Miercuri, 9 aprilie, a fost sarbatoare la Muzeul Literaturii Romane: au renascut Rotondele 13 cu... Dan C. Mihailescu, unul dintre criticii literari cei mai cunoscuti si mai prezenti in viata culturala, realizatorul emisiunii Omul care aduce cartea la PRO TV. Candva, cititorii Ziarului de Duminica se intalneau saptamana de saptamana cu cronica lui Dan C. Mihailescu din pagina a doua.
- Bine te-am regasit, Dan C. Mihailescu! Nu ne-am vazut cam demult in paginile Ziarului de Duminica.
- Pai sa tot fie vreo doi ani, asta dupa ce am tinut cronica literara la voi din 2000 in 2006. Inteleg ca mi-a venit si mie randul acum la interviu, nu? Ocazia fiind care, ca doar nu mi-a aparut recent nici o carte!?
- Cum care? Faptul ca ai preluat rolul venerabilului Serban Cioculescu, amfitrionul Rotondelor 13 de la Muzeul Literaturii Romane.
- Ah, da, am inceput miercuri 9 aprilie, dar ele se vor desfasura in prima zi de miercuri a fiecarei luni, cu exceptia lunilor iulie si august, cand pana si istoria literara se odihneste, la soare sau la umbra.
- Cine te-a vazut in postura lui Serban Cioculescu? De regula, Rotondele invitau personalitati ceva mai in varsta, specialisti sexagenari, reuniti in jurul unor subiecte mai mult sau mai putin festive, aniversari, centenare etc.
- Bine, dar nici eu nu mai am decat un cincinal pana sa fac 60 de ani! Ideea i-a apartinut lui Radu Calin Cristea, noul director al MNLR. Ce-i drept, cum eu, ca fire, credinte si tendinte, ma situez exact antipodic fata de maestrul Cioculescu (avand, adica, un surplus de diletantism ludic, mai multa dreapta decat stanga si un apetit ziaristic mai accentuat), vezi bine ca voi refuza orice festivism, voi aduce simultan tineri promitatori si batrani infailibili, radicali, moderati si reactionari, totul in speranta unui dialog cat mai sincer si eficient, animat de buna-credinta si deschidere, nu de narcisism si resentimente reciproc devastatoare.
- Vei pastra sistemul medalioanelor de personalitati sau preferi abordarea unor teme?
- Cu precadere idei, tendinte, atitudini polemice. In aprilie s-a discutat starea actuala a istoriei literare, in luna mai vor fi pusi fata in fata oameni de forta ai jurnalismului cultural cu cronicari literari, universitari si specialisti reputati in istoria literaturii, iar in iunie i-as vedea pe filosofi in dialog cu scriitorimea, pe tema "literarocentrismului" acuzat de-o parte si adulat de cealalta. Ma gandesc apoi la starea teatrologiei si-a cronicii de teatru, la o intalnire cu directorii institutelor culturale din Bucuresti (polonezi, cehi, francezi, germani, britanici s.a.), la o "inspaimantatoare" dezbatere despre desfigurarea Bucurestiului arhitectural-cultural, despre situatia arhivelor, a fondurilor documentare... si tot asa. De buna seama ca, atunci cand vom avea o aniversare anume in lumea literelor sau aparitia unei carti insemnate (cum precis va fi Istoria critica a literaturii romane de Nicolae Manolescu), Rotondele isi vor face onoarea si placerea de-a le cuprinde ca ax colocvial. Dar ma gandesc si la omagierea unor personalitati deloc alintate de mediile noastre mai mult sau mai putin culturale, oameni inconfortabili, dar unici, cum este Alexandru George. Daca as conduce o revista, as aronda vreo doi tineri publicisti care sa stea cateva luni, macar trei ceasuri pe zi, alaturi de Alexandru George, sa colinde Bucurestii artistico-literari si sa inregistreze tot ce spune acest arhicunoscator al istoriei mici.
- Si chiar crezi ca veti avea public, ori ca istoria literara poate atrage cat de cat tineretea filologica?
- Asta ramane de vazut. Eu am plecat de la senzatia ca, la ora de fata, traversam un moment extrem de prielnic istoriei literare. Lumea se intoarce cu tot mai multa speranta inspre trecut, nevoia de comuniune intelectuala este tot mai accentuata, tinerii pana mai ieri insurgenti si rebeli fara cauza observa ca au nevoie de lecturi formatoare si ca nu se simt bine in pielea proprie fara (macar niste) ingrediente culturale, iar ultimii doi ani ne-au adus confirmarea unui nou val in critica literara, oameni care au trecut de etapa gazetariei si au ajuns autori de monografii si sinteze istorico-literare, de la Paul Cernat si Daniel Cristea-Enache la Alexandra Tomita (dar va veni si cartea lui Andrei Terian despre G. Calinescu, alaturi de Antonio Patras cu Ibraileanu, Angelo Mitchievici si inca altii). Pe de alta parte, nu poate fi o intamplare ca, tot acum, Eugen Simion a alcatuit la Institutul de Istorie si Teorie Literara un colectiv de editare, textologie, istorie literara, compus din tineri coordonati de excelentul editor al operei calinesciene care este Nicolae Mecu, ori ca sunt in curs mai multe initiative editoriale de anvergura (eu unul abia astept editia lui Andrei Nestorescu din corespondenta lui Kogalniceanu), in vreme ce aud ca nici Uniunea Scriitorilor si nici Institutul Cultural Roman nu neglijeaza situatia editiilor, formarea textologilor, acordarea burselor pentru traducatori s.a.m.d. Deci sunt foarte multi cei care constientizeaza natura si urgentele momentului.
- Discutiile se vor publica ritmic in volum, asa cum, foarte bine, s-a intamplat anii trecuti?
- Cred ca mai intai or sa apara in revista MNLR (alta decat Manuscriptum), aud ca este un plan de a-l capacita pe Sorin Antohi sa coordoneze o publicatie la patru ace, asa cum se si cuvine. Sunt mai multe proiecte pentru sporirea vizibilitatii si eficientei Muzeului Literaturii, dar nu e rostul meu sa le divulg, intrebati-l, va rog, pe Radu Calin Cristea. Destul e sa spun ca - desi muzeu - un astfel de loc e bine sa nu fie cat mai mort, ci dimpotriva, cat mai viu, mai puternic si mai larg iradiant.
- Mi-aduc aminte ca, in mai multe articole de pe la jumatatea deceniului trecut, atacai starea deplorabila a "marilor instrumente de lucru", indiferenta institutionala, blazarea (sau disparitia) specialistilor etc. S-a schimbat ceva?
- Oh, da. Sa fim sinceri si sa recunoastem asta! Chiar daca ingrozitor de tarziu, totusi s-a tiparit Dictionarul Scriitorilor Romani, mai este un volum si se incheie si DGLR-ul, avem un exceptional Dictionar Cronologic al Romanului Romanesc (ba aflu dintr-o cronica a lui Ion Simut ca mai este unul al traducerilor, pacat ca la Editura Academiei difuzarea este absolut catastrofala), un dictionar analitic al operelor literare coordonat de Ion Pop... Sunt multe titluri aparute in ultimii ani, a scris si Daniel Cristea-Enache nu demult, in Cultura, pe tema asta. Revin: este o vreme buna pentru recoagularea fortelor in istoria noastra literara. Mai ales ca traim intr-un context dominat de fragmentare, relativism, discontinuitate, dezumanizare, unde istoria literara chiar asta face - vindeca. Adica reface continuitatea, resusciteaza sevele traditiei, face osmoza generatiilor, creeaza punti intre stiluri, scoli, orientari. Uitati-va la tinerii care, azi ca si altadata, cred cu tarie ca ei au inventat roata si focul avangardei, gerontofobia, antilocalismul, alergia la una sau alta. Lor trebuie sa le arati ca totul, absolut totul, are undeva, candva, o pereche, un precursor, o identitate. Istoricul literar are menirea vitala de-a le arata noilor promotii ca - vor, nu vor - vocea poetului are dreptate in veac: "Viitorul si trecutul sunt a filei doua fete./ Vede-n capat inceputul cine stie sa le-nvete". Chiar, uite-abia acum imi dau seama ca asta ar fi deviza perfecta pentru Rotondele noastre!
Interviu realizat de Stelian Turlea
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
