"La ultima rectificare bugetară nu am văzut nici un efort pentru alocarea sumelor necesare punerii în practică a Legii privind insolvenţa persoanelor fizice. Este greu de crezut că aceasta va intra în vigoare la începutul anului viitor, aşa cum era prevăzut. Şi chiar dacă ar intra în vigoare, nu va fi curând funcţională", a declarat, miercuri, avocatul Gheorghe Piperea la conferinţa "Falimentul personal, între avantaje şi dezavantaje". Acesta a arătat că reglementările vizează persoanele cu venit mic sau fără venituri şi care au datorii în valoare totală de aproximativ 12.000 de lei, pe care nu le mai pot rambursa.
Potrivit actului normativ, românii care au datorii vor avea posibilitatea să-şi declare falimentul personal. Aceştia vor beneficia de două proceduri: una administrativă, care prevede că, în faţa unei comisii de insolvenţă, îşi vor putea face un plan de reeşalonare a datoriilor pe 5 ani, şi o procedură de lichidare în faţa instanţelor de judecată.
Legea se adresează persoanelor fizice de bună-credinţă, cu datorii la furnizorii de utilităţi, bănci sau la întreţinere, şi nu dintr-o afacere ce are ca scop generarea de profit. Starea de insolvenţă poate fi luată în considerare dacă termenul de plată a datoriilor a fost depăşit cu mai mult de 90 de zile. Dacă situaţia financiară a datornicului nu este iremediabil compromisă, se poate cere Comisiei de insolvenţă deschiderea insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor, care este o procedură administrativă şi nu judiciară. În acest caz, cuantumul minim al datoriilor trebuie să totalizeze 15 salarii minime pe economie. Durata de executare a planului este de 5 ani, cu posibilitate de prelungire cu încă 1 an. Insolvenţa prin lichidare de active poate fi solicitată de către datornic, în mod direct, în cazul în care “situaţia sa financiară este iremediabil compromisă“. Legea prevede şi o procedură simplificată pentru insolvenţa personală care poate fi accesată de o persoană fizică insolventă, dacă suma totală a datoriilor sale este de cel mult 10 salarii minime pe economie, nu are bunuri sau venituri urmăribile şi are peste vârsta standard de pensionare sau şi-a pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă.
