Exista o seama de autori români (foarte seriosi) care au scrisintr-un mod nonconformist despre Stefan cel Mare ori despre altidomnitori români intrati in legenda. Câteva dintre aceste eseuri ausi fost adunate intr-o interesanta carte: "Altfel despre Stefan celMare" (Ed. Anastasia, 2004). Iata numele semnatarilor acestui volumcolectiv: Alexandru Elian, Maria Magdalena Szekely, Stefan S.Gorovei, Dumitru Nastase, Ovidiu Olar, Pr. Ioan Moldoveanu, SorinDumitrescu, Andrei Scrima, Anca Manolescu si Ovidiu Cristea.
In spiritul articolului nostru de acum o saptamâna - pe careil vom continua acum - unul dintre autorii de mai sus, OvidiuCristea, (preluând o idee dezvoltata de Gilles Constable), suprindede altfel relatia maestru-discipol ilustrata arhetipal in spatiuloccidental de Bernard de Clairvaux si regele Ludovic al VII-lea."In Evul Mediu, in Occident, ca si in lumea ortodoxa, infrângereaera vazuta ca o pedeapsa a lui Dumnezeu, ca o urmare a mânieidivine. Aceasta idee devine mai puternica atunci când este vorba deun razboi sfânt, purtat impotriva dusmanilor credintei" noteaza O.Cristea (p. 287). De unde si dialogul moralizator desfasurat intresfântul Bernard si rege. Monarhul este obligat sa inteleaga caesecul celei de-a doua Cruciade i se datoreaza in buna masura: isipusese mai mare speranta in propriile-i puteri decât in ajutoruldivin...
Tot astfel se petrece, vom vedea, in legenda pe care aminceput a o discuta data trecuta, "Stefan cel Mare si ingerii",incercând o decriptare, alaturi de Andrei Scrima. Se arata deslusitaici, precum vom intâlni si-n alte legende inrudite, traseulinitiatic al domnului moldav. Eseul Pr. Scrima a fost publicat,partial, si in cartea sus-mentionata dar, integral, in volumul"Experienta spirituala si limbajele ei" (Ed. Humanitas,2008).
…Eroul devine deja un "tânar voinic" care va intâlni in padureo "pasare cu clontul de diamant, cu ochii ca stelele, cu trupul cade arama, cu penele de aur si cu picioarele de argint". Desigur, opasare maiastra capabila a grai omeneste. Totul se petrece inca inpadure, ceea ce ne sugereaza ca suntem in continuare intr-o altalume, accesibila exclusiv celor alesi, tarâmul unde eroul va primiconsacrarea ultima. Pasarea maiastra determina sfârsitul sejuruluiextraordinar al lui Stefan anuntându-l profetic: "insusi ingerultarii tale te cheama intr-ajutor"…
Pasarea este simbolul "ingerului tarii" - "un ecou alambiantei liturghice si iconografice, saturate de referinte lalocuitorii cerului, aflate in simbioza, s-ar putea spune, pâna laun punct, cu creatia folclorica - mai ales in lumea ortodoxa"(Scrima, p. 315). Ceea ce ne aminteste de observatia lui ConstantinNoica referitoare la cuvântul "vazduh"- cuvânt ce trimite lavederea duhurilor, la clarvedere. Acela care ajunge sa vada nunumai aici, ci si in lumea de dincolo, lumea ceresca, devine un omdeplin. Faptul ca eroul legendar are putinta de a comunica, de avedea si folosi prezenta pasarii maiastre ne spune ca el dejatrecuse câteva etape importante, ca detine deja instrumentele unorlectii bine asimilate. Mai mult, subliniaza Andrei Scrima, animalulsugereaza nu numai darul metamorfozei, ci si "Norocul" ("Fortune").Fiindca are o misiune precisa: aceea de a-l proteja pe protagonist.Maiastra este deopotriva "Genius loci" - entitate "quasi-cereascaprotectoare si inspiratoare a Suveranului si a tarii in cauza"(Scrima, p. 317)...
Eroul va primi binecuvântarea finala din partea primilor doiindrumatori pe care i-a avut pâna acum, moment in care casa seumple de lumina, iar cei doi sihastri se fac nevazuti caci, spunepovestea, acestia erau in realitate ingeri. Insasi fata lui Stefanstraluceste - in urma binecuvântarii - precum luminasoarelui…
Iar surprizele continua: in locul pasarii gaseste opreafrumoasa fata. Metamorfoza eroului a atras metamorfoza pasariimaiastre. Asistam mai departe la procesul unei adevaratehierogamii. Fata pare a fi totuna cu pamântul, cu tara, cuTraditia. Pentru inceput aflam despre o conditie pusa depreafrumoasa fata: eroul va trebui sa lupte cu dusmanii tarii saledaca o doreste de soata. Aceasta se traduce astfel: la nivel intim,unirea contrariilor, reunirea "animus - anima" va fi posibila numaiprin aducerea unei stari de echilibru in tarâmul interior, careeste totodata si tara sa. Cununia promisa va avea loc, vom vedea,abia dupa terminarea misiunii primite in aceasta viata, dupaextinctie. In functie de calitatea lucrarii sale, deopotrivainterioara si exterioara, eroul va regasi implinirea si starea deandrogin.
Deocamdata eroul pare in impas - el nu are armata, nu are niciun sprijin. Asemanator cu sfântul Bernard, fata il sfatuieste:"Sprijinul este la Dumnezeu iar eu iti sunt norocul, care totdeaunate-oi duce pe caile cele bune. Roaga-te lui Dumnezeu ca sa-tibinecuvânteze pasii tai si pune juramânt sfânt inaintea lui ca-itine toate poruncile Lui".
Deloc lipsit de importanta, precum in ordinele cavaleresti,Stefan ingenuncheaza pentru pronuntarea juramântului de fidelitate.Dar, ca intreg edificiul, si acest eveniment al juramântului seproduce, altfel, nu in fata vreunui intermediar intre cavaler siDumnezeu, nu in fata unui reprezentant al divinitatii, ci directinaintea Suveranului Ceresc etern. Ceea ce sugereaza ca eroul, prinpregatirea sa anterioara, are capacitatea unei comunicari directecu Cerul. Mai mult, demersul sau este ascultat si acceptat caatare, primind cea mai inalta binecuvântare. Stefan aude o vocecare i se adreseaza numai lui, observa profesorul Scrima: "Atuncise auzi o voce venind din Cer, numai de el inteleasa cu careDumnezeu il binecuvânta in toate drumurile lui" (spunelegenda).
Faptul ca la aceasta investitura nu participa decât "cavaleriacereasca" (ingerii) il determina pe A. Scrima sa afirme ca Stefaneste "un erou predestinat, luptator prin esenta", iar primireainitierii inseamna totodata si cunoasterea misiunii sale "pe caledirecta prin decretul Cerului". El considera ca avem un cazexemplar de investitura razboinica. si care concorda cu altescrieri care vorbesc despre calea directa, fara mediatori omenesti:«astfel incât este aproape necesar, in cazul nostru, ca ingerii("razboinicii ceresti", potrivit terminologiei traditionalefolosite si cunoscute atât in Evul Mediu occidental, cât si inlumea islamica) sa fie singurii "maestri" calificati ai initierii»(p. 318).
Este un eveniment la care nu numai ca nu participa nici ceimai apropiati membri ai familiei, dar, mai mult, se desfasoara,deloc intâmplator, subliniaza Pr. Scrima, in afara slujbelor ori aritualului religios obisnuit, exoteric: «Nu pentru a fi negat,nicidecum! Ci pur si simplu pentru ca ceea ce e de sesizat si deformulat aici este sensul mai adânc, asadar cel mai ascuns, alpersonajului si al "istoriei" lui» (p. 319)…
Actiunea continua din ce in ce mai precipitat. Urgenta la carefacea aluzie ingerul tarii nu rabda intârziere. Dar aceastaprecipitare mai inseamna ceva: suntem pregatiti, totodata, pentrureintrarea in timpul profan. In urma primirii ultimeibinecuvântari, Stefan intinde mâna spre frumoasa fata, dar,surprinzator, aceasta il saruta pe frunte si dispare. si spunepovestea: "asa, nevazuta, il insoti in toate faptele lui, pâna cândStefan fu chemat pe cealalta lume".
In fine, legenda se incheie brusc, eroul porneste sa-siimplineasca destinul binecunoscut. Mai spune legenda: "Lumea credeca el (Stefan) n-a murit, ci s-a inaltat la cer cu trup cu tot casa dee sama de faptele lui bune si crestinesti". Este un ultimprilej de care hermeneutul profita pentru a evoca cazurile similarede "ridicare la cer" a unor personaje apartinâd atât crestinismuluicât si altor religii. Ori sa readuca atentiei lectorului literaturaunor spatii initiatice, precum clasica legenda a regelui Arthur, cucare legenda lui Stefan cel Mare are de altfel numeroase inrudirisi corespondente.
Legenda discutata mai sus este, intr-adevar, plina de ofertecu sens. Nu inseamna insa ca le idolatrizam. Nici macar afirmatiilePr. Scrima nu par fara cusur, pe alocuri. Fac parte, in fond,dintre acele genuri de lectura ai caror vectori se suprapun sau nucu elanul nostru de receptare "purtatoare de viitor".
Aceasta investitura domneasca intr-o "functie cvasisacrala" nueste decât dovada necesitatii destinale si cerinta unui metabolismcosmic vizionar. Sau, dupa cum afirma Andrei Scrima: "Doar cu acestpret se asigura, in anumite epoci decisive, spatiul destinat saadaposteasca elanul unei civilizatii purtatoare de viitor" (p.331).
MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la GuraHumorului, Bucovina) are o licenta in filosofie (UniversitateaBucuresti) si un master in antropologia spatiului sacru(Universitatea de Arhitectura ''Ion Mincu''). Este doctorand alUniversitatii Bucuresti, Facultatea de Litere, cu o temainterdisciplinara in care continua studiile de antropologie areligiei. A fost director al Editurii Muzicale si profesor deistorie a religiilor in invatamantul preuniversitar. A sustinut obogata activitate in presa: studii, articole, eseuri, recenzii,proza scurta, editoriale, interviuri - in jurnale, revisteculturale si cu profil spiritual -, producator si realizator deemisiuni radio, numeroase colaborari la principalele televiziunicentrale. In ultimii ani a fost editorialist si editor coordonator(departamentul cultura-religie) la ziarul ''Adevarul'' siredactor-sef al revistei ''Adevarul literar si artistic''; ulteriora fost senior editor la agentia de presa ''NewsIn'', coordonanddepartamentele de cultura-religie si media-publicitate. Actualmentesemneaza o rubrica saptamanala in suplimentul ''Aldine'' alziarului ''Romania libera'' si preda istoria religiilor laUniversitatea Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
