Pictorita Florica Prevenda este o pilda de tenacitate a cercetarii plastice pe o problematica ce se dezvolta organic, de la o expozitie la alta.
Este vorba, de fapt, despre o forma "plastica" de introspectie si dialog cu spiritul timpului. De la tema fundamentala a Chipului (Muzeul National de Arta, 1999), pana la multimea anonima a siluetelor Metropolei (Umbrele prezentului, Simeza, 2004) pictorita mediteaza (pe un pretex figural schematic si serializat), la toata magma de emotii si nelinisti care bantuie conditia umana a zilelor noastre, evoluand spre depersonalizarea si reificarea consumista. Acest mesaj pregnant de ordin existentialist se intrupeaza in pictura Floricai tocmai in stratificarile, pielitele, amprentele si pojghitele tonurilor de alb, gri, negru ale expozitiei actuale, gazduita de parterul palatului Mogosoaia. Foarte important este, in creatia artistei, dozajul intre procedeele texturale pe care le aplica, in mod consonant, nivelurilor de introspectie din experienta sa pe imagini. Psihodrama vizuala are un tratament specific, de la un ciclu expozitional la altul. Daca Chipul din 1999 capta, fara fizionomii ori trasaturi mimice, o framantare abisala a materiei preumanului, Prezentul hoardei urbane, din 2004, exalta reliefurile polimaterice, cu casetoane si retele, cu ritmurile zigzagate ale cartonului gofrat, cu campuri de cifre sau ochi si palme schematizate, cu intreteseri si ghirlande de benzi de hartie sau panza pictata.
Agitatia volumetrica se diminueaza acum, campurile picturale se netezesc in favoarea reportului fotografic din registrul autoportretului. Propriul chip, surprins de cele mai multe ori de ochiul altui aparat foto, este defrisat ca dupa o tornada. Iconuri din albumul personal exfoliate, marite, decupate, serializate sunt puse plastic in opera - pe formatele foarte diverse ale panzelor, compuse la randul lor pe dipticuri sau tripticuri - cu magistrale solutii de decupaj compozitional si aproape exclusiv pe scala alb-negrului. Artista nu performeaza propriu-zis in scenarii narative, nici nu compune dupa efecte de retorica a imaginii abstracte. Prevenda concepe, mai precis spus depune materie vizual-tactila, ca un scrum al trairilor sale, peste semne simple, stradale ale prezentei persoanei. Procesele de crestere a imaginilor si materiilor care le poarta, densificarea suprafetelor construiesc, simbolic vorbind, o nisa de introspectie pentru artista. Este o pictura de combustie emotionala, grava cu inventivitate, fara sa lunece nicio secunda in decorativ-ludic. Tehnica artistei produce o textura picturala extrem de bogata, fara sa recupereze dinadins derizoriul. Prevenda manufactureaza bricoland materii si materiale, fara sa exalte nonfinitul poverist. Gradul de solicitare al suprafetei este aproape de saturare, mai ales in extraordinarele panze-ecran, de peste doi metri, fumegand simbolic de atata incarcatura dramatica.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
