In seara zilei de 4 octombrie, primul-ministru italian a indicat clar pe cine considera vinovat pentru criza financiara globala. De la bancherii de pe Wall Street care si-au asumat riscuri foarte mari la cumparatorii de locuinte care au imprumutat mai mult decat si-ar fi permis, Silvio Berlusconi a declarat ca americanii au imbratisat "capitalismul aventurierilor", conform International Herald Tribune.
Spre deosebire, "europenii pun bani deoparte", a adaugat el. "Europa nu se confrunta si nu s-a confruntat niciodata cu riscurile din sistemul american."
Gordon Brown, primul-ministru britanic, a adaugat ca aceasta criza "a venit din America". Urmatoarele 24 de ore urmau sa submineze aceasta opinie.
Pe 5 octombrie, board-ul celei de-a doua mari banci a Italiei a convocat o intrunire de urgenta pentru a atrage capital nou in valoare de 9 miliarde de dolari, in timp ce autoritatile germane s-au grabit sa cada de acord sa garanteze toate conturile bancare detinute de clientii obisnuiti si sa ofere 67 de miliarde de dolari pentru a salva un creditor aflat in impas, Hypo Real Estate.
La cateva zile, guvernul britanic facea public un plan prin care oferea 150 de miliarde de lire sterline sau 256 de miliarde de dolari sub forma de fonduri guvernamentale pentru consolidarea sistemului bancar.
Liderii europeni au acuzat in mod repetat Statele Unite de cand ultimul val al crizei pietelor de credit a trecut Atlanticul in aceasta luna. Realitatea este insa ca bancile europene au copiat cele mai riscante practici ale bancilor americane, acumuland ceea ce s-au dovedit a fi titluri toxice si bazandu-se pe credite pe termen scurt in defavoarea depozitelor pentru a-si finanta operatiunile.
Din anumite puncte de vedere, bancile europene s-au expus de fapt unor niveluri mai ridicate de risc decat bancile americane.
Desi majoritatea institutiilor europene nu se confrunta cu pierderi de genul celor care au dus la colapsul Lehman Brothers sau Washington Mutual din Statele Unite, contractarea unor volume foarte mari de credite le-a facut vulnerabile in prezent, cand accesul facil la credite este de domeniul trecutului, in timp ce pe fondul scaderii pronuntate a preturilor la actiuni a devenit aproape imposibil sa atragi fonduri fara ajutorul guvernului.
Iar desi nu au acordat credite persoanelor cu istoric de credit dubios ca bancile americane, giganti ca UBS au achizitionat titluri americane subprime in valoare de zeci de miliarde de dolari. In Germania, creditele Hypo au depasit baza sa de depozite de peste opt ori, fortand compania sa se bazeze pe finantare pe termen scurt.
Doua alte institutii aflate in impas, Royal Bank of Scotland si Fortis, au acumulat volume uriase de datorii pentru a-si finanta expansiunile.
Bancile europene au utilizat de doua ori mai multe fonduri imprumutate decat bancile americane, conform lui Vasco Moreno, care monitorizeaza bancile europene pentru firma de cercetare Keefe, Bruyette & Woods.
Ceea ce complica situatia este faptul ca un volum foarte mare de titluri pe termen scurt emise de banci europene au scadenta in curand, fonduri in valoare de 375 de miliarde de dolari fiind scadente in trimestrul patru al acestui an si alte titluri de 339 de miliarde de dolari in primul trimestru al anului viitor.
"Nu vedem nicio solutie facila la aceasta problema si mai important, nici autoritatile nu vad", a adaugat Moreno.
Deciziile de garantare a depozitelor si injectiile de capital anuntate in Marea Britanie, Irlanda si mai apoi in restul Europei ar putea tempera panica imediata, insa nu vor debloca pietele de credit pentru companiile deja afectate de incetinirea cresterii economice pe plan global. Desi utilizarea in mod excesiv a fondurilor imprumutate pare cea mai urgenta problema, decizia unor institutii europene de a se implica pe piata titlurilor americane complicate, bazate pe active ipotecare, si a altor derivate, pare sa fie mai importanta.
Dupa ce Fortis a fost divizata la inceputul acestei luni, guvernul olandez nationalizand operatiunile locale, iar autoritatile belgiene vanzand cea mai mare parte a restului catre BNP Paribas, specialistii au descoperit ca aceasta detinea titluri toxice in valoare de peste 13,4 miliarde de dolari.
Ca parte a tranzactiei, contribuabilii belgieni s-au trezit cu aproape un sfert din acest portofoliu greu de vandut.
Colapsul Dexia poate fi pus pe seama aceluiasi mix de probleme. In 2000, Dexia a intrat pe piata asigurarilor de obligatiuni municipale cu un ritm rapid de crestere din State, achizitionand Financial Security Assurance. Pentru a-si spori profitul, divizia s-a bazat pe contracte swap pe riscul de credit si alte derivate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
