Dacă, în câteva rânduri, m-a nemulţumitreceptivitatea zero a cronicarilor noştri la apariţii editoriale deprim ordin, corect e să spun că în cazul volumului de debut al luiStoian G. Bogdan critica de întâmpinare şi-a doveditfuncţionalitatea. Un val de cronici, majoritatea entuziaste,escortează Chipurile tânărului autor, confirmând publiculuică e vorba de un poet veritabil, şi nu de "un golanoarecare", un mardeiaş de cartier. Iar ultima redută cadeacum...
Prospeţimea, naturaleţea,autenticitatea textelor marcate SGB sunt imediat sesizabile.Aceasta constituie în sine o performanţă, atât pentru lectorulblazat de câte revoluţii şi autenticisme artistice a consumat, câtşi pentru autorul care poate - uite - să genereze efectedeliteraturizate, însă reconvertibile literar. Siguranţa acestuiliric cu figură de brigand (ca să nu spun "infractor" şi să sesesizeze, din oficiu, organele autorităţii) este, apoi,surprinzătoare. Fiindcă e destul de dificil pentru un tânărscriitor să pătrundă, în forţă, pe o piaţă a expresivităţilorcontondente liberalizată complet după 1989. La aproape zece ani dela Manifest anarhist şi alte fracturi al lui Marius Ianuş şila vreo patruzeci (!) de la Invocaţie nimănui de MirceaDinescu, fondul de provocări şi retorica de rebeliune, laolaltă cusentimentalismul difuz şi cu sângele zvâcnind în arterele tinere,intră în aşteptările criticului care mereu vrea şi pretindealtceva.
Talentul diferenţiază oricum, darnu suficient. Poetul, ca un jucător, trebuie să fie conştient deatuurile pe care le are şi să le folosească în consecinţă. Pentruprima dată, după ştiinţa mea, Sistemul postrevoluţionar contestatcu voluptate anarhică, avangardistă, de către poeţii ultimeigeneraţii se vede acum acceptat, ca un context dat, de un autor şimai tânăr. În Chipurile nu vom găsi, aşadar, figuri oribilede securişti reciclaţi în capitalişti, caricaturi de activişti carene-au furat copilăria şi politruci mafioţi actuali, pe care să-iurâm sincer, cu buzunarele noastre goale de tineri adulţi. Nicimizeria nu mai e ce-a fost: nu mai are conotaţii ideologice şimotivaţii istorice. Poezia unei generaţii şi a unui timpdezamăgitor se scurge înspre istoria literară. Resorbireaanarhismului în expresionism, adică interiorizarea gesticulaţieiprotestatare şi topirea eului exhibiţionist într-un sine convulsiv,nu mai operează, în nici un fel, în aceste versuri ale unuipersonaj care îşi acceptă şi lumea, şi propriul rol înea.
În această nouă ecuaţie, stărilelui SGB sunt exclusiv ale lui, fără valenţe de generalitate şireprezentativitate; şi ele nu spun mai mult decât spun, nu ascund,nu simbolizează. Traseul biografic este recompus realist oriinventat plauzibil, cu diferite momente de suferinţă şi episoade desordid, dar cu un calm de autor neimplicat în grozăviile expuse. Deaici şi diferenţa dintre textierii hip-hop, care se dau deceasul morţii să ne comunice lucruri extraordinar de importante,vitale pentru ei şi pentru toţi bărbaţii "adevăraţi" - şi acestpoet întru totul liniştit, relaxat pe intervalul şi în tonalităţileperformării.
Textele lui înscriindu-se în douăclase. Una a poemelor de mai mică întindere şi de mai mare efortliteraturizant, o lirică a stărilor, a afectelor, a "atmosferei"interioare surprinsă prin notaţie rapidă. Versurile nu sunt foarterele, dar nici prea bune, semnalizând limitele autoscopiei şicontrastând, de cealaltă parte, cu piesele de rezistenţă. După cumvom vedea, Stoian G. Bogdan e un poet de confesiune, nu unul deexplorare şi desfoliere lăuntrică: "toate femeile de care măîndrăgostesc// ajung rău// e-o ceaţă groasă ca muştarul/ şi-oîmbulzeală despre care aş putea scrie pagini întregi/ şi creierulmeu se învârte dintr-o parte în alta mă/ sprijin într-o rână dezidul bisericii/ şi parcă-s căzut/ dintr-un vis/ chipul tău mi seadânceşte în ochi ca o galeră/ raluca/ genele tale încă îmi maiînţeapă inima/ te privesc cum te mişti în ritmul razelor lunii/ labraţ cu tatăl tău beat/ şi gândul că ai cancer/ gândul că ai orbit/gândul că e posibil să mori în/ fiecare clipă/ e de fapt un viermenecrofor" (toate femeile de care măîndrăgostesc).
Întreaga măsură şi-o dă autorul îna doua clasă de texte, în cealaltă faţă a Chipurilor. Liricase umple deodată: nu atât de portrete ale declasaţilor ce auintersectat firul biografic (hoţi, beţivi, bătăuşi, curve, demenţi,nefericiţi), cât de scene definitorii în care aceste personajepulsează încă în memoria protagonistului. Devianţii sociali sunt,aşa zicând, scoşi din închisorile scanate de un Arghezi şi un GeoBogza şi "reintegraţi", aici, în societatea care n-a apucat încăsă-i penalizeze. Ceea ce în Poemul invectivă era întemniţatşi condensat, monstruos prin fiecare perversitate şi şocant prinreunirea viciilor într-un spaţiu comprimat e în Chipuriledesfăşurat în mod natural şi narativizat în câteva poeme absolutremarcabile.
Stoian G. Bogdan excelează, înele, nu doar prin pitoresc banditesc. Picanteriile caracterologiceşi episodice, violenţa abruptă a unor scene şi consistenţa fiecărei"felii de viaţă" nu intră în paginile volumului la întâmplare,într-un exces de "culoare". Mă impresionează la acest debutantfelul în care îşi controlează textul, aparent, atât de liber; regiainteligentă, montajul impecabil. În două dintre cele mai puternicebucăţi din volum (A girl to remember şi prima dată cândam fost într-un club de striptease), Stoian G. Bogdan vine cuacelaşi tip de pendulare între un trecut intens, însă de anonim, şiun prezent mai realizat şi mai fad, de ins care deja acâştigat socialmente. Pe când în faza întâi sentimentele explodauşi iniţiau lumea personală a adolescentului îndrăgostit, acum elecapătă un sens rememorativ şi o nuanţă de milă afectuoasă pentrunoile chipuri ale vechilor iubite. În prima dată...,distanţa şi balansul ce încearcă s-o acopere sunt atât de mari,încât aproape îngrozesc. În A girl..., tristeţea pierderiiacelei orbitoare lumini juvenile e o tristeţe "medie", o pierdereîn firea lucrurilor şi în logica de consum a vieţii: "tu ai fost cumine în perioada de colaps/ tu mi-ai iubit egoul fără briz-brizuri/tu m-ai plăcut/ cu toate găurile pe care le-aveam/ când nimeninu-şi dădea nici mucii pe mine// adormit pe bănci în parcuri sau îngară/ fugeam din somn când simţeam poliţiştii/ mă ascundeam întomberoane sleit de puteri/ şi vomitam cu ciudă de miros de frică/dar ei tot mă găseau cu câinii lor/ dar ei tot îi asmuţeau să mămuşte/ dar ei tot mă pocneau cu pulane şi cu bocanci/ până când mălăsau inconştient printre gunoaie/ apoi se pişau pe mine şi ei şicâinii/ să-mi vin în fire ca să mă mai bată// tu mă căutaidisperată nopţi întregi/ până când se goleau tomberoanele/ abiaatunci mă găseai pe trotuar/ bâzâit de muşte distrus/ îmi sărutaimâinile zdrobite/ îmi spălai sângele-nchegat cu părul tău/ şi-ţipăsa numai de mine// chiar dacă te curtau şmecherii din maşiniscumpe/ chiar dacă eram ratat până-n măduvă/ chiar dacă n-aveamnimic bun de iubit// ne-mbrăţişam de parcă doream să ne stoarcem/şi ultimele lacrimi/ ne-mbrăţişam ca într-o piatră funerară deBrâncuşi// nu conta că mâncam pâine goală toată ziua/ nu contamdecât noi// acum tu cânţi răguşită un cântec trist/ subtag-urile noastre rămase pe zid/ aşa slabă palidă îmi daisenzaţia c-ai fugit din sicriu/ şi ochii tăi privesc undeva îngol// cum îţi mai merge".
Poetul care vorbeşte şi în numelepersonajului central, şi-n cel al cuceririlor lui trecute, prezenteşi viitoare rulează rapid vârste în fond foarte apropiate, practicnedesprinse una de alta. SGB are nevoie de o distanţă care săstimuleze, în acelaşi timp, rememorarea şi confesiunea, ambeleîntreprinse de un subiect nostalgic ce se vede, nostalgic, învechile haine şi gesturi. "Golanul" şi sentimentalul (fărăghilimele) se sprijină unul pe altul. Primul vine cu forţa de şoc aimpunerii, cu cuţitul scos sau cu pumnul gol. Al doilea măsoarădrumul parcurs şi oftează după pierduta primă tinereţe. "Golănia"îşi face loc într-o lume aglomerată la bază (şi stratificatăpiramidal), privind cu mânie în jur şi înainte. Sentimentalismulrecuperează şi lăcrimează, uitându-se cel mai adesea înapoi. Iatăun acasă care încheie excelent - şi într-un mod definitoriu- volumul lui Stoian G. Bogdan: "cobori din maşină pe ţărâna încare ţi s-a terfelit copilăria/ acum eşti om în toată firea nu caatunci când ai plecat/ jumate tu jumate hainele lu' tac-tu/trânteşti portiera în urmă tragi din ţigară fum după fum/ îţi facicuraj deşi-năuntru nu te mai aşteaptă nimeni/ o gaşcă de ani ţi-apângărit casa/ dar carul mare e tot între nuci limpede/ nu e monicasă ţi se gudure la picioare/ nici Riki să-ţi sară în braţe/ păşeştipe potecă şi îţi lipsesc din mâini găleţile cu apă/ însă mamaia s-aretras de mult dintre oale/ te cheamă scândurile din ferestre/ auziprintre zăbrele cuvintele alor tăi/ acul de patefon sorbindu-le dinriduri muzica/ susurul vinului curgând în pahare/ deschizi pumniişi mângâi cu vârfurile degetelor zidurile/ aici dădeai cu capulcând te simţeai/ prost prost/ aici a buşit traian pisica ta hoaţă/aici era uşa/ intri/ aici te-ai blocat/ şi parcă simţi leşinulapropiindu-se din camerele goale/ cu poze arse cu păienjenişuri şimii de şobolani/ te ghemuieşti într-un colţ al salonului/ şi-aivrea să plângi dar parcă fuţi finalul".
Final din registrul celălalt,golănesc? N-aş zice. Să-l completez totuşi printr-unul mai"subţire": în materie de poezie, Chipurile este fărăîndoială debutul anului.
*) Stoian G. Bogdan,Chipurile, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2009, 72p.
DANIEL CRISTEA-ENACHE (n.19 februarie 1974) este conferenţiar universitar la Facultatea deLitere, Universitatea Bucureşti şi consilier editorial la EdituraPolirom. A ţinut cronica literară în Adevărul literar şiartistic (1997-2005), apoi în România literară(2005-2009). Colaborări la Cultura, Suplimentul decultură, Idei în dialog, Bucureştiulcultural,Caiete critice, precum şi la ziareleEvenimentul zilei şi Adevărul. Are o rubrică la RadioRomânia Cultural şi una pe portalul LiterNet. Din 2005 este doctorîn Filologie (summa cum laude) al Universităţii Bucureşti,cu o teză despre Ion D. Sîrbu. Volume publicate: Concert dedeschidere (Premiul de Debut al României literare,Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România şi Premiul"Titu Maiorescu" al Academiei Române); Ileana Mălăncioiu,Recursul la memorie. Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache;Sertarul Scriitorului Român. Dialoguri pe hârtie;Bucureşti Far West. Secvenţe de literatură română; Un omdin Est (Premiul pentru Critică şi Istorie Literară alAsociaţiei Scriitorilor Bucureşti); Convorbiri cu OctavianPaler; Timpuri noi. Secvenţe de literaturăromână.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
