al doisprezecelea ceas, atragerea unor regizori titrati, cu montari de succes? Cu un Maniutiu nu se face primavara... Teatrul din Sibiu, de exemplu, s-a plasat in top anul trecut, desi ii lipseste un spatiu adecvat. Apoi, de ce revistele de cultura nu cer bani pentru plata colaboratorilor, preferand fonduri pe care sa le foloseasca in alte directii? Tinuta unei publicatii depinde, oricat de idealist vedem lucrurile, de acest aspect. Platesti bine, scriitorii importanti iti trimit texte, revista iese din amorteala. Nu platesti, te multumesti cu cateva semnaturi titrate si umpli revista cu ce se gaseste. Pentru ca mereu e loc de mai bine, acest aspect pragmatic nu ar fi trebuit scapat din vedere.
Una peste alta, cultura ieseana are (sau a avut) o sansa, cu care nu stiu cand se va mai intalni. Daca o rateaza, isi fura singura caciula. Prioritatea este iesirea din provincialism. Or, asta nu se poate face decat cu fonduri generoase. Cu o conditie insa: ca acestea sa fie folosite inteligent si onest.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
