Polonia este cea mai mare economie est-europeană şi până acum a fost şi cea mai stabilă, reuşind să evite recesiunea timp de aproape un sfert de secol.
Performanţele ei economice nu sunt egalate de niciun stat din UE, inclusiv din zona euro, unde este concentrală elita economiilor europene. De asemenea, actualul guvern este unul dintre cele mai stabile, însă alegerile recente pentru funcţia de preşedinte arată că polonezii vor o schimbare.
Protestele din sectorul minier ar putea pecetlui soarta premierului Ewa Kopacz, în condiţiile în care partidul de guvernământ se află deja în urma opoziţiei în sondajele de opinie. Guvernul a reuşit să stingă demonstraţii similare în luna ianuarie restrângându-şi planurile de închidere a minelor neprofitabile şi căzând de acord să restructureze Weglowa cu ajutorul companiilor de utilităţi controlate de stat.
Guvernul nu a reuşit să respecte două termene limită autoimpuse privind restructurarea companiei. Un al treilea deadline a fost stabilit pe 31 august, în contextul în care autorităţile încearcă să amortizeze impactul pierderilor de 1,4 miliarde de zloţi (372 milioane de dolari) înregistrate de industria cărbunelui în primul semestru al acestui an.
Producătorii de energie ezită să investească într-o industrie pe care o privesc ca pe o gaură neagră. „Dacă nu vor fi stabiliţi investitori pentru Weglowa până la sfârşitul acestei luni, vom relua grevele“, a afirmat Dominik Kolorz, preşedintele sindicatului Solidaritatea.
Potenţialii investitori, în mare parte companii de stat tranzacţionate public, au înregistrat pierderi pe bursă ori de câte ori numele lor a fost asociat cu Kompania Weglowa. „Presupun că ministerul trezoreriei va obliga companiile de utilităţi să investească în mine, exact cum s-a întâmplat de fiecare dată când Kompania a avut probleme“, afirmă Bartlomiej Kubicki, analist la Société Générale din Varşovia. „Evitarea grevelor este o prioritate.“
Partidul de opoziţie Lege şi Justiţie, aşteptat să câştige alegerile din octombrie, nu şi-a dezvăluit propria strategie pentru sectorul minier, potrivit lui Piotr Naimski, care se ocupă de politica pentru sectorul energetic.
