O vedeta de televiziune, cunoscuta prin aparitiile constante in absolut toate ziarele si revistele, in care vorbeste despre absolut toate lucrurile marunte pe care le face dumneaei, dar cunoscuta si prin gafele sale de proportii, se remarca, intr-o recenta emisiune de cultura, printr-o noua asemenea gafa. Intrebata daca stie cum se numeste traducatorul ultimei carti pe care (afirma ca) o citise, a raspuns nonsalant: "Pe cine intereseaza traducatorul?".
Chiar asa. Pe cine intereseaza traducatorul, oricat de genial ar fi, din moment ce n-a fost el vioara intai, din moment ce nu el s-a aflat in prim-planul cu care sunt obisnuite efemerele vedete, imbracate sau dezbracate, care zambesc sagalnic din postere, din moment ce imaginea lui este de biet palmas? Pe cine intereseaza palmasii? Poate fi traducatorul genial?
Lasand gluma de o parte, traducerea este o meserie la fel de importanta, de dificila, de migaloasa pe cat este corectura, o alta Cenusareasa. Amandoua ignorate, neglijate, daca nu chiar dispretuite de catre generatiile mai noi, obisnuite cu preluarea muncii de-a gata de pe net. Mari scriitori nu s-au sfiit sa traduca operele confratilor lor de alta limba si de multe ori rezultatul a fost in egala masura o capodopera. Cosbuc a tradus Dante, Blaga a tradus Goethe, Doinas a tradus Holderlin, Sorin Marculescu a tradus Cervantes, ca sa mentionam doar cateva dintre varfuri. Traducatorul bun trudeste asupra versului ori a frazei tot atata cat creatorul ei originar. Cunoaste la perfectie subtilitatile limbii si recreeaza opera. Exista poeti si prozatori foarte buni care sunt la fel de buni traducatori. Fara efortul si migala lor, n-am avea in limba romana versiuni admirabile ale unor opere de capatai straine. Este suficient sa-i amintim pe Mircea Ivanescu, Irina Mavrodin, Mihai Cantuniari, oameni capabili sa se identifice cu autorii tradusi, capabili sa-si invinga propriile tabuuri, reticente si ipocrizii si sa ramana in planul al doilea, in umbra celor pe care-i traduc. Stradania lor e rasplatita anual de cate un premiu al asociatiilor de scriitori. De multe ori traducatorul n-are nici macar o mentiune cu numele lui pe pagina interioara de titlu, ci e trecut in caseta tehnica, cu litere cat puricele, iar alteori chiar si editorii il uita. Prea putini le acorda traducatorilor respectul cuvenit, prea multi ii ignora. Desi fara ei lumea ar fi cu mult mai saraca, mai anosta, mai lipsita de frumusete.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
