In fine, s-a produs! Asteptata, dorita si temuta, asa cum este, oriunde si oricand, orice intamplare unica, Gala Premiilor UNITER a concentrat, ca la fiecare inceput de primavara, de saisprezece ani incoace, interesul si atentia tuturor celor ce lucreaza in bransa teatrului, indiferent ca sunt suporteri ferventi ori inamici jurati ai organismului lor profesional. Si indiferent ca unii ori altii s-au aflat luni, 14 aprilie, in Sala Mare a Teatrului National sau acasa, in fata televizorului. Sau peste mari si tari. Sau in spital. Sau in avion.
Si totusi, peste sarbatoarea de anul acesta a adiat, perceptibila, o boare de tristete. Nu numai din cauza sirului (iarasi...) prea lung al pierderilor suferite de teatrul romanesc in anul care a trecut de la gala precedenta (acest moment, cand pe ecran se perinda fotografiile actorilor, regizorilor, scenografilor, dramaturgilor si criticilor disparuti in intervalul celor douasprezece luni, este intotdeauna tulburator), nu numai din cauza numeroaselor locuri neocupate din sala (niciodata nu am contabilizat, parca, mai multe absente, fie ele si motivate), nu numai din cauza ploii posomorate de-afara; riscand o explicatie, as zice ca starea generala de confuzie, deruta si degringolada din viata teatrala actuala s-a rasfrant si asupra serii festive a Galei. O seara destinata, inca de la infiintare, sa celebreze performanta, excelenta, exceptionalul. Cand insa asupra acestor suprelative cade umbra inghetata a relativ(ism)ului, sensibilitatea de rana vie a artistilor nu poate sa nu reactioneze - fie si inconstient.
Precum altadata filmul romanesc, astazi teatrul autohton abia mai respira; buteliile de oxigen se afla insa la purtator, care nu trebuie decat sa vrea sa le foloseasca. Spre a-l parafraza pe Soarele lui Delavrancea, sa vrea sa vrea sa le foloseasca.
O anumita melancolie a infuzat serii, de altfel, insasi ambianta vizuala a spectacolului (regizat, ca de obicei, de Cornel Todea), fiindca talentatul scenograf Andu Dumitrescu a imaginat ca fundal scenic o succesiune de proiectii reproducand imaginea unor monumente arhitectonice bucurestene mai vechi sau mai noi, dar - aproape toate - evident paraginite; daca la mijloc a fost o intentie, ea si-a atins fara gres scopul; daca a fost o simpla coincidenta... cum stim de la invatatii foarte invatati, simple coincidente nu (mai) exista. In fine... Cu decisivul concurs al muzicii lui Nicu Alifantis, capabil(a) sa incalzeasca si o banchiza, cu simpatica dezinvoltura (inclusiv in balbe si incurcaturi) a amfitrionului Ion Caramitru, presedinte al UNITER, director al Teatrului National, actor talentat si barbat sarmant, unul dintre rarii compatrioti in stare sa poarte cu naturalete un costum de seara, cu fiorul contagios al emotiilor autentice ori jucate (suntem in domeniu!), Gala a iesit victorioasa la liman, izbutind, inca o data, sa dea naravasei bresle a teatrantilor sentimentul ca, dincolo de adversitati si tafne, cu bune si cu rele, membrii ei alcatuiesc, vrand-nevrand, o familie. Si ca, indiferent ce-ar fi sa fie, sangele apa nu se face.
A fost un sentiment care a prevalat si asupra tinutei neglijente a unor participanti-premianti dornici, probabil, sa arate ca ei nu se sinchisesc de conventii (?!), si asupra unor discursuri ori prea lungi, ori anoste sau resentimentare, pana si asupra nelipsitelor mesaje emanand de la unii premianti absenti si a caror unica ratiune a parut a fi bestelirea UNITER, presedintelui UNITER, Senatului UNITER, juriilor UNITER, membrilor UNITER, premiilor UNITER - pe care, totusi, basicatii pamfletari nu s-au gandit nicio clipa sa le refuze... caci arta-i lunga si viata-i scurta... A fost un sentiment pe care nici cel mai nepasator strain nu ar fi putut sa-l ignore in clipa cand cei aproape o mie de oameni din sala s-au ridicat simultan in picioare la aparitia pe scena a maestrului Radu Beligan, beneficiarul Premiului de Excelenta si rostitorul unui discurs exemplar, ca intotdeauna, prin inteligenta, ironie si tandrete: o declaratie de iubire neclintita pentru teatru.
Iata, insa, lista integrala a premiilor UNITER pentru anul 2007, decernate in seara Galei. Mai intai, premiile anuntate "pe loc" si acordate de catre un juriu format din actrita Rodica Negrea, regizoarea Sanda Manu, scenograful Dragos Buhagiar si criticii Cristina Modreanu si Victor Scoradet, in urma nominalizarilor (trei nume sau titluri pentru fiecare categorie) produse de catre un juriu de critici format din Magdalena Boiangiu, Ion Cocora si Doru Mares. Debut: Cristina Casian (actrita); Teatru radiofonic: Dumnezeul de a doua zi de Corneliu Mimi Branescu (SRR, regia: Claudiu Goga); Cea mai buna actrita in rol secundar: Dana Dogaru; Cel mai bun actor in rol secundar: Ovidiu Ghinita; Cea mai buna actrita in rol principal: Ofelia Popii; Cel mai bun actor in rol principal: Andras Hathazi; Cea mai buna scenografie: Helmut Sturmer; Cel mai bun regizor: Andrei Serban; Cel mai bun spectacol: Unchiul Vanea de A.P. Cehov, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, regia: Andrei Serban. Senatul UNITER a acordat urmatoarele premii si premii speciale (anuntate in prealabil): Pentru intreaga activitate - actrita Dorina Lazar, actorul Ion Besoiu, scenografa Florica Malureanu, regizoarea Sanda Manu, criticul Ion Cocora; Pentru muzica de teatru: Ada Milea; Pentru teatrul de copii: Marian Ralea; Pentru teatrul de papusi: Ioan Brancu; Pentru teatrul de revista: Aurel Storin; Pentru circ: Brandusa Novac; Pentru coregrafie in arta spectacolului: Florin Fieroiu; Pentru performanta in teatrul non-verbal: Mihai Malaimare si Teatrul "Masca". Au mai figurat in palmares Premiul special al Presedintelui UNITER: publicista Silvia Kerim; Premiul Mecena: Carmen Palade Adamescu, presedinte Unirea Shopping Center; Premiul pentru cea mai buna piesa romaneasca a anului 2007: Meserii si fundaturi de Mihai Ignat. Pentru o seara, premiantii s-au bucurat, ne-premiantii s-au intristat; a doua zi, toti au fost din nou pe scena, in spatele scenei, langa scena. Spectacolul merge mai departe.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
