Inflaţia este peste tot. Costurile erau deja în creştere pe fondul lipsei forţei de muncă, blocajelor de la nivelul lanţurilor de aprovizionare şi cererii în creştere postpandemie, iar acum războiul din Ucraina amplifică presiunile asupra alimentelor şi energiei.
Unele companii mari au părut mulţumite să treacă durerea mai departe către clienţi, însă câteodată producătorii preferă să mascheze creşterile de preţuri sau se tem că clienţii le vor fugi, scrie Brooke Masters, editorialistă, Financial Times.
Aşa numita „shrinflation“ nu începe şi nu se opreşte la bunurile ambulate. Furnizorii de servicii sunt sub o presiune şi mai mare de a găsi metode inovative pentru a-şi păstra marjele. Veniturile acestora îşi revin, ajutate de majorări de preţuri, însă aceste companii nu prea-şi permit să-şi îndepărteze clienţii.
Astfel de businessuri recurg la metode creative de a trece costurile mai departe sau a-şi creşte profiturile. Acest lucru poate însemna ca acestea să ofere mai puţin la acelaşi preţ sau să adauge noi comisioane. De exemplu, hotelurile Hilton şi Marriott au făcut serviciile de curăţenie opţionale pentru majoritatea proprietăţilor, însemnând că oaspeţii nu beneficiază de ele dacă nu le solicită, potrivit editorialistei Financial Times.
În cazul restaurantelor, strategiile de menţinere a marjelor presupun adesea modificarea meniului pentru evitarea majorărilor directe de preţuri. Bucătarii şefi pot reformula un fel din meniu pentru a elimina ingredientele scumpe sau îi pot da un alt nume şi preţ. Unele restaurante recurg la practici şi mai viclene, folosindu-se de sosuri decorative şi carne tăiată diagonal pentru a face porţiile să pară mai generoase.
Astfel de practici nu trec însă neobservate. Covid-ul a reprezentat iniţial o scuză acceptabilă pentru sevicii reduse şi rafturi goale, însă răbdarea este pe sfârşite. Satisfacţia clienţilor din SUA a coborât din 2018 până la cel mai scăzut nivel din 2005.
Din acest motiv, companiile se chinuie să găsească motive întemeiate pentru aceste practici.
Mondelez a insistat de exemplu că reducerea dimensiunii batoanelor de ciocolată Wispa face parte dintr-o „strategie proactivă de combatere a obezităţii“. Astfel de justificări par să fie adevărate, însă bunul simţ indică faptul că reducerile de costuri asociate nu au fost irelevante, scrie Brooke Masters.
Aplicaţia de livrare de alimente Just Eat testează un mod mai puţin cinic pentru reducerea porţiilor şi păstrarea marjelor pentru restaurantele sale partenere. Programul său de „reducere a risipei“ le oferă clienţilor opţiunea de a comanda o porţie mai mică de cartofi dacă nu au nevoie de una obişnuită. În acest fel, aceştia primesc mai puţin pentru că aşa aleg ei, nu comerciantul.
