Cum mai merge restructurarea băncilor: jucătorii mari nu renunţă la sucursale, media salarială se conservă

24 nov 2010 Autor: Razvan Voican

Reţeaua naţională de unităţi bancare s-a redus cu 48 în trimestrul al treilea, rămânând pe piaţă 6.187 de sucursale şi agenţii, cu 277 mai puţine decât în urmă cu un an. Faţă de vârful atins în decembrie 2008, băncile au închis până acum 365 de unităţi, echivalând cu reţeaua unei bănci mari de pe piaţă.

Pe fondul prelungirii recesiunii, mişcarea de restrângere a acoperirii teritoriale s-a accelerat anul acesta: 238 de unităţi bancare au dispărut în nouă luni, faţă de 127 la nivelul întregului an 2009.

În general, băncile mari au ţinut cu dinţii de reţelele teritoriale, încercând să menţină o poziţie de start cât mai avansată în perspectiva redresării pieţei la un moment dat. Ba chiar jucători din zona superioară a clasamentului precum BCR şi Banca Transilvania au continuat să deschidă unităţi, a doua având în continuare planuri în acest sens. Excepţii sunt CEC Bank, care a închis 136 de agenţii de la începutul acestui an, în condiţiile în care avea 1.351 de agenţii la sfârşitul lui 2009 - multe în zone rurale şi oraşe mici, şi Volksbank, care practic a suspendat activitarea de creditare.

Pe restul pieţei, lucrurile au stat diferit pentru bănci din afara top 10 după active, care au reacţionat la prăbuşirea cererii de credite şi prin închiderea unor unităţi.

Sunt în continuare prea multe sucursale?

Steven van Groningen, preşedintele Raiffeisen Bank, consideră că la nivelul sistemului bancar probabil că unităţile sunt prea numeroase, însă susţine că verdictul nu este valabil pentru toate băncile, iar ideea că "băncile ar trebui să reducă numărul unităţilor" sau că "băncile trebuie să se restructureze" reprezintă doar o concluzie facilă în discuţia privind nivelul costurilor administrative ale băncilor. El spune că indicatorul active/unitate bancară nu este suficient de relevant, semnificaţia fiind diferită în funcţie de profilul diferitelor bănci - axate pe credite ipotecare sau cu portofoliu diversificat şi implicit un trafic mai mare, cu mai multe operaţiuni generatoare de comisioane.

Răsvan Radu, preşedintele executiv al UniCredit Ţiriac Bank, aduce în discuţie şi costul pe care îl implică închiderea unei unităţi, afirmând că aceasta nu poate fi tratată ca un simplu "magazin" având în vedere investiţiile aferente. "Dacă închidem o unitate bancară înseamnă că nu vom mai deschide alta curând acolo pentru că este vorba despre un write-off mare. O sucursală nu este un magazin pe care să poţi să-l muţi cu uşurinţă, implică investiţii importante." În acelaşi timp, el consideră importantă menţinerea reţelei pentru procesul de achitare a ratelor la credite, dar şi în perspectiva reluării creşterii pe piaţa bancară. "Avem o bază de clienţi de servit, iar proximitatea este importantă în evaluarea calităţii serviciilor. Vrem să fim prezenţi cât mai aproape de client şi am decis să suportăm acum costul scăderii activităţii în general pentru că avem o strategie de creştere pentru viitor", spune Radu.

Numărul joburilor scade uşor, media salarială rezistă

În trimestrul al treilea numărul posturilor din sectorul bancar a scăzut cu 432, ajungând la 66.719. Pasul de reducere este apropiat de cel din primul trimestru, dar aproape dublu faţă de trimestrul al doilea. În nouă luni, aproape 1.200 de angajaţi au părăsit sistemul după datele raportate de bănci la BNR, faţă de peste 3.700 în cursul anului 2009.

În prima fază băncile au renunţat la contractele de muncă pe perioadă determinată, care în mare parte nu au fost reînnoite. O supapă de absorbţie a personalului devenit redundant din cauza căderii vânzărilor de produse bancare au fost departamentele de colectare a creanţelor, care au avut nevoie de efective sporite.

Faţă de vârful istoric de 71.622 de angajaţi atins în decembrie 2008, comunitatea bancară s-a restrâns cu aproape 5.000 de oameni, respectiv cu 6,8%, însă personalul rămâne mai numeros decât în 2007, când vânzările de credite "duduiau", iar lupta pentru cotă de piaţă era din ce în ce mai dură.

Niciuna dintre băncile mari nu a recurs la restructurări puternice de personal în contextul crizei. Pe de-o parte, unii angajaţi care au vrut să plece dintr-o bancă au fost "lăsaţi" să o facă, pe de alta băncile au avut grijă să menţină salarii motivante pentru a nu-şi pierde oameni cu rol-cheie.

În privinţa costurilor cu salariile, care ajung să reprezinte jumătate din cheltuielile operaţionale ale unei bănci, anul acesta nu au mai fost bănci care să anunţe formule de concediu fără plată aşa cum se practicase în unele cazuri în 2009.

La nivelul lunii septembrie salariul mediu net pe bancă raportat de instituţiile de credit la BNR a fost de 3.261 de lei, practic neschimbat faţă de nivelul din iunie. De la începutul crizei, salariul mediu lunar nu a scăzut sub acest nivel decât cu câteva excepţii.

Imaginea reflectată de acest salariu mediu este contestată pe piaţă, angajaţii din bănci susţinând că "salariaţii de rând" nu au astfel de câştiguri. În acest caz, mediile raportate de bănci nu fac decât să indice remuneraţiile consistente pe care le primesc managerii din zona superioară a ierahiei - încă mulţi dintre ei expaţi.

În general schemele de bonusare au fost ajustate, inclusiv prin eşalonări ale câştigurilor pe mai mulţi ani, însă băncile nu au renunţat la această formă de recompensare care continuă să stârnească scandaluri pe pieţele occidentale.