Anul 2011 a debutat pe bursa de la Bucureşti cu listarea Fondului Proprietatea (FP), un eveniment pe care investitorii îl aşteptau de aproape cinci ani de când s-a înfiinţat fondul. Aşteptările legate de această listare erau foarte mari, mulţi vorbind chiar de un al doilea început pentru piaţa de capital din România. După aproape un an, aşteptările au fost doar parţial împlinite.
Prin listarea FP, bursa a câştigat un emitent foarte important. Fondul Proprietatea este a treia companie locală listată din punctul de vedere al capitalizării, cu o valoare de 1,36 mld. euro, şi prima din punctul de vedere al lichidităţii, cu tranzacţii medii zilnice de peste 5 mil. euro (de la listare).
Astfel, pentru brokeri, listarea FP a fost o adevărată gură de oxigen, în condiţiile în care celelalte acţiuni de pe bursă au continuat să realizeze rulaje reduse. Listarea FP a fost intermediată de brokerii de la Raiffeisen Capital&Investment, ING şi BRD, dar cele mai mari tranzacţii cu titlurile FP le-au intermediat în acest an Swiss Capital, UniCredit CA IB Securities şi cehii de la Wood.
La listare se vorbea că Fondul Proprietatea va atrage interesul marilor fonduri de investiţii străine şi va pune România pe harta marilor investitori. Acest lucru s-a întâmplat doar parţial. Fondurile străine au cumpărat masiv acţiuni FP, ajungând să deţină 40% din capitalul fondului, însă majoritatea sunt fonduri speculative, nu acei investitori pe termen lung pe care bursa îi aştepta. Cel mai mare cumpărător a fost un fond controlat de grupul american Elliott, care a ajuns să deţină aproape 10% din acţiunile FP, în urma unor investiţii de circa 150 mil. euro.
Evoluţia preţului acţiunilor FP a dezamăgit însă, mai ales pe acţionarii care au primit titlurile ca despăgubire pentru proprietăţile confiscate de regimul comunist. Aceştia sperau că prin preluarea managementului FP de către americanii de la Franklin Templeton şi prin listarea la bursă vor putea să-şi vândă acţiunile la un preţ mai bun. Realitatea i-a contrazis însă, iar cel mai mare preţ pentru acţiunile FP s-a înregistrat în prima zi de tranzacţionare. De atunci, acţiunile au pierdut o treime din valoare pe bursă, ajungând să se tranzacţioneze în prezent la 40% din valoarea activului net al fondului. Răscumpărările de acţiuni derulate de fond nu au reuşit să susţină preţul.
În afară de cei care au primit acţiunile înainte de listare, care au recuperat doar o parte din despăgubirile care li se cuveneau, a pierdut şi statul care, începând din luna mai, a realizat despăgubiri la preţul de pe bursă. Astfel, Ministerul Finanţelor a fost obligat să cedeze un număr mai mare de acţiuni pentru a acoperi despăgubirile şi şi-a epuizat mai repede acţiunile. La finalul lunii noiembrie, statul mai avea doar 1,5% din acţiunile FP, faţă de 36% la începutul anului, înainte de listare.
Aşteptările acţionarilor FP pentru anul viitor se leagă de listările promise de stat. Cu cât statul va lista mai multe companii din portofoliul FP (Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica), cu atât valoarea de piaţă a fondului are mai multe şanse să crească. Listarea pe o bursă internaţională este un alt eveniment care ar putea impulsiona evoluţia preţului acţiunilor, însă deocamdată perspectivele privind această operaţiune sunt incerte.
Tranzacţia anului la BRD
Exitul BERD de la BRD prin vânzarea pe bursă a unui pachet de 5% din acţiunile celei de-a doua bănci locale a fost tranzacţia anului pe bursa de la Bucureşti. Valoarea tranzacţiei s-a ridicat la 107 mil. euro, fiind din acest punct de vedere cea mai mare tranzacţie din istoria BVB. Mai important este faptul că pachetul de acţiuni a fost preluat de mai multe fonduri de investiţii (Fondul Proprietatea, Franklin Templeton şi Artio), deşi francezii de la Société Générale, acţionarul majoritar al BRD, s-au luptat până în ultima clipă pentru această participaţie. Asta înseamnă că şi pe viitor ar mai putea avea loc tranzacţii mari cu acţiuni BRD. Intermediarul tranzacţiei a fost firma de brokeraj KBC Securities (actuala Swiss Capital).
Oferta Petrom, un eşec al pieţei sau al pieţelor?
Oferta prin care statul îşi propunea să vândă pe bursă 9,84% din acţiunile Petrom era aşteptată cel puţin la fel de mult ca listarea Fondului Proprietatea. În primul rând pentru că ar fi fost cea mai mare ofertă din istoria BVB şi pentru prima dată numele mari ale finanţelor internaţionale (JP Morgan, Goldman Sachs, Morgan Stanley, Citi, UBS, Nomura) se băteau pentru un mandat în România. În al doilea rând pentru că era prima ofertă derulată de stat pe bursă după Transgaz şi de succesul ei depindeau viitorarele oferte ale statului.
Surprizele s-au ţinut lanţ în cazul ofertei Petrom. Mai întâi licitaţia pentru alegerea intermediarului a fost câştigată de Renaissance Capital, o bancă de investiţii din Rusia, care a reuşit să le ia faţa giganţilor de pe Wall Street cu un comision foarte mic. Renaissance s-a aliat cu EFG Eurobank Securities, BT Securities şi Romcapital ca să vândă oferta pe piaţa locală, dar modul în care a fost structurată oferta a fost complet diferit faţă de ofertele precedente derulate pe bursă. Iniţial s-a anunţat un preţ maxim de ofertă, de 0,46 lei/acţiune, iar investitorii trebuia să liciteze, iar acţiunile le-ar fi luat cine ar fi dat cel mai mare preţ. Astfel, era posibil ca un investitor care ar fi subscris toate acţiunile la 0,46 lei să ia toată oferta. Lucrul acesta nu s-a întâmplat, iar cu câteva zile înainte de închiderea ofertei, statul a anunţat şi un preţ minim de ofertă, de 0,37 lei/acţiune, care era apropiat de preţul de pe bursă. În final, nu s-au găsit destui investitori dispuşi să plătească acest preţ, iar oferta a eşuat.
Acest eşec a fost intens dezbătut. Unii au dat vina pe stat pentru că a cerut un preţ prea mare. Alţii au explicat că de vină au fost pieţele internaţionale, tulburate chiar înainte de închiderea ofertei de problemele Italiei. Cert este că şi intermediarii au avut partea lor de vină, având în vedere că cel puţin la nivel local oferta a trecut complet neobservată. Nici bursa nu s-a implicat în promovarea ofertei, deşi ar fi fost o ocazie unică pentru atragerea de noi investitori.
Acum speranţele tuturor se îndreaptă către anul viitor şi către ofertele anunţate de stat (Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica).
Vânzarea Intercontinental
Una dintre cele mai interesante tranzacţii ale anului pe bursă a fost vânzarea pachetului majoritar de acţiuni al companiei Intercontinental Bucureşti (RCHI), care deţine hotelul cu acelaşi nume din centrul Bucureştiului. RHIC Holding, firmă înregistrată în Luxemburg, care a deţinut mult timp pachetul majoritar de acţiuni al Intercontinental, a vândut în aprilie cele 49,1% din acţiuni pe care le deţinea pentru 12,4 mil. euro. Un pachet de 17% a fost preluat de Astra Asigurări, companie controlată de omul de afaceri Dan Adamescu, care mai deţinea 15% din Intercontinental prin The Nova Group. Restul de 32% din acţiuni au ajuns la un off-shore din Cipru, care are legături tot cu familia Adamescu.
Lupta pentru Oltchim
Combinatul chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT), o companie cu pierderi în ultimii trei ani, a fost în centrul atenţiei pe bursă în prima jumătate a anului când acţiunile au crescut de circa zece ori, pe fondul achiziţiilor derulate de grupul german PCC şi de fondul britanic Carlson Ventures, care au ajuns să controleze împreună aproape 33% din acţiuni. Interesul pentru Oltchim a fost stimulat şi de punerea companiei pe lista de privatizare de către FMI. Nemţii de la PCC au continuat să se lupte cu conducerea Oltchim, iar Constantin Roibu a fost obligat să renunţe la funcţia de preşedinte al companiei, rămânând director general.
Statul, acţionar la Petromidia
Ministerul Finanţelor a pierdut în vară procesul prin care contesta conversia obligaţiunilor nerăscumpărate de kazahii de la Rompetrol Rafinare (RRC) în acţiuni. Pe scurt: statul a convertit datoriile Petromidia faţă de buget în obligaţiuni, în 2003, valoarea totală fiind de 571 mil. euro. În 2010, la scadenţă, kazahii au răscumpărat obligaţiuni de doar 55 mil. euro. Restul obligaţiunilor au fost transformate în acţiuni, în contul statului. Astfel, Ministerul Finanţelor a ajuns să deţină circa 45% din acţiunile Rompetrol Rafinare, la zece ani după ce i-a vândut compania lui Dinu Patriciu. Acum statul caută soluţii să-şi valorifice acţiunile.
Scandalul de la Argus
Totul a început când controversatul om de afaceri Cătălin Chelu (desen) a cumpărat circa 40% din acţiunile producătorului de ulei Argus Constanţa (UARG) de la foştii directori. Investind peste 10 mil. euro, el a considerat că este firesc să preia conducerea companiei. SIF Oltenia, celălalt acţionar semnificativ, a fost însă de altă părere şi a început o luptă absurdă în justiţie, dar şi la sediul companiei. Astfel s-a ajuns în situaţia în care SIF Oltenia a reuşit să numească Consiliul de Administraţie, dar nu poate administra compania deoarece sediul şi ştampila sunt controlate de Chelu şi oamenii săi, situaţie unică pe piaţa de capital. Acţiunile Argus sunt suspendate de la tranzacţionare de peste trei luni.
Surpriza Azomureş
La finalul lunii octombrie, producătorul de îngrăşăminte chimice Azomureş Târgu-Mureş (AZO) a anunţat pe bursă că acţionarii turci negociază vânzarea companiei către grupul elveţian Ameropa, unul dintre cei mai mari traderi de produse agricole din Europa. Anunţul a determinat creşterea acţiunilor AZO cu 40% într-o singură zi, iar valoarea companiei a urcat la peste 160 mil. euro. La finalul lunii noiembrie, elveţienii au semnat tranzacţia cu turcii, însă finalizarea acesteia este condiţionată de acordul Consiliului Concurenţei. Azomureş a fost în ultimii doi ani una dintre cele mai profitabile companii din România.
SIF-urile au ieşit din BCR
Probabil cea mai mare şi mai complexă tranzacţie din acest an, vânzarea pachetelor deţinute de SIF-uri la BCR a năruit speranţele celor care aşteptau să vadă cea mai mare bancă din România listată la bursă. Discuţiile privind listarea BCR sunt vechi de cinci ani. În 2006, când austriecii au preluat controlul băncii, ei s-au angajat prin contractul de privatizare să listeze BCR pe bursa de la Bucureşti în termen de trei ani (adică până în 2009). În 2009, pe fondul crizei, SIF-urile au agreat cu Erste să amâne cu doi ani listarea BCR, dar în acelaşi timp au renunţat la clauza care-i obliga pe austrieci să iniţieze listarea (lucru care a ieşit la iveală abia în acest an când SIF-urile au publicat documentul semnat cu Erste). Practic, potrivit înţelegerii, Erste era obligată să listeze BCR doar dacă toate cele cinci SIF-uri i-o cereau. În ultimii doi ani însă, unele SIF-uri au negociat cu Erste vânzarea participaţiei la BCR, deci era clar că nu mai vor listarea.
Speranţele s-au spulberat complet în momentul în care patru SIF-uri au anunţat semnarea unui acord de principiu cu Erste privind vânzarea pachetelor de acţiuni deţinute la BCR. Fiecare SIF trebuia să primească circa 25 mil. euro cash şi 1% din acţiunile Erste pentru 6% din BCR. După negocieri, SIF-urile au mai primit câte 3,5 mil. euro fiecare, iar patru dintre ele au semnat deja tranzacţia.
SIF Transilvania (SIF3) şi SIF Moldova (SIF2) au şi finalizat tranzacţia, încasând toţi banii de la Erste. Ele au obţinut profituri de circa 24,5 mil. euro din această tranzacţie. SIF Banat-Crişana (SIF1) şi SIF Muntenia (SIF4) au finalizat doar o parte din tranzacţie, restul urmând să se realizeze în 2012, iar SIF Oltenia (SIF5) încă mai negociază şi nu a semnat cu Erste.
Deşi prin această tranzacţie SIF-urile reuşesc să-şi lichidizeze cele mai valoroase active din portofoliu, investitorii nu au fost foarte încântaţi de condiţiile negociate. Unii analişti apreciază că dacă SIF-urile ar fi negociat împreună şi ar fi folosit mai bine clauzele din contractul de privatizare a BCR, ele ar fi putut obţine un preţ mai bun.
Deşi unii acţionari nu au fost mulţumiţi de tranzacţie, aceasta aduce lichidităţi semnificative în conturile SIF-urilor, care ar putea distribui dividende semnificative anul viitor. De exemplu, SIF Moldova şi SIF Transilvania, care vor raporta cele mai mari profituri în acest an, ar putea oferi randamente de peste 20% din dividende. Partea negativă este scăderea puternică a acţiunilor Erste din ultimele luni. De la începutul lunii septembrie, titlurile băncii austriece au pierdut 47%.
Ridicarea pragului la SIF-uri
Investitorii de la bursă au avut o mare surpriză pe finalul anului, când Camera Deputaţilor a votat ridicarea pragului de deţinere la SIF-uri de la 1% la 5%. Proiectul de lege fusese aprobat de Senat în noiembrie 2009, dar de la începutul lui 2010 a rămas blocat în Comisia de buget şi finanţe a Camerei Deputaţilor, astfel că după aproape doi ani de aşteptare investitorii nu mai sperau într-un deznodământ favorabil.
Surprinzător însă, proiectul a intrat pe ordinea de zi a Comisiei de buget şi finanţe la începutul lui noiembrie şi a primit raport favorabil. Decizia a fost întâmpinată cu entuziasm pe bursă, unde SIF-urile au crescut cu până la 50% într-o lună.
Au urmat apoi trei săptămâni de aşteptări, în care proiectul de lege a fost introdus pe ordinea de zi pentru a fi votat în plen, dar de fiecare dată a fost amânat, iar investitorii şi-au pierdut din nou optimismul.
Apoi, pe 15 decembrie, înainte să voteze bugetul pe 2012, Camera Deputaţilor a votat ridicarea pragului de deţinere la SIF-uri împlinind astfel un vis de peste trei ani al investitorilor de pe bursă. Prin ridicarea pragului, orice investitor va putea cumpăra până la 5% din acţiunile unei SIF, faţă de maximum 1% în prezent. Asta va permite concentrarea acţionariatului, dar şi un control mai bun al acţionarilor asupra modului în care aceste societăţi sunt administrate.
În prezent, proiectul aşteaptă promulgarea de către preşedintele Traian Băsescu, iar dacă va trece şi acest pas, atunci de anul viitor îşi va produce efectele. Teoretic asta s-ar putea traduce printr-un interes mai ridicat pentru acţiunile SIF-urilor şi prin creşterea preţurilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
