Nu tineam minte sa mai fost atata lume la noi in casa, cateva zile un du-te-vino ametitor, unchi si matusi pe care nu-i mai vazusem de amar de vreme, pe unii nici macar nu-mi aminteam ca-i mai vazusem, veneau cateva ore, sau o zi, vroiau neaparat sa-i spuna ceva mamei si plecau repede, parea sa nu le pese ca pe ea n-o prea interesa ce-i spuneau ei, obosise ascultandu-i, avea cearcane, tocmai atunci isi incepuse serviciul. Nu stiu ce tot aveau sa-i zica. Dar cand a venit bunicul din partea mamei, m-am bucurat, adusese gutui, nuci si poame uscate dupa care eram mort, dar ma cam mira venirea lui, stiam ca pleaca rar de-acasa si acuma strabatuse atata distanta si neanuntat, m-a batut pe umar, cum avea obiceiul,
ce mare te-ai facut, mi-a spus, esti flacau acuma,
pe fratele meu mai mic l-a ridicat in maini si l-a aruncat sus de tot, ma temeam, ca intotdeauna, ca n-o sa-l prinda, dar l-a prins si fratele meu mai mic galgaia de ras, as fi vrut sa ma arunce si sa ma prinda si pe mine, dar trebuia sa-mi iau gandul de la o bucurie ca asta, ma facusem intr-adevar magadau mare, doar imi spusese ca am ajuns stalpul familiei, cand s-a mai vazut sa arunci in aer stalpul familiei.
Dar stiam c-o sa ma plimb cu bunicul in oras pe un traseu anume, cat de rar venea, tot faceam drumul ala, voia sa vada daca se schimbase ceva, voia sa-si aminteasca ceva, nu mi-a spus niciodata, cat mergea la pas, intorcand capul intr-o parte si-n alta, povestea despre casele pe langa care treceam, de varsta lui sau si mai batrane, si dintr-una in alta ajungea sa-mi vorbeasca despre razboi, nu cel din urma, ci primul, de intregire a neamului, la care participase si el si unde isi pierduse un ochi, si de unde se intorsese cu un ordin purtat de fiecare data cand pleca de-acasa si nu se ducea la lucru, mama imi spusese ca era cat pe ce s-o pateasca cu vreun an in urma pentru medalia asta, se trezise un neispravit sa intrebe cum de umbla cu medalia regeasca in piept, oare pentru asta si-a varsat sangele clasa muncitoare, o fi zis-o de mai multe ori, pana l-au saltat pe bunicul si l-au luat la intrebari la militie, unde a ramas doua zile, spre disperarea bunicii care habar n-avea ce se intamplase cu el, dar acolo, povestea mama, se nimerise un militian mai mare al carui tata primise acelasi ordin, nu stiu daca dupa aceeasi lupta sau daca il cunoscuse pe bunicul, dar militianul ala le-a frecat ridichea alorlalti ca unor prosti ce erau, incapabili sa deosebeasca o medalie de erou al neamului de una data de curva aia de rege pentru cine stie ce prostii, zicea, asa ca l-au eliberat pe bunicul care a continuat sa poarte ordinul, fara sa se mai ia careva de el. Nu stiu de ce imi povestea despre razboi numai atunci si numai cand mergeam pe strazile alea pe care sunt sigur-sigur ca urmarea ceva, dar ma interesa mai putin asta, eu asteptam cu nerabdare sa-l ascult, era singura data cand puteam pune oricate intrebari voiam, la toate imi raspundea, ma simteam atat de mandru de mine ca o data i-am cerut sa-mi agate si mie ordinul in piept, si a facut-o, atunci l-am vazut de foarte aproape, o cruce mica cu capetele in trefla, smaltuita in albastru, cu marginile de aur si in centru cu litera F scrisa din aur si cum se scrie, si vazuta in oglinda, o clipa am simtit ca-mi frige pieptul si ca toata lumea ma priveste cu respect, n-am sa uit niciodata, bineinteles ca era o parere, nimeni nu se uita la mine, dar bunicul mi-a luat-o repede, dupa ce mi-a strans mana,
trebuie s-o meriti, spunea,
si chiar n-aveam cum sa protestez, ce merite aveam eu, asa ca il indemnam,
zi mai departe,
si bunicul continua si tarziu mi-am dat eu seama de ce-mi povestea despre vremuri de glorie, cand toate in jurul nostru erau urate, cum zicea, daca el avusese noroc, trebuia sa spuna ce fusese acolo si de ce luptasera oamenii aia, d-aia imi povestea, si chiar avusese noroc, odata m-am apucat sa citesc numele scrise pe monumentul eroilor cu vulturul in cap, din mijlocul satului lui, obosisem citind, alaturi de jumatate din cei care isi aveau numele inscrise acolo bunicul luptase in izmene la Marasesti, aia isi lasasera oasele acolo, el, doar un ochi, babele spuneau ca l-a ocrotit Maica Domnului, ca era om bun si nevestele celor morti il tot puneau, vreo doi ani dupa ce se intorsese de pe front, sa le zica cum murisera barbatii lor, si bunicul inventa povesti grozave de vitejii, de fiecare data altfel si mai complicate, dar femeile nu protestau, erau convinse ca asa se intamplase, doar ca memoria ii mai juca feste bunicului care inventa totul, pentru ca, in toiul luptei, cu gloantele vajaindu-i la urechi si ingrozit c-o sa-si piarda si el viata, nu statea sa se uite la ce facea nea cutare sau nea cutare si sa tina minte, doar ca era convins ca, daca murisera acolo cu fata spre dusman, insemna ca luptasera si ca daca fusesera citati de ofiteri, chiar facusera fapte de vitejie si femeile asta trebuiau sa afle, iar cei care mai carteau s-au linistit mai tarziu cand alora li s-a scris numele pe monument, doar nu ridicase regele monumentul degeaba. Si cat timp bunicul imi povestea, ma uitam fascinat la gavanul adanc, pe care niciodata nu si l-a acoperit cu vreo bucata de postav, cum faceau piratii, aveam impresia ca ma absoarbe, ca ma pierd, ma si speriam, ma scuturam brusc si-mi dadeam seama ca, pierdut ca intr-un vartej, nu mai auzisem ultimele vorbe, dar nu se cuvenea sa-l pun sa repete.
Dar de data asta plimbarea cu bunicul a fost scurta si nu mi-a mai povestit nimic, i-am cerut s-o faca,
dupa ce scapa tac-tu, mi-a raspuns, avem altele pe cap acuma,
si am incuviintat, cu toate ca nu intelegeam o iota.
Bunicul venise sa vorbeasca si el cu mama, ca toate rudele alelalte, dar mai adusese cu el si-o verisoara mai mare care urma sa dea un examen la scoala de surori si in seara aceea mama ne-a mutat pe mine si pe fratele meu mai mic in camera mare, unde dormea ea,
cat o sa stam aicea, intreba fratele meu, m-am obisnuit cu patul meu,
mai incet, soptea mama, sa nu ne-auda,
dar cat o sa stea, insista fratele meu,
nu stiu, pana da examenul si se muta la camin, poate o saptamana,
atata de mult, striga fratele meu mai mic,
ti-am spus sa vorbesti mai incet, i-a soptit mama si asta a fost tot.
Bunicul a plecat a doua zi, cand m-am intors de la scoala nu l-am mai gasit, vara-mea Geta era la examen, de unde n-a venit prea incantata, dar nu prea stiam ce sa-i spun, habar n-aveam cum e la un examen, dar m-am gandit ca ne poate spune ce-o sa faca la scoala aia speciala si-am insistat pana a zis plictisita c-o sa invete sa spele rani, sa curete puroaie, sa faca fese si sa ingrijeasca lehuze si ca ne-ajunge cat ne-a spus, are de invatat pentru a doua zi si s-a dus in camera ei, adica in camera care fusese a mea si-a fratelui meu mai mic, abia am apucat sa spun,
aha,
scarbit de imaginea cu bube si puroaie,
dar pe loc am fost convins ca nu ne-a zis asta doar pentru ca ne socotea niste pusti cu care n-avea ce sa discute ea, o domnisoara de nouasprezece ani, ci chiar nu-i placea sa se duca la scoala aia si ma intrebam de ce mai da examenul, dar n-am apucat sa mai spun vreo vorba, inchisese usa cu zgomot in urma ei.
Am asteptat-o pe mama pana s-a intors de la serviciu, era in schimbul al doilea, se facuse tarziu si picam de somn, dar tineam s-o intreb daca sa fii sora intr-un spital e o meserie buna si mama mi-a spus ca e foarte buna, ca orice meserie e buna, dar cele in care poti ajuta oamenii sa iasa din boli erau cele mai bune si ca doctor ar trebui sa ma fac,
ca tatal lui Paul, am intrebat,
ca tatal lui Paul, daca vrei tu,
dar nu-mi place sa vad bube si sange, am zis,
atunci nu te face doctor, sunt atatea meserii pe lumea asta,
nici lu’ Geta nu-i place, am zis,
de unde stii, m-a intrebat mama, surprinsa,
stiu, am spus,
si mama a zambit, n-a mai intrebat nimic, m-a indemnat doar sa ma culc mai repede, o sa fiu cu ochii scosi a doua zi si-o sa am nevoie de o sora sau un medic si am zambit si eu, stiam ca nu apar bube din nesomn, dar am tras plapuma pana la gat si am inchis ochii.
A doua zi, vara-mea Geta a venit foarte tarziu de la examen, ma intorsesem demult de la scoala, imi facusem lectiile la repezeala si iesisem sa joc fotbal pe strada vecina, mai mult ne prosteam si dadeam pase unul altuia, nu ne stransesem destui nici pentru o echipa, de-abia eram trei insi, eu, Gigi si Victor, vecinul de peste drum, cu un an mai mic, dar de-o suta de ori mai gras, il poreclisem cu totii Osanza, n-avea ce sa ne faca, doar se stramba la noi si ne porcaia si el cum ii venea la gura, dar de obicei nu vorbea decat despre mancare, ajunsesem sa credem ca nu facea altceva toata ziua, chiar si cand iesea la joaca venea cu sanviciul in mana, ne curgeau balele cand ne spunea cu ce e, numai de-al dracului, asta era razbunarea lui, avea o mama care lucra la alimentara din piata, atat de grasa ca mergea leganandu-se ca o rata, nu putea sa calce ca lumea, noi ii ziceam Madam Osanza, dadeam pase cam fara chef si deodata il aud pe Victor,
uite ce gagica buna vine, parca as manca-o si pe asta,
ne-am uitat toti in lungul strazii si am vazut-o pe vara-mea Geta apropiindu-se lenes, la brat cu un tip imbracat cam ciudat,
asta-i verisoara mea, am zis,
verisoara ta, a cascat gura de uimire Victor, n-am mai vazut-o,
a venit de vreo doua zile, am spus,
ce bine de tine, a exclamat Victor si parca nu-si putea lua ochii din lungul strazii,
chiar nu intelegeam, asa ca l-am intrebat,
de ce,
cum de ce, a zis, te uiti pe gaura cheii cand se dezbraca, eu asa as face,
parca poti tu sa te apleci de sunci pana la gaura cheii, i-a aruncat Gigi,
hai sictir, i-a intors-o Gigi, pot orice,
dar si vorbele astea le-a spus mai mult soptit, vara-mea Geta se apropiase de noi, mi-a aruncat intr-o doara un
buna,
si a trecut mai departe la brat cu baiatul, s-au oprit in fata portii casei noastre si-au ramas acolo de vorba, n-auzeam ce-si spun, erau departe,
asta-i malagambist, a zis Victor,
ce-ai zis, l-a intrebat Gigi,
tipul asta e malagambist, a repetat Victor, aratand spre tanarul care venise cu vara-mea,
si m-am uitat si eu mai bine, nu intelegeam de ce-i zice malagambist, avea o haina in carouri mari, camasa inchisa la gat si o cravata subtire, cu nodul mic, pantaloni cu manseta, o depasea cu un cap pe Geta si parul ii era valvoi, despartit de o carare la mijloc,
si ce daca-i malagambist, a intrebat Gigi, dandu-se cunoscator,
nu-i a buna, i-a raspuns Victor,
de ce, ma rog, m-am bagat eu in discutie, ma simteam atins, doar venise cu vara-mea,
astia au facut parnaie in vremea razboiului,
stii tu, am exclamat, usor speriat, la scoala auzisem ca nu era a buna daca cineva facuse parnaie,
l-am auzit pe tata,
nimeni nu stia ce era tatal lui Victor, dar lumea soptea ca e un mahar pe undeva, daca tatal lui Victor spusese asta inseamna ca asa fusese,
asta era copil pe vremea razboiului, a ras Gigi, cum sa faca parnaie,
parca are importanta, a ranjit Victor, e un malagambist si gata,
si cu asta ne-a incuiat, n-aveam ce sa-i raspundem si chiar atunci malagambistul a pupat-o pe amandoi obrajii pe vara-mea, s-a intors pe calcaie, a trecut pe langa noi si s-a dus spre centrul orasului, lasand in urma un damf de briantina.
Vara-mea Geta ma astepta in curte, se vedea de la o posta ca tine sa-mi spuna ceva,
sa nu-i zici lui tanti de Sile, mi-a spus,
cine-i Sile, am intrebat, ca prostul,
ei, si tu, a izbucnit vara-mea si s-a dus chipurile sa invete, desi, din cate stiam, nu mai avea examene, astepta doar rezultatul.
Seara, am intrebat-o pe mama daca sa ma fac malagambist. S-a uitat multa vreme la mine, fara o vorba, nu stia ce-i acela sau nu voia sa-mi spuna, mi-a zis doar,
sper c-o sa inveti, n-o sa bati toata ziua la tobe,
de unde am inteles ca malagambistii fac altceva decat ne spusese Victor si n-au nicio treaba cu parnaia,
ce-ti veni, m-a mai intrebat mama,
am ridicat din umeri, mi-am tras plapuma pana la gat si toata noaptea n-am visat decat ca bateam la tobe si langa mine erau Gigi, Victor, Fane, Lalu si Sandu, care murise, si bateau toti la tobe, iar Sile cu parul stralucind de briantina nadusea dirijandu-ne, in haina lui cu carouri mari.
A doua zi, vara-mea Geta s-a intors tot spre seara si era insotita de tanarul pe care aflasem ca-l cheama Sile, s-au dus amandoi in camera care fusese a mea si a fratelui meu mai mic,
avem ceva de discutat, sa nu ne deranjati, mi-a spus ea, cu un ton protector si enervant, faceti-va lectiile,
am incuviintat din cap, dar chestia asta cu lectiile nu mi-a placut deloc, n-avea niciun drept sa ne-ndemne, nici macar mama nu ne trimite hodoronc-tronc la lectii, dar era prea tarziu sa-i mai spun ca mama ne-a cerut sa nu lasam pe nimeni strain in casa.
Cand s-a intunecat, am incalzit mancarea si am mancat cu fratele meu mai mic, cum aveam obiceiul in fiecare seara, si el batea campii cu ce facuse in ziua aia, tinea mortis sa-mi spuna niste lucruri care nu ma interesau nici cat negru sub unghie, si atunci am auzit din camera noastra un strigat scurt al Getei, repede inabusit, fratele meu mai mic a ramas cu furculita in aer,
termina de mancat, i-am spus,
ce s-a-ntamplat, a spus totusi fratele meu,
nimic, mananca,
si intr-adevar, o vreme nu s-a mai auzit nimic, fratele meu si-a vazut de scormonit cu furculita in farfurie, treaba asta ma infuria de fiecare data,
daca n-ai de gand sa mananci, ridica-te si du-te si termina-ti lectiile, i-am spus,
le-am terminat,
atunci citeste ceva, i-am zis eu, n-ai mai citit nimic de o gramada de vreme,
ba am citit saptamana trecuta Harap Alb,
si crezi ca e de ajuns, m-am otarat eu,
pentru mine este,
nu fii obraznic, i-am zis, du-te in camera,
dar n-a mai apucat sa-mi raspunda, din camera care fusese a noastra o auzeam pe Geta gemand, si fratele meu mai mic a intrebat,
o omoara,
nu fii prost, cum s-o omoare, i-am spus eu,
dar ce-i face, a intrebat el,
du-te in camera, am soptit cat puteam de ferm,
si sa ramai aicea tu singur, a intrebat el cu naduf, nu ma duc,
du-te, am soptit eu raspicat, altfel te spun mamei,
n-ai ce-i spune, a zis,
si capul spart al aluia dintr-a doua, am intrebat,
fratele meu mai mic a ramas perplex,
de unde stii, a intrebat,
du-te in camera, am spus,
si el s-a ridicat botos si a trecut in camera mare, m-am ridicat si eu si am inchis usa dupa el, eram convins ca sta de partea cealalta, incercand sa traga cu urechea, dar nu-mi pasa, gemetele Getei se intetisera si brusc am simtit cum mi se ridica puful de pe brate si un gol in stomac, am strans farfuriile si am inceput sa le spal facand cat mai mult zgomot, le-am sters si le-am pus in dulap peste celelalte, am inghesuit oalele pe plita si cand am terminat din camera care fusese a noastra nu se mai auzea nimic, si atunci mi-au trecut prin cap fel si fel de ganduri si dintr-odata m-am temut c-o sa iasa si-o sa ma vada acolo si-o sa stie c-am auzit tot, de parca as fi avut vreo vina, am strans repede faramiturile de pe fata de masa, le-am aruncat la cos si m-am dus si eu in camera mare, unde fratele meu sedea imbufnat, in mana cu o carte pe care n-o deschisese.
O sa-i spui, a intrebat dupa o vreme,
nu intelegeam la ce se refera,
o sa-i spui mamei, a intrebat din nou, n-am vrut sa-i sparg capul, a fost o intamplare,
n-o sa-i spun nimic, stai linistit,
sigur, a intrebat,
sigur, i-am zis si l-am vazut revenindu-si, a lasat cartea din mana si a scos un strigat de indian,
iupiiii, stiam eu ca esti bun, a spus,
si pe urma s-a pregatit de culcare si dupa o vreme am facut si eu la fel si pe urma i-am auzit cum ies din camera care fusese a noastra si pleaca, probabil vara-mea Geta il conducea pe Sile la poarta, am ciulit urechea s-o aud cand se intoarce, dar ea nu mai venea inapoi si pe urma nu mai stiu ce s-a intamplat, m-am trezit cand era intuneric in camera, cineva stinsese lumina, in mod sigur mama care se intorsese din schimbul doi, vorbea incet cu vara-mea Geta in antreu, dar tot se auzea ce-si spun.
N-ai invatat, asta a fost, ii zicea mama, si banuiam dupa voce ca e suparata,
ba am invatat, ii raspundea Geta,
daca invatai, intrai,
am invatat cat am putut, mai spunea Geta, atat m-a dus mintea,
ba te duce mai mult, spunea mama, dar ti-a stat la altceva, nu la examene, au inceput sa-ti fuga ochii dupa barbati,
nu vorbi asa, tanti, scancea vara-mea,
si malagambistul, a intrebat mama dupa o vreme,
de unde stii, a intrebat vara-mea,
mi-au spus vecinii, te-au vazut si ieri, si azi, m-a asteptat femeia de peste drum sa-mi spuna ca de-abia a plecat, l-ai adus acasa,
nu-i ce crezi, tanti,
nu cred nimic, eu iti spun doar ca nu trebuia sa-l aduci acasa, aici nu-i bordel, ai profitat de copiii astia,
era clar ca mama era furioasa, demult n-o mai auzisem vorbind pe tonul ala, de data asta vara-mea Geta n-a mai raspuns, mama a asteptat ce-a asteptat si pe urma a zis,
la urma urmei e viata ta, dar maine te-ntorci acasa, nu vreau sa-mi reproseze maica-ta ca te-am stricat eu.
Din volumul in pregatire la Editura Leda
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
