Conform unei definiţiiclasice, camarila reprezintă un grup de favoriţi ai unui rege sauai unui şef de stat care influenţează din interese personale actelesuveranului şi treburile statului. Pentru România, putem vorbi deexistenţa unei camarile regale in timpul regilor Ferdinand, Carolal II-lea şi Mihai. Opinia publică românească, insă, cantoneazăideea de camarilă doar in timpul domniei lui Carol al II-lea,motivul fiind rolul major, uneori determinant, in evoluţiaRomâniei, avut de favoriţii acestui rege.
Prioritar nu intereseazărelaţia dintre Carol şi Elena Lupescu, ci influenţa pe care ElenaLupescu şi anturajul ei au avut-o asupra evoluţiei României. Pemăsura indepărtării in timp a perioadei interbelice, imaginea uneisocietăţi româneşti conduse in fapt, din umbră, de amanta regeluiCarol al II-lea pare tot mai stranie. Şi, totuşi, imaginea estereală. Petru o gândire lucidă, este aproape de neinţeles cum inRomânia atâtea energii s-au consumat in jurul Camarilei regaleconduse de Elena Lupescu; cum a reuşit aceasta să se menţină timpde 10 ani in postura de factor determinant al aducerii la Putere aunor oameni politici sau a altora, de indepărtare a unora sau aaltora; cum a reuşit să reziste unei opinii publice care-i era totmai ostilă. Trebuie avute in vedere pentru răspunsurile la acesteintrebări, atât majorele defecte de caracter ale lui Carol,inteligenţa deosebită a amantei sale, cât şi complicităţileinteresate din lumea politică şi economică a României, uneoriimpulsionate de factori externi. Este evident că, privită la scaraansamblului Istoriei românilor, domnia Camarilei regale in fruntecu Elena Lupescu este un moment ruşinos. Cu atât mai mult trebuielarg cunoscut, in amănunţime, ca să nu se mairepete.
Aflat la Paris, in exilul pecare şi-l alesese in 1925, prinţul Carol a fost decăzut dincalitatea de principe moştenitor prin Actul din 4 ianuarie 1926.Astfel, la moartea regelui Ferdinand, in iulie 1927, nu a putut săse urce pe Tronul pe care-l râvnea. In locul său a fost incoronatMihai, deşi avea numai 6 ani. De aici inainte, Carol a incercat petoate căile să ajungă rege, impulsionat şi de un anturaj format dinaventurieri şi escroci, condus de amanta sa, Elena Lupescu; anturajcare, in 1930, după restauraţie, se va transforma in Camarilaregală. Cea mai importantă incercare a fost in mai 1928; fărăsucces.
In tentativa lui Carol şi aanturajului său din mai 1928 - dejucată prin intervenţia fermă aGuvernului britanic, care a blocat la sol avioanele ce trebuiausă-l aducă pe Carol in ţară - cea mai periculoasă pentru România afost legătura cu Ungaria. Reacţia energică a Guvernului britanicfusesese determinată şi de posibilitatea ca, prin acţiuneaprinţului, să se declanşeze tulburări in Europa Centrală, undeexistau puternice aspiraţii revizioniste aşteptând un prilej pentrua se manifesta deschis; implicarea Ungariei in aventura carlistădemonstra teza. Presa britanică a văzut şi ea pericolul, şi areacţionat. "Morning Post" aprecia că prinţul "şi-a pierdut completreputaţia. Oricare ar fi imprejurările acestei afaceri, e sigur căinstigatorii sunt agenţi unguri, fără simpatie pentru România.Chestiunea revizuirii Tratatului de la Trianon ar contrariavederile orcărui partid politic din România". "Times" sublinia şiel greşeala majoră a lui Carol, incercarea de a reveni la Tron cusprijinul Ungariei, căreia i-a făcut promisiunea de a-i ceda dinteritoriul României.
Primele ziare europene care aulansat teza legăturii lui Carol cu Ungaria au fost cele dinCehoslovacia, care anunţau in spatele complotului "mâna luiRothermere", cunoscut susţinător al revizuirii Tratatului de laTrianon şi al refacerii Ungariei Mari. Ziaristul Datley Heathert -care-l ajutase pe Carol - era in slujba lordului, "a campaniei deinstigare a acestuia". Preluând ideea, "Viitorul" concluziona:"Eşecul nebuneştei aventuri se indreaptă deopotrivă in contrarothermerismului, care are astăzi prilejul să sfârşească maiscandalos decât şi-ar fi putut inchipui cineva." Fapt neobişnuit,in condamnarea aventurii lui Carol şi a implicării Ungariei s-aantrenat şi regele Marii Britanii, George al V-lea. Intr-ointrevedere cu Eduard Benes, ministru cehoslovac aflat in vizită laLondra, regele il critica pe Carol: "Este condamnabil, condamnabil!Deşi imi este rudă, imi pare bine că Guvernul meu a fost ferm şil-a invitat să părăsească Marea Britanie fără intârziere". LaForeing Office, reprezentantul diplomatic al Ungariei "a fostchemat şi i s-a tras o bună săpuneală pentru amestecul in aventură"- se raporta la Bucureşti de către diplomatul român de la Legaţiadin Londra, D.N. Ciotori. Acesta credea, totuşi, că autorităţilebritanice il vor acoperi pe lordul Rothermere, "pentru a-l obliga,pe de o parte, iar, pe de alta, pentru a nu compromite presabritanică", lordul fiind propietar al mai multor ziare. Ziarelefranceze salutau faptul că Guvernul Baldwin nu inţelegea săincurajeze pe aceia care doreau revizuirea Tratatului de laTrianon. Aceleaşi ziare franceze, oarecum neutre faţă de luptelepolitice interne din România, subliniau că in politica externă"nici Vaida, nici Maniu nu vor altceva decât ceea ce voiescBrătianu şi Titulescu". "In România nu există partid carlist şi inceea ce priveşte unitatea naţională domneşte acolo un acorddesăvârşit, dovadă chestiunea optanţilor unguri şi insăşi alegereaAlbei Iulii ca loc al unei intruniri politice, a acelei Albe Iuliicare este simbolul unităţii României". Şi, la fel ca-n presabritanică, i se aduceau critici aspre lui Carol. In "Echo de Paris"o făcea cunoscutul ziarist Pertinax. "L'Intrasigent" scria: "Faptulde a-l vedea pe Carol pactizând cu ungurii, in vederea uneirestaurări, il compromite in ochii tuturor patrioţilor români".Aceeaşi condamnare in "La Liberté" şi "Petit Parisien" - careafirmau că prinţul a făcut jocul revizioniştilor unguri. Incercareacarliştilor de la Londra era etichetată peste tot drept o"agresiune a Budapestei". Asupra legăturii dintre tentativa luiCarol şi aspiraţiile teritoriale ale Ungariei, cel mai insistent seapleca Leon Bailoy, in "L'intransigent": "Eşecul umilitor alex-prinţului descalifică pe om arătându-l cu totul nepregătitpentru meşteşugul greu de rege. Carol a fost uşor indus in eroarede emisarii unguri şi de către prietenii acestora din Londra. Sevede acum că el se obliga să ajute cu tot dinadinsul Ungaria incampania ei de dezagregare dusă in contra Europei Centrale, a miciiAntante şi a tratatelor de pace in vigoare. Nimeni nu se poate opride a crede că cei de la Budapesta nu ar fi incercat o agresiune incontra României, profitând de tulburările create in această ţarăprin debarcarea neaşteptată a prinţului Carol, care ar fi coincistocmai cu Congresul de la Alba Iulia". Guvernul Baldwin era lăudatpentru clarviziune: "A ştiut să dejoace acest plan, făcând incă odată operă de pace şi siguranţă in Europa, pentru menţinereatratatelor fără de care această pace nu ar putea să existe". Tot in"L'Intransigent", Jaques Ancel relua şi el tema legăturii cucampania revizionistă maghiară: "Printr-o aberaţie, pe care unii onumesc trădare, dar care in fapt este mai curând datoratăignoranţei şi slăbiciunii, ex-prinţul Carol s-a compromis intovărăşia acelor ziarişti englezi care au complotat impotrivaunităţii naţionale a României. Prinţul Carol e incojurat, ca intotdeauna, de prietenii suspecte". "Le Journal", "Petit Parisien","Le Gaulois" - insistau şi ele pe ideea favorizării Ungariei prinacţiunea prinţului Carol. "Le Gaulois" scria ferm: "Carol sedeclară favorabil revizuirii tratatului de la Trianon. El ameninţăpacea Europei Centrale". "Curentul" inregistra uimirea ziariştilorfrancezi faţă de atitudinea lui Carol şi completa discreditare aacestuia in ochii Poporului Român.
Aşadar, implicarea Budapesteiera subiectlul predilect al presei româneşti şi străine; dar eraacceptată ca o realitate şi de către unele guverne precum celbritanic. In România, Siguranţa a atenţionat şi ea asupra acesteiimplicări. Intr-un raport al Inspectoratului General de Poliţie şiSiguranţă, Circumscripţia a VII-a Sibiu-Timişoara, din 4 iulie1928, găsim o formulare in acest sens. Guvernul de la Budapestadorea in inţelegere cu toate partidele politice să-l aducă in ţarăşi să-l incoroneze ca rege al Ungariei pe prinţul Otto de Hasburg,cel mai in vârstă fiu al fostului impărat al Austro-Ungariei, Carolal IV-lea. Data fixată era 20 august. Concomitent, in primăvara lui1928, a fost proiectată venirea in România a prinţului Carol,venire care, dacă se realiza, i-ar fi impiedicat pe români săintervină in Ungaria. Budapesta l-a asigurat pe Carol de totconcursul, in schimbul recunoaşterii frontierelor Ungariei conformhărţii lui Rothermere. Alarmantă era şi menţiunea că de acesteproiecte ar fi avut cunoştinţă şi Eduard Benes, ministrul deExterne al Cehoslovaciei, "care s-ar fi declarat indiferent". Peraport, Nicolae Titulescu, ministrul de Externe român, a scris:"Telegramă urgentă lui Lahovary sministrul României la Budapestat,Emandi sministrul României la Pragat, şi Filidor sministrulRomâniei la Belgradt, pentru a verifica informaţia" - ceea cedemonstra faptul că Guvernul României nu excludea veridicitateacelor transmise. Ministerul Afacerilor Externe, in numele luiNicolae Titulescu, expediază celor trei diplomaţi telegrameleordonate. Aveau unele deosebiri. De la Budapesta se cereaverificarea proiectului incoronării lui Otto de Habsbourg şi ainţelegerii cu Carol. De la Praga se cerea şi "care ar fi punctulde vedere al Cehoslovaciei, in special ca membru al MiciiInţelegeri. Mai căutaţi a afla şi dacă Benes era deja informatdespre aceasta". Lahovary a avut misiunea cea mai ingrată: nu puteaintreba direct autorităţile ungare şi de aceea a făcut investigaţiiin "cercurile diplomatice amice" din Budapesta, fără a afla ceva.La Belgrad, Filidor l-a intrebat direct pe ministrul adjunct deExterne iugoslav; nici acesta nu ştia ceva. Iar Emandi s-a adresatlui Benes, care nu credea adevărată ştirea; a adăugat că "s-arbucura dacă Otto de Hasbourg sau Carol ar incerca aşa ceva, căci arfi o bună ocaziune ca chestiunea să se inchidă definitiv, cum s-aintâmplat cu Carol de Hasbourg". Lahovary revine, intr-un lungraport, pe 21 iulie 1928, dezminţind categoric informaţia dată desiguranţă.
Dezminţirea, pe căi diplomatice,a unui plan al Budapestei legat de tentativa lui Carol nu infirmă,pe de o parte, dorinţa acestuia de a profita de momentul favorabilşi nici, pe de alta, intenţia prinţului şi a anturajului său de aatrage Ungaria chiar şi prin cedări teritoriale. Un ziar dinBudapesta, oficios al Guvernului maghiar, "8-orai Usjag", publicaun interviu cu Barbu Ionescu, cel care elaborase planul tentativeide urcare a lui Carol pe tronul României. Acesta declara că prinţulnu va interveni pentru revizuirea Tratatului de la Trianon, dar "invederea obţinerii unei conlucrări intre România şi Ungaria, s-arputea acorda o mică rectificare de frontieră in favoarea Ungariei".De altfel, nu toată lumea diplomatică românească era convinsă deneimplicarea Budapestei in aventura carlistă din Marea Britanie.C.M. Laptew, de la Legaţia Română din Londra, lăsa să se creadă căel nu exclude implicarea; ca argument trimitea la Bucureşti, pe 15mai 1928, un articol pe această temă din "Daily Express" (din 14mai). La Minister, articolul a fost luat in serios; pe formularulcu telegrama de la Londra s-a notat: "Se va trimite in copieInaltei Regenţe şi primului-ministru." Autorul articolului eraMaurice Lewis. "Rezultă clar - scria acesta - că ungurii au avutcunoştinţă de cele ce se angajaseră la Londra şi că, dacă nu erauchiar complici, acordaseră binevoitorul lor concurs la intreagaacţiune, şi numai in ultimul moment, când s-a aflat că nu era nicio şansă de reuşită, autorităţile ungare au intervenit pentru aimpiedica zborul unui avion din Budapesta spre frontiera română cumanifeste aduse de Heathcote de la Londra". Maurice Lewis erafoarte bine informat, intrucât il insoţise pe Dudley Heathcote laBudapesta. Ştia şi numele pilotului ce urma a fi folosit: căpitanulfrancez Le Mesurier. Şi "Times" indica promisiunile lui Carol. Iarin august 1928, insuşi Dudley Heathcote, intr-un interviu pentruziarele din Budapesta, recunoştea rolul Ungariei in aventura luiCarol şi preciza cauzele eşecului.
Cum era de aşteptat, preaguvernamentală din Bucureşti a insistat mai ales pe actul detrădare reprezentat de promisiunile făcute de către Carol Ungariei;in campanie s-a ilustrat in special "Viitorul". Totodată, erafolosită ocazia pentru a lovi in P.N.Ţ., obligând pe lideriiacestuia să se desolidarizeze ferm de Carol. Era menţionată ca odovadă a neimplicării naţional-ţărăniştilor insăşi Moţiuneaadoptată la Alba Iulia, in cadrul adunării populare convocate deP.N.Ţ.; in moţiune se exprima categoric increderea in "actualulfactor constituţional" şi era susţinută "actuala ordineconstituţională". Moţiunea fusese redactată de Biroul P.N.Ţ. pe 3mai, la Bucureşti, şi supusă aprobării Comitetului de direcţie alpartidului in noaptea de 5/6 mai; "prin urmare, imposibil de admiscă Moţiunea a căpătat textul cunoscut numai când s-a văzut căprinţul Carol nu soseşte la Alba Iulia". Pe 6 mai, Iuliu Maniuprimea din partea directorului ziarului londonez "Daily Mail" otelegramă, prin care era intrebat dacă zvonul, care circula instrăinătate, că P.N.Ţ. sprijină acţiunea lui Carol, este exact.Maniu a dezminţit zvonul. In plus, era o "flagrantă distanţă" intreacţiunile prinţului şi acţiunile naţional-ţărăniştilor care, laAlba Iulia "au afirmat energic intangibilitatea frontierelorRomâniei veşnic unite". Formula ultimă indica şi faptul că P.N.Ţ.credea in ideea că prinţul Carol ar fi făcut promisiuni teritorialeUngariei. Pentru a incheia discuţia, liderii naţional-ţărăniştianunţau că problema revenirii prinţului Carol "este definitivinchisă pentru toată lumea".
Carol a pus intotdeaunainteresele sale mai presus de cele ale ţării. A dovedit-o şi in1928, când, pentru a urca pe Tronul României, a admis ajutorulUngariei, deşi aceasta dorea, in schimb, teritorii româneşti. Şi,totuşi, Carol va ajunge rege al României; spre nefericireaei.
Din volumul cu acelaşi titlu,in curs de apariţie la editura Semne
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
