Unii oameni viseaza sa lucreze si sa traiasca in Bucuresti. Altii prefera sa stea departe de ritmul alert si de modul de viata mai trepidant al Capitalei. Ce ii determina pe unii sa locuiasca in orasele de provincie, mai mari sau mai mici, iar pe altii sa plece de acolo de unde "nu se intampla nimic"? Sa fie spiritul de aventura, perspectiva unui loc de munca mai bine platit, nevoia de autodezvoltare, o moda, conjunctura? Specialistii in resurse umane spun ca putin din fiecare.
Iulian H. are 28 de ani si este din Cluj. Dupa terminarea facultatii a lucrat acolo cinci ani, iar apoi s-a mutat in Bucuresti. De ce? "Evident ca pentru bani!", vine aproape instantaneu raspunsul. "In Bucuresti se castiga mult mai multi bani decat in Cluj. Cota omului este mult mai ridicata. Daca vrei un salariul de 500 de dolari, sa zicem, in Bucuresti ai sansa sa il gasesti mult mai lejer decat in Cluj", spune Iulian.
A ramas in Bucuresti aproape doi ani si jumatate apoi a decis sa se intoarca acasa. Cum i s-au parut bucurestenii?
"Sunt foarte muncitori, aproape dependenti de munca. Daca trebuie sa lucreze 14 ore pe zi timp de trei luni, pentru ei nu e nici o problema. De altfel, nu am reusit niciodata sa ma acomodez cu reperezeala lor. Sunt foarte stresati, in priza tot timpul. Poate ca sunt eu mai incet, dar toata aceasta zbatere mi se pare o pierdere inutila de energie", povesteste Iulian. El spune ca cea mai mare parte a celor cu care a lucrat s-au dovedit a fi foarte bine pregatiti, dar ca a intalnit si cazuri in care multi oameni de conducere nu aveau nici o legatura cu jobul lor.
"Bucurestenii sunt foarte prietenosi la suprafata, dar plini de ambitii necurate la interior. Ar face orice sa ajunga pe o treapa mai sus in cariera. Sunt foarte ambitiosi poate si pentru ca orasul ofera mai multe posibilitati si atunci isi doresc si mai mult", mai spune Iulian. Nici la capitolul relatii umane, bucurestenii nu primesc prea multe puncte. "N-am intalnit nicaieri genul de sinceritate intre colegi pe care il intalnesti in Cluj. La Bucuresti toti sunt draguti, iti zambesc, ies la o bere cu tine, dar atat".
Chiar daca pare ca viata in Bucuresti este un chin, Iulian spune ca in perioada petrecuta aici a invatat foarte multe lucruri si a evoluat pe plan profesional. Acest lucru ii va fi de ajutor in dezvoltarea propriei afaceri.
Impartirea pietei muncii, in trei mari zone
Analistii considera ca la acest moment se poate vorbi despre o impartire a pietei muncii in trei zone mari: Capitala, Transilvania si Moldova, fiecare cu particularitatile ei.
"La acest moment putem vorbi despre trei piete extrem de bine definite: prima, este clar cea a Capitalei, unde se afla majoritatea sediilor de companii si toate cartierele generale ale firmelor. Al doilea pol de interes este format din centrele universitare, Timisoara si Cluj in special, de unde firmele pot recruta forta de munca specializata. Exista apoi zonele defavorizate si piata estica, unde abia acum incep sa prinda contur investitiile", afirma Razvan Ogarcin, managing partener Aims Human Capital Timisoara.
In Bucuresti, piata muncii s-a dezvoltat spectaculos in ultimii ani. Companiile multinationale care si-au stabilit aici cartierele generale au adus cu ele metodologia occidentala, cu tot cu experti. Acest lucru a determinat o crestere a nivelului de expertiza si, implicit, de competitivitate. Piata muncii in Bucuresti fierbe, creste. Oferta variaza: poti face orice doresti, de la munca de zilier, la cea de liber profesionist.
In Transilvania, lucurile se misca mai incet, dar se misca. "Oamenii parasesc mai greu locul de munca, sunt mai putin atrasi de aventura si sunt acuzati, in unele cazuri pe drept cuvlnt, de a fi prea lenti. Oamenii din vlnzari sunt consistenti, buni, responsabili, dar sunt uneori mai lenti declt cei din Capitala. In Bucuresti, ritmul afacerilor este infernal, se ridica centre de afaceri, hoteluri, in Transilvania cadenta e mai redusa", spune managerul AIMS Timisoara.
Rata somajului in Timisoara este una dintre cele mai scazute din tara, iar zona a atins un anumit nivel de saturatie. Exista o concurenta accentuata pe piata salariala, fapt ce-i determina pe investitori sa-si canalizeze atentia inspre zonele de margine: Oradea, Deva, Orastie sau Hunedoara.
"Alegerea este motivata din doua perspective. Din punct de vedere logistic, situarea foarte aproape de granita de vest ofera un atu insemnat investitorilor. Ei cauta extremitatile zonei de vest si datorita faptului ca in Timisoara si Arad a inceput concurenta pe piata fortei de munca, chiar la nivelul muncitorilor, fapt ce determina alocarea unor bugete salariale din ce in ce mai mari", explica Ogarcin. El adauga ca Sibiul si Deva sunt doua dintre orasele care au crescut foarte mult in ultimul timp. Firmele care au deschis business-uri aici, au studiat inainte piata din Timisoara si Arad si au ales regiunile in care au gasit mai multa forta de munca neocupata.
Despre Moldova nu se pot spune lucruri la fel de frumoase. Lipsa infrastructurii si faptul ca se afla destul de departe de granitele Uniunii Europene au tinut investitorii straini departe de aceasta zona. Din acest motiv, Moldova se dezvolta intr-un ritm mult mai lent in comparatie cu celelalte zone ale tarii. Cu o rata a somajului care depaseste media nationala (regiunea de dezvoltare Nord-Est avea la finele lunii septembrie o rata a somajului de 7,4%, in timp ce Bucurestiul avea 2,7%, iar regiunea Nord-Vest 4%), pentru cei care locuiesc acolo nu conteaza prea mult ceea ce fac atat timp cat au de lucru.
Intre stabilitate si "jobul de sef"
Analistii spun ca in vreme ce, in cea mai mare parte a Moldovei a avea un serviciu stabil reprezinta practic esenta notiunii de cariera, in Bucuresti e neaparat necesar sa ai un "job de sef". "Aceasta este, de altfel, si una dintre explicatiile mobilitatii ridicate a angajatilor din Capitala: in afara de presiunea financiara, data de costul ridicat al vietii, asupra angajatilor de aici se exercita si o presiune a statusului, a pozitiei in societate. Astfel, fiecare vrea sa promoveze imaginea valorii sale prin nivelul ierarhic care atrage dupa sine celelalte beneficii de imagine si nu numai: masina si locuinta de serviciu, pachet recompensatoriu mai mare etc", spune Adrian Ciocodan, directorul general al companiei de consultanta Smartbox - Active Learning Experiences.
In opinia sa, la polul celalalt se afla angajatii din Transilvania pentru care dovada valorii individuale este data mai putin de job si mai mult de elemente ce tin de valori traditionale: un ardelean e mult mai incantat ca "se trage" dintr-o familie de 200 de ani sau ca are cea mai frumoasa gospodarie decat ca este "coordonator zonal de vanzari".
Aceste diferente de conceptii nu se manifesta doar in randul "simplilor angajati", ci si la nivel managerial.
"Lipsa de instruire specifica, accesul dificil la informatii precum si expunerea mai redusa a companiilor din Moldova care Occident fac din managerii din aceasta zona persoane cu stil de conducere situat la extreme: fie foarte autoritar, fie de tip 'laissez-faire'", spune Ciocodan. El adauga ca altfel stau lucrurile in ceea ce priveste clasa manageriala din Bucuresti si marile orase unde prezenta companiilor multinationale a permis transferul de know-how si a dus la impunerea unor standarde foarte riguroase si in ceea ce priveste procesele de management si nu doar in randul celor de executie. "Dublat de instruire specifica, acest factor a facut ca managerii din Bucuresti si marile orase din centru si vest sa se transforme mai mult in implementatori de tehnici si metode stiintifice de organizare si conducere indepartandu-se, uneori, de echipele pe care le coordoneaza", spune managerul Smartbox.
Cu toate acestea, el spune ca managerii companiilor localizate in Transilvania sunt ceva mai echilibrati. "Relatiile sociale interumane din aceasta zona fiind conditionate de existenta respectului intre indivizi, se poate constata ca si aspecte ale leadership-ului se manifesta mai usor. Pe de alta parte, spre deosebire, de exemplu, de Bucuresti, unde uneori doar cifrele conteaza, la managerii din Transilvania putem identifica si o abordare mai echilibrata a compromisului (uneori benefic) intre rezultatele economico-financiare pe termen scurt si climatul organizational", a mai spus Ciocodan.
Inertia oamenilor este inca mare
Statisticile arata ca cele mai ridicate salarii din Romania sunt acordate de catre companiile care activeaza in Bucuresti, nivelul remuneratiilor fiind cu circa 20% mai ridicat decat media pe tara. La polul opus se situeaza regiunea de dezvoltare Nord-Est, angajatii de aici primind un salariu cu 35% mai mic decat media.
" Un angajat care activeaza intr-o zona unde exista un excedent de forta de munca fata de ofertele de munca disponibile, si ma refer la zona Moldovei - Botosani, Iasi, Suceava, Bacau, poate fi platit cu circa 20-25% mai putin fata de un angajat care presteaza aceeasi activitate in Bucuresti sau unul din orasele din sud-vestul tarii ", spune Daniela Briceag, executive manager al companiei PayPoint, divizie a grupul Intersource, specializat in furnizarea de consultanta in resurse umane. Diferente pot aparea si in functie de pozitia ocupata de respectivul angajat astfel ca pentru membrii echipelor de top management diferentierea geografica, combinata cu un eventual pachet suplimentar pentru relocare, poate sa aduce un plus salarial mai mare de 25-30% in Bucuresti, Timisoara sau Arad fata de Bacau, Iasi ori Suceava.
Ea spune ca firmele multinationale definesc sistemul salarial luand in calcul si aria geografica de activitate a unui angajat numai in procent de circa 10%.
" Marea majoritate a multinationalelor practica un sistem salarial unitar, care nu tine de locatie, totusi, in zona de vest a tarii, chiar si asupra acestor companii, imposibilitatea recrutarii celor mai buni candidati, prelungirea procesului de recrutare si refuzarea unor oferte de catre potentialii candidati, creeaza presiuni care le determina sa faca derogari in sistemul salarial folosit ", a adaugat Daniela Briceag. In opinia sa, o crestere a volumului investitiilor straine si in zonele in care acesta este mic acum va duce in circa 3-5 ani la scaderea acestor diferente pana la circa 5-10%. Unul dintre elementele care ar putea determina o mobilitate mai mare a fortei de munca in viitor il reprezinta munca temporara. " Acest lucru se va intampla in circa 3-8 ani, timp in care forta de munca romaneasca va constientiza ca viitorul nu mai apartine unui contract de munca pe viata, ci unor contracte pe durata determinata, cu sarcini precise, obiective clare si cu posibilitatea a cunoaste diverse organizatii ", a mai spus managerul Pay Point.
Orasele mari din provincie vor fi polii de atractie
Primul contact cu oamenii dintr-un anumit areal, poate fi dificil chiar socant, in ceea ce priveste viteza de derulare a unor contacte, mai ales cand vii dinspre Bucuresti spre provincie, indiferent de zona Si asta pentru ca in Capitala oamenii sunt supusi unei presiuni constante si au o viteza de reactie in fata noului mult mai mare decat in rest iar o replica de genul 'No! ce atata graba?' te poate distra sau chiar infuria cand e ceva de rezolvat urgent, spune Florin Balan, managerul societatii Pralin din Cisnadie, care de-a lungul carierei sale a lucrat in toate cele trei zone luate in discutie.
"Exista un decalaj evident intre Capitala si restul tarii, dar acest lucru este doar temporar, deoarece lucrurile si deciziile esentiale, trebuie luate via Bucuresti (decizii legislative, fonduri etc.). Cred ca in viitorul apropiat prin cresterea ofertei comerciale, precum si a cerintelor populatiei din anumite zone, bazate pe dezvoltarea regionala cu ritmuri diferite, vom asista la o noua migratie polarizata catre centrele (orasele mari) cu dezvoltare economica rapida", spune Balan.
Bucurestenii castiga cel mai bine
Ultimele date statistice disponibile arata ca bucurestenii au avut in 2003 un salariu lunar mediu net de 5,9 milioane de lei (159 de euro). Capitala reprezinta un capitol distinct in statistica avand in vedere ca celelalte salarii din tara sunt calculate la nivel de judet. Fortand un pic lucrurile se poate spune ca bucurestenii au castigat in 2003 cu 25% mai mult decat timisorenii (care au avut un salariu mediu lunar net de 4,7 milioane de lei) si cu 24% mai mult decat clujenii (cu un castig de 4,8 milioane de lei). Diferenta se adanceste atunci cand vine vorba despre zona Moldovei, castigul bucurestenilor fiind cu aproape 36% mai mare decat al iesenilor (4,3 milioane de lei), de exemplu.
Ce nu fac romanii pentru un job mai bun
Pentru un loc de munca mai bun, romanii ar renunta la prieteni, la familie si la locurile natale si s-ar muta intr-o alta localitate sau chiar in alta tara. Un sondaj realizat pe bestjobs.ro a aratat ca mai mult de jumatate din repondenti, respectiv 64%, au declarat ca s-ar muta in alt oras pentru un loc de munca mai bun, 28% s-ar muta in alta tara. Sondajul a relevat faptul ca, pe categorii de varsta, tinerii, in special cei cu varsta cuprinsa intre 20-35 ani, reprezinta segmentul de populatie cel mai mobil. Astfel, 66% din cei chestionati au declarat ca ar schimba orasul si 28% au spus ca ar pleca din tara. Pe domenii de activitate, cei care lucreaza in domeniul serviciilor financiare - asigurari si bancilor - sunt cei mai mobili, 87% din acestia fiind gata sa se mute in alt oras. Acestia sunt urmati de juristi care ar pleca in proportie de 82%, si de cei care lucreaza in vanzari (76%).
miruna.lebedencu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
