Ziarul de Duminică

Spumă de căpşuni/ de Alexandru Ciolan

Print Mail

10.03.2011, 23:15 133

Spre seară, sfârşit de săptămână-nBucureşti. Luptă pe lapoviţă şi pe ninsoare între februarie caremai are puţin de stat şi martie care stă să vină. Centrul vechi,siluit să devină nou, sfâşiat între culoarea locală zdrenţăroasă şistilul european-termopanat al cârciumilor (cârciumi, bănci şifarmacii… farmacii, cârciumi şi bănci… bănci, cârciumi şi farmacii)e parcă şi mai dezolant decât de obicei. Dacă vrei să ajungi laTeatrul de pe Lipscani, nu ai însă variante ocolitoare. Iei înpiept amestecul mizer de etern şantier, de vechitură recondiţionatăşi de noutate provizorie şi traversezi fără chef întunericul celorcâţiva zeci de metri, care par sute, dintre Universitate şi salaRapsodia. Ajuns acolo, trebuie să fii atent să nu intri pe uşa dinstânga, dacă vrei să nu te trezeşti în cârciuma cu nume scremutartistic care a invadat o parte din holul teatrului - culturatrebuie să dea, iar cârciumăritul să ia (cel mai deştept, nu-iaşa?, cedează).

Venisem la premieraNecuvintelor, a trupei Passe-Partout Dan Puric, nerăbdător,curios să văd ce se ascunde în spatele titlului pretenţios, preanichitian după gustul meu. Eram totuşi profund încrezător încalitatea promisă de doi vulcani (vulcanul unu: Adrian Nour,sufletul spectacolului, scenarist, regizor şi ilustrator sonor, şivulcanul doi: Vadim Rusu), o vulcăniţă (Ana Pepine) şi un vulcănel(Toni Dumitrescu, pe care recunosc că nu îl ştiam, dar care m-acucerit definitiv - o să stau cu ochii pe el).

Necuvinteeste o erupţie de energie şi deinventivitate a celor trei plus una, ştrengari ale căror şotii,uneori gratuite - de la care nu se pot abţine, conştienţi căbucuria cu care le comit va contagia sala, devenită partener dejoacă -, alteori pline de subtile înţelesuri, cheamă la linişte şiîmpăcare. Tot spectacolul este, de fapt, o goană prindepozitul-colecţie de zgură şi zgomote urbane spre nemărginireacalmă a câmpului şi a cerului, spre cămara în care pacea izvorăşte,prin Cuvânt, din inima înduhovnicită.

Spectacolul a crescut,inconfundabil, în curtea lui Dan Puric, părintele care şi-a învăţatpuii să vâneze subiecte şi să adopte-adapteze procedee, să-şicreeze propria lume artistică, să o delimiteze fără să o limiteze,să nu se ia foarte în serios, ca să nu devină pedanţi, dar să nuuite, nici atunci când şuguiesc, că sunt datori să mărturiseascăAdevărul. Restul e măiestrie scenică.

Nu voi spune mai multdespre Necuvinte. Ar însemna să glosez verbal ceea cespectacolul transmite, în cea mai mare parte, fără vorbe. Mergeţisă-l vedeţi, o să ieşiţi din sală încântaţi, mai uşori, maiîmpăcaţi, mai încrezători.

ALEXANDRU CIOLAN(n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-română alUniversităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman,1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea"(1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la EdituraHumanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos(din 1992).Traducător şi publicist. Zona de interes principală:lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista SocialClub, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu,Fărâmiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele decasă. Dorinţe: să aibă nepoţi. Are unnepot.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels