Atenţionărilor li se adaugă comentarii în presa americană în care diverşi analişti spun că zona euro s-ar putea să fi rămas fără veşti bune după o perioadă de optimism şi că uniunea monetară este pândită de decenii pierdute din cauza deflaţiei.
„Nu cred că în zece ani va mai exista euro dacă nu vom avea o Franţă puternică şi o Germanie puternică. Totul se bazează pe două ţări foarte puternice, iar competitivitatea Franţei se deteriorează în continuare“, a afirmat Larry Fink, şeful BlackRock, citat de postul american de televiziune CNBC. Afirmaţiile lui vin după ce agenţia de rating S&P a retrogradat Franţa. BlackRock este acţionar la S&P şi la cealaltă mare agenţie de evaluare financiară americană, Moody’s.
Din poziţia de preşedinte al Institutului Peterson pentru Economie Internaţională, Adam Posen a declarat că politicile economice ale Germaniei, cea mai mare şi mai puternică economie din Europa, sunt greşite în multe privinţe şi creează probleme în întreaga lume printre altele prin surplusul comercial uriaş. „În primul rând, Germania nu-şi plăteşte muncitorii pe măsura productivităţii lor şi astfel îşi înşală forţa de muncă. În al doilea rând, nu investeşte nimic nici în sectorul public şi nici în cel privat, iar în al treilea rând, din combinaţia acestor două idei reiese că Germania concurează ca o economie cu salarii reduse“, a afirmat Posen. El a fost membru în consiliul de politică monetară al Băncii Angliei, banca centrală a unei ţări din UE care nu face parte din zona euro.
„Germania jefuieşte Europa şi restul lumii profitând de un euro mai slab decât marca germană“
„Şi în al patrulea rând, Germania jefuieşte Europa şi restul lumii prin faptul că îşi face exporturile mai ieftine profitând de un euro mai slab decât marca germană din cauza slăbiciunilor altor state“, a spus preşedintele Institutului Peterson. El susţine, de asemenea, că Germania încearcă să cucerească pieţele într-un moment în care şomajul este ridicat în multe părţi ale lumii, exportând astfel deflaţie.
Posen atrage atenţia că Germania nu şi-a restructurat toate împrumuturile toxice pe care le-a dat, aşa cum au făcut Franţa, Finlanda şi Austria cu datoriile către Europa de Sud.
„Dacă Germania ar fi insistat pe o politică monetară mai expansivă în loc să blocheze politicile monetare expansive şi dacă ar fi investit acasă, în propriii oameni, aceste dezechilibre din Europa şi din lume ar fi mai mici“, a mai spus Posen.
Critici asemănătoare sunt aduse Germaniei de trezoreria SUA şi chiar de Franţa, fostul partener în strategia europeană dar rămas în urmă la capitolul competitivitate.
Ministrul francez al economiei Benoit Hamon a cerut ca salariile din Germania să fie reduse şi, vorbind la BBC, a acuzat Germania că încearcă să obţină un avantaj nedrept în faţa Europei prin menţinerea artificială a salariilor la niveluri reduse.
În cealaltă tabără, Nicholas Spiro, directorul Spiro Sovereign Strategy, crede că dezbaterile încinse privind Germania sunt „oarecum nepotrivite“.
„Surplusul extern al Germaniei are foarte puţine de a face cu zecile de ani de administrare fiscală proastă din Grecia şi cu slăbiciunile structurale care persistă de mult timp în Italia şi Franţa“, a spus el.
Oamenii de afaceri germani: Europa ar trebui să copieze surplusul german, nu să-l critice
În apărarea Germaniei vine şi Axel Weber, preşedintele băncii elveţiene UBS şi fost şef al băncii centrale germane, subliniind că surplusul Germaniei nu este o problemă de politică şi că orice critică internaţională la adresa planurilor economice ale ţării este nepotrivită.
„Este întotdeauna recomandat să se studieze de ce Germania are atât de mult succes pe plan internaţional. Sunt multe lecţii din care multe ţări din Europa, mai ales de la periferie, pot învăţa“, a afirmat Weber.
Kaspar Rorsted, directorul general al producătorului de bunuri de larg consum Henkel, compară criticile aduse Germaniei cu situaţia elevului care este pedepsit pentru notele mari.
Atacurilor asupra Germaniei li se adaugă avertismente privind soarta zonei euro făcute de analişti în presa americană.
Potrivit lor, în condiţiile în care inflaţia din zona euro a încetinit la minimul ultimilor cinci ani, regiunea este pândită de riscul intrării într-un ciclu deflaţionist de genul celui cu care se confruntă de două decenii Japonia, a treia economie ca mărime a lumii, întrerupt acum doar de politica monetară agresivă a Băncii Japoniei. Îngrijorările privind inflaţia au determinat BCE să reducă dobânda de politică monetară la minimul record de 0,25%.
„Se spune că decidenţii politici din Europa acţionează deoarece nu vor ca Europa să devină următoarea Japonie“, a spus Kathy Lien, analist la BK Asset Management, citat de CNBC. El crede că avansul economic slab, în special de la periferie, face ca riscul deflaţionist să fie mare.
Dacă pe europeni îi critică, americanii se laudă singuri: Conducem pe calea revenirii globale
Statele Unite deschid calea revenirii economice globale şi nu ar trebui să fie niciun semn de îndoială în privinţa capacităţii lor de a-şi îndeplini obligaţiile de plată privind datoriile, a declarat pentru CNBC secretarul Trezoreriei americane Jack Lew (foto).
„Am trecut printr-o perioadă de turbulenţe politice, dar trebuie să fie limpede că a fost vorba de o criză politică şi nu una economică“, a spus Lew, făcând referire la disputele dintre politicieni privind bugetul federal şi plafonul datoriei. Lupte anterioare au făcut ca SUA să-şi piardă ratingul de top.
„Dar SUA îşi revin după cea mai adâncă recesiune de după Marea Depresiune şi conducem lumea dezvoltată la calitatea revenirii“, a mai spus Lew.
Ce a însemnat criza deflaţionistă pentru Japonia: companii insolvente, cerere internă slabă şi două decenii de creştere anemică
După criza financiară din anii 1990, care a urmat unei perioade de boom economic, băncile a trebuit să se restructureze şi să renunţe la active, ceea ce a dus la reducerea creditării pentru companii;
Ca urmare, companiile au fost nevoite să reducă costurile şi operaţiunile;
Reducând costurile simultan, companiile au creat deflaţie, fenomen în care preţurile în scădere afectează profiturile, erodează cererea ducând la tăieri de salarii şi la preţuri şi mai mici;
Pentru că a avut printre cauze aprecierea masivă a yenului, deflaţia a dus în insolvenţă companiile puternic îndatorate;
Yenul puternic a făcut necompetitive exporturile nipone anemiind creşterea economiei.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 14.11.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
