Explicatia dezvoltarii unor proiecte lipsite de imaginatie sau menite doar sa rezolve problema spatiului de locuit nu si a confortului, atat inainte de '90, cat si la ora actuala, poate fi gasita in dezechilibrul brutal dintre cerere si oferta, spune Dorin Stefan, director al Dorin Stefan Birou de Arhitectura (DSBA), unul dintre cele mai cunoscute nume in arhitectura bucuresteana de dupa '90.
Dezechilibrul dat de cererea foarte mare in comparatie cu oferta net inferioara, inca, de pe piata imobiliara rezidentiala poate determina, pe langa cresterea accelerata a preturilor, si un nivel calitativ mai scazut al proiectelor sau al executiei.
"Actuala etapa de dezvoltare este in continuare una cantitativa, la fel ca inainte de '90. S-a trecut de la cartierul de locuinte individuale la locuintele colective. Diferenta dintre cerere si oferta se observa, negativ din pacate, si la nivelul actualelor proiecte rezidentiale", considera Dorin Stefan, 57 de ani, profesor universitar la Universitatea de Urbanism si de Arhitectura Ion Mincu.
"Cand va fi acoperita cererea la nivel utilitar, de baza, a consumatorilor, acestia se vor indrepta spre locuinte care sa ii reprezinte mai bine. Sigur, daca oferta ar fi fost ridicata si la nivel calitativ de la bun inceput, lucrurile ar fi fost probabil altfel", a adaugat el.
In momentul de fata peste 48.000 de romani au depuse la primarii cereri pentru a primi un apartament de la stat, prin ANL, cu achizitie prin credit imobiliar. Dintre acestea 26.000 sunt depuse la primariile din Bucuresti. La acest numar de cereri se adauga alte 15.000 de solicitari de unitati locative, depuse de proprietarii caselor nationalizate care au fost revendicate de catre proprietarii de drept.
Motorul principal, sursa principala de case ramane piata privata, dezvoltatorii imobiliari, rolul statului fiind din ce in ce mai mic in furnizarea de case pentru populatie.
Laszlo Borbely, ministrul locuintelor, a anuntat recent ca ia in considerare posibilitatea renuntarii la strategia ANL de a construi case pentru vanzare prin credit imobiliar si pornirea, eventuala, a unui nou program, de locuinte sociale. Performanta ANL-ului de pana acum nu a fost spectaculoasa, lipsa lui nefiind in masura sa schimbe prea mult datele problemei actuale. De la primul proiect, derulat in 2000, pana astazi, "fabrica de locuinte" a statului a terminat 2.000 de apartamente la nivel national, media fiind de aproape 300 de case pe an.
"Cand ne uitam la imobilele rezidentiale din Bucuresti si nu numai, construite mai ales in anii '70 si '80, observam ca ele au fost un raspuns rapid la nevoia de apartamente individuale", explica Dorin Stefan. El aminteste insa si de importanta elementelor experienta, traditie si continuitate in ceea ce priveste scoala de proiectare si exprimarea ei finala, constructia.
"Cand vorbim despre aspectul estetic mai putin placut sau despre calitatea planificarii urbane, putem sa vorbim in acelasi timp si despre o lipsa reala de experienta in ceea ce inseamna un imobil rezidential sau un cartier. Cu exceptia perioadei interbelice, Romania nu a avut suficienta experienta in acest capitol", spune arhitectul.
Visul romanului e sa fie proprietar
La sfarsitul anului trecut, 97% dintre romani erau proprietarii caselor in care locuiau, unul dintre cele mai mari procente din regiune, dublu fata de cele inregistrate in Germania sau in Franta.
Dorinta romanului de a avea casa lui, cu numele lui pe usa, si-a gasit in ultima vreme, datorita evolutiei bune a economiei, instrumentul financiar necesar indeplinirii ei, fie ca este vorba despre salarii mai mari sau despre conditii de creditare mai avantajoase. Borbely, de altfel, a motivat posibilitatea de a pune capat programului ANL de locuinte prin credit imobiliar prin accesibilitatea pe care acest instrument o are acum in randul populatiei. "Programul ANL a fost pornit in 1999, cand creditul ipotecar nu exista. Acum, insa, majoritatea persoanelor pot avea acces la un astfel de credit", a explicat ministrul dezvoltarii, lucrarilor publice si locuintelor.
Dezvoltatorii prezenti pe piata locala si-au manifestat, de la intentie pana la proiect si predarea la cheie, dorinta expresa de a profita de lipsa de locuinte.
In 2007 vor fi livrate in Capitala circa 1.500 de apartamente noi, alte 3.500 urmand sa fie scoase spre vanzare, conform unui studiu al firmei de consultanta imobiliara Colliers. Raportul cerere-oferta care rezulta este de 1 la 7, daca sunt luate in considerare numai cererile depuse la primarii.
Cladirile frumoase nu sunt mai scumpe
Presiunea cererii, care se muta pe umerii dezvoltatorilor care vor sa prinda cat mai mult timp "valul", se transfera
intr-o anumita masura si pe plansa de lucru a proiectantilor, care trebuie sa faca fata unei cereri foarte mari de proiecte finalizate. Unii sunt de parere ca la aceasta se adauga si presiunea financiara, respectiv dorinta investitorilor de a folosi cat mai eficient capitalul de care dispun, care, in final, ar influenta vizibil atat aspectul, cat si calitatea constructiilor.
Dorin Stefan insa nu este de acord cu aceasta explicatie. "Arhitectii au libertate totala in primele faze ale derularii unui proiect. Rolul arhitectului apare in momentul in care trebuie sa aiba acest dialog cu clientul", explica cel a carui semnatura se afla pe proiectele unor cladiri ca Opera Center sau Cascade Office Building, ambele din Capitala.
Mai mult decat atat, directorul DSBA spune ca diferentele de investitie dintre un proiect standard si unul cu o estetica deosebita sunt neglijabile. "Arhitectii lucreaza cu volume, nu cu materiale de constructii. Ba mai mult, de multe ori solutiile inovative, speciale, se pot dovedi mai ieftine din cauza tipului de materiale de care au nevoie pentru finalizare", explica Dorin Stefan. "Arhitectul este cel care poate convinge dezvoltatorul ca imobilul este un bun al orasului, nu numai al buzunarului", a adaugat el.
Semnatura unui arhitect reprezinta in acelasi timp efortul cumulat al unei intregi echipe, de proiectanti si de ingineri, care si-a adus contributia la finalizarea acestuia. Tocmai din acest motiv, Dorin Stefan se refera la meseria de arhitect folosind cuvantul institutie. "Insasi notiunea de arhitect e de fapt o institutie. El apare generic si e o persoana fizica, dar in spatele notiunii de arhitect este o intreaga institutie", explica el.
Dreptul de semnatura, dobandit doar de 17 ani
Evolutia profesionala a arhitectilor a suferit mult in perioada comunista, cand locurile la facultatile de specialitate erau limitate, dovada si numarul de 1.500 de arhitecti pe care ii avea Romania la inceputul anilor '90, si cei 6.000, cu drept de semnatura, care activeaza in prezent. Marea lor majoritate lucrau in cadrul institutelor de proiectare, fie ca erau judetene sau municipale, semnatura lor fiind contopita cu a altor colegi. "Pana in 1990 nu exista notiunea de arhitect ca profesie independenta pentru ca toti lucrau in institutele de proiectare, unde arhitectul era anonim,
iar responsabilitatea era colectiva", spune arhitectul. Proiectele pe care le propuneau individual, sau in mici echipe de lucru, trebuiau sa primeasca avizul unor comisii de specialitate, de unde ieseau, de cele mai multe ori, modificate sau trunchiate.
Dupa '90, cand arhitectura a devenit o profesie libera, arhitectii au dobandit dreptul de a semna in nume propriu un proiect. Cu unele exceptii insa, peisajul urban nu a avut prea multe de castigat.
In timp ce dezvoltatorii folosesc motivul reducerii cheltuielilor, iar administratia vorbeste despre presiunea investitorilor, arhitectii spun si ei ca ar fi nevoie de un cadru legislativ mai putin interpretabil, care sa aduca un suflu nou in peisajul obosit al oraselor si nu numai.
Schimbul de generatii atat de asteptat la inceputul anilor '90 a avut un inceput foarte brusc in cazul arhitecturii, mai brusc poate decat in cazul altor profesii.
"Atunci a avut loc o schimbare foarte importanta. Au disparut aproape toti fostii arhitecti, pentru ca marea lor majoritate au fost implicati in proiectele lui Nicolae Ceausescu. A fost o reactie negativa, de respingere, fata de cei care au fost pana atunci in prim-plan, de cele mai multe ori fiind vorba despre sefii de proiecte. A fost o miscare similara cu cea din mediul politic, unde dupa retragerea celor din fata a intrat esalonul doi", a spus, zambind, Dorin Stefan.
"Eu sunt unul dintre cei mai in varsta din generatia care a prins aceasta schimbare", a adaugat el.
Daca piata nu cere, piata nu da
Tinand cont, dupa cum spune el, de faptul ca"ineditul este unul dintre pilonii de rezistenta ai notiunii de arhitect", ar fi de asteptat ca piata sa profite de acest lucru si sa apara din ce in ce mai multe cladiri care sa improspateze aerul statut al cartierelor bucurestene. Faptul ca nu se intampla acest lucru este atat un semn de indiferenta al unor dezvoltatori si arhitecti, cat si simplul motiv ca piata nu cere astfel de cladiri.
"Sunt arhitecti celebri la nivel mondial, care sunt adevarate branduri. Aceste branduri se aplica in special in cazul proiectelor publice, al institutiilor, atunci cand importanta lor este foarte mare. In SUA, si nu numai acolo, intalnim astfel de proiecte speciale si in cazul in care dezvoltatorii sunt mari companii, entitati ale mediului corporatist, care doresc sa-si promoveze o anumita imagine. In general piata este cea care da tonul", explica fostul vice-presedinte al Ordinului Arhitectilor, Dorin Stefan.
In Romania, arhitectul recunoaste, folosindu-se si de propriul exemplu, ca sunt foarte putine cazurile in care este cautat un anumit arhitect pentru brandul sau, pentru stilul sau sau pentru lucrarile din portofoliu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
