Teroristii, traficantii de droguri si contrabandistii utilizeaza un sistem global extrem de vechi pentru a-si finanta operatiunile, iar autoritatile nu pot face mai nimic pentru a distruge acest sistem, scrie Forbes.
Cand autoritatile federale americane l-au arestat pe Abad Elfgeeh acum doi ani, acestea credeau ca au rupt o legatura esentiala din lantul finantarii terorii.
Intre anii 1995 si 2003, acestea trimisesera, impreuna cu un grup de membri ai familiei, prieteni si asociati, 22 de milioane de dolari prin intermediul unui cont bancar JP Morgan Chase catre tari din intreaga lume, inclusiv Pakistan, Thailanda si Yemen.
Printre cei despre care se presupune ca au primit banii se numara Mohammed Ali Hassan al-Moayad, ce se lauda cu legaturile sale cu Usama bin Laden, fiind condamnat la 75 de ani de detentie pentru a fi conspirat in vederea finantarii Al-Qaida.
Procurorii federali au citat dovezi clare referitoare la relatia dintre cei doi. Inregistrarile convorbirilor telefonice, arata documentele utilizate in instanta, confirma contactul dintre magazinul de inghetata a lui Elfgeeh din Brooklyn si seicul al-Moayad. Chiar si avocatul lui Elfgeeh admite faptul ca banii trimisi de clientul sau "ar fi putut ajunge la al-Moayad", sustinand totusi ca nu aceasta fusese intentia lui Elfgeeh.
Totusi, pe masura ce procesul era in desfasurare la mijlocul lunii septembrie, procurorii au fost obligati sa se multumeasca cu acuzatii mult mai putin grave. Terorismul nu reprezenta un cap de acuzare.
In schimb, Elfgeeh a fost gasit vinovat pe cinci capete de acuzare, printre care detinerea unei afaceri ilegale de transfer de bani. Acesta se afla in fata unei sentinte de la 6 la 25 de ani.
Judecatorul din Brooklyn a interzis procurorilor sa mentioneze Al-Qaida daca apararea nu mentiona acest nume. De ce? Un purtator de cuvant al procurorului spune ca dovezile au fost insuficiente pentru a se putea demonstra ca Elfgeeh era constient ca trimite bani unui finantator al terorismului.
Acest caz scoate in evidenta unul dintre cele mai dificile si frustrante aspecte ale luptei impotriva terorismului: urmarirea cursului banilor ce-l sustine. Aceste fonduri sunt initial curate, devenind murdare mult mai tarziu. Marimea acestei industrii a sortit esecului eforturile procurorilor de a decide care transferuri de bani sunt folosite intr-un scop ilegal si care reprezinta pur si simplu fonduri trimise acasa rudelor. Iar pe masura ce anchetatorii occidentali reusesc sa descopere un mecanism, teroristii inventeaza o noua schema.
Surprinzator este tipul de afacere pe care-l avea Elfgeeh: "hawala", un serviciu de transfer de bani, mai rapid si mai ieftin decat cel al bancilor traditionale sau al companiilor ca Western Union. Aceste servicii ajung in parti ale lumii imposibil de atins de alte operatiuni, asigurand traiul a milioane de muncitori ce lucreaza in tari bogate si trimit bani acasa.
Anul trecut, se estimeaza ca 35% din suma totala de 150 de miliarde de dolari reprezentand transferuri globale catre tari aflate in curs de dezvoltare au trecut prin aceste canale. Aceasta industrie nu poate fi pur si simplu inchisa. Ar muri familii intregi de acasa. Totusi, autoritatile nu pot ignora acest aspect.
Hawala este exploatata de criminali pentru a spala fonduri provenite din traficul cu droguri, sclavi sexuali, arme si chiar parti ale organismului uman. Acest sistem a fost folosit pentru a sparge embargouri impuse unor tari ca Iranul sau Cuba, pentru a evita controale monetare si plata unor taxe.
Atacurile teroriste asupra Statelor Unite au retrezit interesul fata de aceste afaceri, ca si temerile ca Al-Qaida a canalizat o mare parte a bugetului sau de 30 de milioane de dolari in 2001 printr-o retea hawala din Orientul Mijlociu. Autoritatile americane spun ca Al-Qaida continua sa utilizeze astfel de servicii de transfer de bani pentru a finanta actiunile din Irak. Desi cea mai mare parte a fondurilor provin din activitatile de contrabanda, din partea extremistilor bogati si a afacerilor de caritate din Europa si Orientul Mijlociu, Departamentul american al Securitatii si alte agentii guvernamentale se tem ca fondurile americane ar putea fi indreptate si ele catre teroristi prin intermediul hawala.
Cum sa pui capat acestei activitati? In Statele Unite exista acum cel putin 20.000 de astfel de afaceri ce opereaza pe langa mici magazine, restaurante. Pentru a se ascunde de ochii anchetatorilor, acestea functioneaza in cadrul unor comunitati etnice ce nu admit persoanele din afara, in care se vorbesc limbi necunoscute occidentalilor. Sistemul are un caracter informal, fiind consemnate foarte putine detalii ale tranzactiilor incheiate.
Unde ajung fondurile si in ce scop sunt utilizate reprezinta adesea un mister.
Cu atat mai greu le este anchetatorilor cu cat sistemul are o vechime de sute de ani, avandu-si originile in Asia de Sud, unde traderii si negustorii au inventat acest sistem pentru a nu fi jefuiti in timp ce calatoreau. Un model asemanator a fost dezvoltat in lumea araba. In araba, hawala poate insemna incredere sau schimb. In Asia de Sud, sistemul este denumit "hundi".
Aceste canale au evoluat foarte mult in tarile aflate in curs de dezvoltare. Tari ca Emiratele Arabe Unite si Pakistanul inregistrau "o lipsa totala de reglementare si supraveghere a industriei financiare", arata Comisia 9/11. Din cauza controalelor monetare stricte, a coruptiei si reglementarilor fiscale complicate existente in multe tari, cetatenii erau obligati sa recurga la canale neoficiale de transfer de bani.
Totusi, daca cei care operau astfel de servicii nu erau implicati in delicte serioase, acestia erau in general ignorati de autoritatile occidentale ce se concentrau in schimb asupra combaterii fondurilor ilegale ce se scurgeau prin canalele bancare traditionale. Bank Secrecy Act din 1970 avea exact acest scop, cerand bancilor sa raporteze activitati ce li se pareau suspicioase si sa mentina informatii privitoare la identitatea celor ce detineau conturi. Astfel de legi nu au avut un efect prea mare in ceea ce priveste stoparea intrarii de fonduri ilegale in conturile teroristilor.
Reglementarile federale ce urmareau combaterea spalarii de bani au sporit costurile si birocratia pe segmentul bancilor conventionale.
Taxele mai mari si cerintele mai stricte privitoare la documentatie i-au impins pe imigranti catre canale informale pentru a putea trimite bani acasa mai rapid, la costuri mai mici.
Mai multe guverne au ignorat cu totul aceste servicii informale, in timp ce altele au adoptat masuri ineficiente. Nikos Passas, profesor in cadrul College of Criminal Justice din cadrul Northeastern University, spune ca cerintele impuse de stat ca acesti operatori informali sa detina un capital de pana la un milion de dolari i-au descurajat pe multi. Insa efectul lipsei de reglementari a facut exact opusul.
"In general, cand o lege nu este implementata, se transmite mesajul ca aceasta nu este atat de importanta."
Autoritatile insista ca actiunile lor ii determina pe operatorii de astfel de servicii sa se inregistreze, sa obtina o autorizatie si ii face pe imigranti sa se indrepte catre banci sau catre unul din cei 23.000 de operatori legali de servicii de transfer de bani din Statele Unite.
Totusi, bancile nu prea fac distinctie intre transferurile legale, regulate si hawala. John Byrne, director al departamentului de reglementare din cadrul American Bankers Association, a declarat de curand ca cerintele din acest domeniu sunt atat de stricte, incat au devenit o adevarata povara pentru banci.
Autoritatile au incercat sa clarifice lucrurile. Insa David Landsman, director al National Money Transmitters Association, o asociatie ce reprezinta firmele de money-service (MSB), spune ca cei 40 de membri ai sai, responsabili pentru transferuri in valoare de
14 mld. dolari anul trecut, intampina probleme in a-si mentine conturile bancare. Acum, acestia se gandesc sa-si inchida afacerile.
In acest caz, unde vor merge clientii? Unii catre servicii ca Western Union. Bancile nu au facut progrese semnificative in a se adresa pietei de imigranti. Acestea percep comisioane de zece ori mai mari decat canalele informale, trebuie sa schimbe banii la rate oficiale si in unele tari percep o taxa pentru schimb. Poate dura zile sau saptamani pana ce banii ajung la destinatie si chiar si Western Union nu poate ajunge in unele parti ale globului. Drept urmare, multi imigranti vor cauta alte mijloace de a trimite bani acasa, indiferent de riscurile implicate. catalina.apostoiu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
