Imi faceam temele la un capat al mesei din camera noastra si fratele meu mai mic la celalalt capat, invatam amandoi dimineata, la aceeasi scoala, doar ca erau doi ani diferenta intre noi, din cand in cand ma mai intreba cate ceva, dar obiceiul lui era sa treaca mai degraba peste ce nu stia sau nu intelegea decat sa ma-ntrebe pe mine, cred ca intreba doar cand se plictisea si avea chef de conversatie. Mama abia venise de la serviciu si trebaluia in bucatarie, pana la accidentul tatei nu lucrase nicaieri, dar dupa ce l-au arestat a cautat repede un serviciu, a gasit la o fabrica unde ambalau pachete de vata, nu era departe de casa, nici nu era greu, credeam eu, ce mare lucru sa impachetezi niste vata, care parca nici n-are greutate. Greseam, o data am fost sa-i duc pachetelul cu mancare pe care il uitase acasa in graba plecarii, nu manca niciodata inainte sa plece, m-a bagat inauntru sa-mi arate niste masini uriase care pieptanau vata, dupa ce era spalata, dezinfectata, albita in niste rezervoare mari de ciment si uscata pe gratare enorme suprapuse si pe urma hala in care facea ea pachete, impreuna cu o droaie de fete si femei aliniate de o parte si de alta a unor mese lungi pe care tot li se aduceau baloturi cu vata din care smulgeau ghemotoace, le cantareau si le impachetau atat de repede ca nici nu le vedeam degetele, toate sedeau in picioare, opt ore, nu li se opreau o clipa mainile decat un sfert de ora, sa-si manance pachetelele aduse de acasa, aveau norme mari. Mama lucra in schimburi si in acea dupa-amiaza tocmai sosise acasa, incepuse sa miroasa a tocanita pe care o pregatea pentru masa de seara si de-a doua zi, cand a batut cineva la usa, erau doi militieni pe care nu-i mai vazusem. I-a poftit in casa. Era intr-o joi, stiu asta pentru ca tot timpul cat a vorbit cu ei ma uitam la un calendar din fata mea pe care scria cu litere mari si rosii joi.
N-au vrut sa ia loc, au ramas in picioare, spuneau ca se grabesc si ce au ei de spus dureaza putin si e o simpla formalitate,
va ascult, le-a zis mama, usor speriata, de cand tata fusese arestat se speria de orice uniforma,
am ciulit urechea, desi nu era nevoie, vorbeau atat de tare ca sigur se auzea din curte. Unul, mai tinerel, ii zicea doamna, celalalt, cred ca nu mai avea mult pana la pensie, ii tot dadea cu tovarasa in sus si-n jos, dar niciunul nu-si scosese chipiul de pe cap, lasasem usa intredeschisa, cum aveam obiceiul, si nu-mi era greu sa intorc capul sa-i vad.
Sunt multi oameni pe drumuri, spuneau, n-am reusit sa construim cat voiam dupa razboi, spatiul in care locuiti e cam mare, va trebui sa va restrangeti,
mama albise probabil, n-o vedeam decat din spate, tremura usor,
vreti sa ma dati in strada,
se poate, tovarasa, s-a vaicarit batranul, cum o sa facem asa ceva, aveti copii de crescut, dar sunt si alti oameni care au copii de crescut, asa ca am hotarat ca trei camere sunt prea multe, pana se-ntoarce tovarasul mai sunt multi ani,
mama l-a intrerupt, de unde stiti, nici n-a avut loc procesul,
ei, tovarasa, n-are cum sa scape fara cativa ani, au murit niste oameni,
n-aveti de unde sa stiti, a repetat mama,
batranul militian a stat o clipa in cumpana, nu pentru asta am venit noi, a spus, ci pentru camera, o sa va rugam sa va restrangeti la doua, va lasam antreul si camera mare, iar pe cealalta, cu intrarea si din hol, care va ramane la comun, o vom da unui tovaras de la noi,
adica o sa stau cu militia in casa, a strigat mama,
nu stiu ce aveti cu militia, s-a oparit batranul,
tanarul a intervenit si el, poate nici n-o sa fie de la militie, ci de la alt serviciu,
mama s-a asezat pe un scaun, si-a luat capul in maini si-a inceput sa planga, ma intrebam daca sa ma duc s-o mangai sau nu,
du-te, imi soptea fratele meu,
taci, i-am zis, sa nu ne-auda, ma duc mai pe urma,
o sa fie un om tanar, a continuat batranul, n-o sa va deranjeze mult, sta mai mult plecat, o sa aiba intrarea lui separata, doar daca n-o sa vreti altfel,
ce vreti sa spuneti, a intrebat mama printre sughituri,
ei, tovarasa, n-o sa va explic eu acuma, sunteti femeie tanara si cum tovarasul e plecat, ehei, dar n-a terminat ce-a vrut sa spuna, sau mie mi se parea asta,
mama s-a ridicat atat de brusc in picioare c-a rasturnat scaunul pe care sezuse,
nu va e rusine, a strigat, cum va permiteti,
ei, tovarasa, a fost o vorba aruncata intr-o doara,
si iarasi nu l-a lasat mama sa termine, si n-ati putea sa va tineti vorbele astea aruncate intr-o doara pentru cine vreti voi sau cine le merita, va rog sa iesiti, m-ati informat, am inteles, o sa-mi strang lucrurile si-o sa golesc camera, acum iesiti din casa mea, inca e casa mea, pentru care platesc chirie luna de luna,
si pe cand zicea astea eu iesisem deja din camera noastra sa-i sar in ajutor, ajunsesem in spatele ei, m-a simtit, mereu ma simte, m-a luat pe dupa umeri,
si noi o sa dormim cu tine, am intrebat,
nu-mi raspundea,
unde o sa-mi tin cartile de povesti si armele, am mai intrebat,
dar nici acum nu mi-a raspuns, ea avea treaba cu militienii,
va rog sa iesiti mai repede, am copii de crescut,
n-a mai strigat, dar era atat de hotarata ca nu incapea alta cale,
o sa te ajutam noi, mama, am spus, desi eram convins ca n-avea nicio legatura cu ce aflase ea,
si cei doi militieni s-au privit unul pe celalalt si s-au intors pe calcaie, m-am dus dupa ei sa fiu sigur c-au iesit pe poarta si cand m-am intors in casa, mama plangea in hohote, ghemuita in scaunul pe care il reasezase pe picioarele lui,
Doamne, zicea, Doamne, de ce mi se intampla toate astea,
i-am inconjurat cu bratele umerii care i se zgaltaiau, si fratele meu mai mic, care se apropiase intre timp, a facut la fel, era speriat si plangea si el, doar eu ma tineam tare, dar simteam ca daca-or sa mai boceasca mult o sa cedez si eu, mi-am infundat fata in parul ei, mirosea a flori de salcam.
Barbatul care s-a mutat in camera noastra, dupa ce mama a dus toate lucrurile in odaia mare si a batut in cuie usa care dadea in antreu era un tanar spalacit si subtire si umbla mereu intr-un costum de postav inchis la culoare, cu gulerul camasii rasfrant. Lucra la Securitate, nu prea stiam ce-i aia, vecinii spuneau ca era dintr-aia care ridicau noaptea oamenii din case, nu prea intelegeam. Venea sa doarma o data la o saptamana, nu ramanea mai mult de doua nopti, pe urma nu-l mai vedeam, oricat de atent pandeam venirile si plecarile lui. Nu-si adusese cu el decat o valijoara cu camasi, poate si pantofi, desi nu cred, umbla incaltat in aceeasi pereche neagra, cu o catarama de alama pe fiecare parte, de parca nu era sigur c-o sa locuiasca acolo, cu o zi inainte sa apara, cineva, n-am vazut cine, eram la scoala, ii mobilase camera cu o somiera, o masa si un scaun, am spionat pe geamul care dadea in hol si am ramas mirat, de ce un singur scaun, daca venea careva la el il aseza pe pat, ma intrebam, si mi-a trecut prin cap ca fusesera aduse de la sediu si ca trebuia sa mai ramana si-acolo.
Era un barbat politicos, o saluta pe mama aplecandu-si capul in fata, incerca sa injghebe o discutie, fara niciun rezultat, mama avea mereu treaba, o data i-a adus o halca de carne, pentru copii, a spus, dar mama a refuzat-o, s-a enervat foarte tare si i-a spus sa nu mai indrazneasca in viata lui sa faca chestia asta, ca are bani sa le cumpere mancare copiilor si n-asteapta pomana de la ei, si de atunci a lasat-o in pace, o saluta respectuos si atat.
De cate ori ne vedea, pe mine si pe fratele meu mai mic, incerca sa ne tina de vorba, ne intreba cum merge scoala, daca mai stim ceva de tata, daca mama tot bosumflata e, ne straduiam sa-l evitam si el nu se lasa, aducea mereu cate ceva, biscuiti, bomboane sticloase, dar noi dadeam din cap ca nu vrem, ne stricam dintii, era foarte surprins,
toti copiii mananca bomboane, nici macar nu se gasesc, habar n-aveti cat am umblat dupa astea, care chiar sunt deosebite, zicea,
dar noi continuam sa dam din cap ca nu vrem, o data fratele meu a ramas cu ochii pironiti pe punga de hartie desfacuta in care se vedeau niste bomboane sub forma unor papusele de culoarea cicoarei cu lapte, mi-era teama c-o sa-l invinga pofta si i-am dat peste mana,
ti-am cumparat si io, i-am zis, tii minte ca nu ti-au placut,
cand mi-ai cumparat, a intrebat,
esti uituc, am strigat la el,
dar n-a mai intins mana si barbatul de la Secu a inteles ca n-are rost sa insiste, a bagat punga in buzunar si s-a-nchis in camera lui.
Cand mi-ai cumparat, m-a intrebat imediat in soapta fratele meu, in vreme ce-l impingeam in camera noastra, la lectii,
ei, si tu, i-am zis, ti-am cumparat si gata, nu-ntelegi ca n-ai voie sa iei de la omul asta,
aha, a spus si asta a fost tot.
Dupa-amiaza, cand imi faceam lectiile in camera mare, in care dormeam acuma toti trei, lasam toate usile deschise, inainte sa dea frigul, sa aud daca vine cineva in curte, era mai simplu sa luam un catel, dar vecinii care locuiau in partea din fata a casei nu suportau animalele, ne-au spus ca daca vad vreunul ii dau otrava, n-am avut curajul sa-i pun la incercare, dar lasam usile deschise mai mult degeaba, ma cufundam in lectii si nu mai auzeam nimic, nici pe barbatul care se mutase in casa noastra nu l-am auzit cand a intrat, m-am trezit cu el in spatele meu, eram de-a dreptul speriat, fratele meu sunt sigur ca-l vazuse, dar nu ma avertizase deloc,
ce frumos invatati, s-a trezit spunand vecinul,
intorsesem capul spre el atat de mult ca ma durea gatul, dar nu-mi venea sa nu ma uit, era prima oara doar in camasa, una care fusese probabil alba, dar se facuse gri de la atata purtat si spalat, cu maneci lungi si largi si gulerul tot rasfrant, varata neglijent in pantalonii legati cu o curea neagra si lata de care atarna intr-o parte tocul unui revolver de la care nu-mi mai puteam desprinde privirile, s-a prins imediat, a dus mana la toc, a scos un pistol negru, am dat fara sa vreau inapoi,
stai linistit, a zis, vreau doar sa ti-l arat, ai mai vazut vreodata un revolver,
am dat din cap ca nu,
fratele meu a si zis, nici eu n-am vazut, dar mi s-a parut ca pe el nu-l baga in seama,
vrei sa-l tii, m-a intrebat,
am dat din nou din cap ca nu,
tine-l, nu musca, nu ti se intampla nimic, are piedica pusa,
nu voiam, dar insista si insista, am intins mana si mi l-a asezat in palma, era rece si foarte greu, nu-l voiam, l-am pus indata pe masa,
nu vrei sa te mai uiti la el, m-a intrebat,
nu voiam, l-a luat si l-a varat in toc,
intr-o zi o sa faceti la scoala si trageri, dar nu cu pistoale dintr-astea, ci cu pusti, toata lumea trebuie sa stie sa traga, sa ne aparam, sunt dusmani peste tot,
mi-am amintit ca mai auzisem vorba asta la un barbat, cand intrebasem de ce in multe seri de vara cerul e maturat de fascicule luminoase care se incrucisau, de parca ar cauta ceva,
chiar cauta, spunea omul ala, prind avioanele dusmanilor care vin sa parasuteze partizani,
ce-s aia, intrebam eu ca prostul, nimeni nu-mi spunea si n-am vazut niciun avion prins de fasciculele luminoase, degeaba sedeam in curte pana noaptea tarziu, uitandu-ma la cer,
o sa te iau intr-o zi la trageri sa vezi ce frumos e, m-a trezit din visare vecinul, poate cand te faci mare vii la noi, o sa ai de toate, nu vrei, iti spun eu ca e frumos,
nu-i mai raspundeam, habar n-aveam ce sa-i zic, si inainte sa apuc sa mai deschid gura s-a-ntors si a plecat, mi-a luat o groaza pana am reusit sa-mi continui lectiile.
Nu venea nimeni sa-l viziteze si in putinele seri cat ramanea acasa nu iesea nicaieri, se auzea prin perete o muzica, isi adusese probabil un difuzor sau un aparat de radio, muzica egala in intensitate si discutiile transmise rasunau pana dimineata, de parca ar fi stat treaz asteptand ceva, auzeam zumzetul si cand ma spalam pe ochi inainte sa ma duc la scoala, pe urma era liniste cat era plecat. Intr-o seara, abia se intunecase, eram din nou singuri, eu si fratele meu mai mic, a venit acasa impreuna cu alt tanar ca si el, s-au inchis in camera, s-a auzit din nou muzica si pe urma s-au luat la cearta, strigau unul la celalalt, isi reprosau ceva, nu intelegeam mare lucru, auzeam fara sa vreau din cand in cand, reveneau mereu vorbele unuia, nu stiam cine le spune,
trebuia sa tragi in ei,
cum sa trag, daca n-aveau nicio vina, zicea celalalt,
habar n-avem ca n-aveau vreo vina, raspundea primul, mie imi e destul ca se impotriveau,
iar celalalt nu se lasa, nu vezi ca se impotrivesc toti,
iar primul ridica vocea, asta nu ne impiedica sa mergem inainte, trebuie sa se dea pe brazda, ii putem trimite la Canal,
iar celalalt il intrerupea, pana la Canal e mai simplu ce-ti spun, tragi in ei sa nu se mai impotriveasca, mama lor de chiaburi,
o vreme nu s-a mai auzit nimic, dar au luat-o de la capat si tocmai ii spuneam fratelui meu ca ar fi bine sa ne-nchidem in camera noastra, cand am auzit o impuscatura, mai tarziu am inteles ca fusese o impuscatura, nu mai auzisem pana atunci vreuna, dar casa a rasunat de un zgomot teribil, ne-am speriat amandoi, mai ales in linistea care a urmat, nici macar muzica dinainte nu se mai auzea, n-am miscat niciunul, intr-un tarziu fratele meu mai mic a soptit,
ce-a fost asta,
am ridicat din umeri, am iesit amandoi tiptil in antreu, apoi am intredeschis usa holului spre iesire, tocmai trecea val, vartej tanarul care venise in vizita, m-a vazut, s-a oprit brusc,
ai telefon, m-a-ntrebat,
am scuturat din cap si si-a continuat drumul in fuga, a iesit in curte, unde aparuse batranul artagos care locuia in incaperile din fata,
ce-ati facut, mai, baieti, ii zicea,
au inceput sa discute agitat, auzeam numai farame,
un accident, tataie, un accident, nimic altceva, spunea tanarul care il intreba de telefon, batranul avea telefon, pe strada doar el si matusa mea care locuia cateva case mai incolo aveau telefon,
lasa-ma sa sun repede
si cred ca asta a facut, o vreme s-a lasat linistea si pe urma a fost o agitatie cumplita, in fata portii a oprit un Gaz al militiei, in curte si pe hol au tropait mai multi oameni in cizme, se certau intre ei in camera vecinului de la Secu, unul injura tot timpul si bombanea
dracu te-a pus sa vii aici, nu puteai s-o rezolvi in alta parte, trebuie s-o scoatem la cap,
nimic altceva n-am mai auzit, pe urma i-am vazut carand ceva invelit intr-o patura verzuie, trebuie sa fi fost foarte greu, gafaiau trei insi, cat pe ce sa scape pachetul pe care l-au dus la Gazul de la poarta, in curte era unul care vorbea cu tanarul vizitator si facea pe seful,
intrati in casa, ii spunea batranului artagos, s-a rezolvat, n-aveti ce mai vedea,
batranul insista sa spuna ca de la el s-a dat telefon,
foarte bine, mi-ati mai spus asta, raspundea seful, acuma e totul sub control, intrati in casa, nu ma faceti sa va mai repet o data,
ne-a vazut si pe noi ititi in usa intredeschisa a antreului,
in casa cu voi, a strigat, n-aveti lectii de facut, la culcare,
si cei care carasera trupul au tropait din nou pe hol, au mai scos nu stiu ce din camera vecinului de la Secu, pe urma au adus cateva scanduri late pe care au inceput sa le bata in usa si atunci a venit mama de la serviciu, seful din curte i-a cerut actele, a lasat-o sa treaca, pe urma s-a grabit pe urmele ei, mama ajunsese deja in hol,
o sa sigilam totul ii spunea seful, sa nu intrati acolo, nici pe copii sa nu-i lasati,
mama a dat din cap si pe urma a intrat in sfarsit in casa. Tremura.
Din volumul in pregatire la Editura Leda
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
