Cameron i-a prezentat preşedintelui Consiliului Euopean Donald Tusk, într-o scrisoare, în noiembrie 2015, principalele sale revendicări, precizează AFP, care prezintă ceea ce a obţinut premierul britanic în urma unei serii de compromisuri, măsuri formulate adesea într-un limbaj diplomatic ambiguu, comentează agenţia franceză.
- Imigraţie
Sub imensa presiune a concetăţenilor săi şi Partidului Conservator împotriva unei creşteri a nivelului imigraţiei, Cameron voia să impună un moratoriu pe o perioadă de patru ani cetăţenilor UE prezenţi în Marea Britanie şi care solicită ajutoare şi locuinţe sociale. El dorea, de asemenea, să-i împiedice pe aceşti migranţi să beneficieze de alocaţii familiale pentru copiii lor rămaşi în ţările de origine.
În faţa opoziţiei ţărilor din Europa de Est, premierul britanic a obţinut o clauză de salvgardare, pentru o perioadă de şapte ani, în privinţa anumitor ajutoare sociale pentru noii migranţi, care permite limitarea plăţilor în mod gradual. De asemenea, un sistem urmează să fie creat în vederea indexării alocaţiilor familiale la nivelul de trai din ţara în care trăiesc copiii. Acest sistem se va aplica noilor solicitanţi, dar poate să fie extins şi la actualii beneficiari, începând din 2020.
- Suveranitate
Pentru a le răspunde celor îngrijoraţi de jugul Bruxellesului asupra instituţiilor britanice, premierul britanic cerea o scoatere de sub angajamentul către o "Uniune tot mai strânsă" - unul dintre pilonii construcţiei europene - în mod "constrângător din punct de vedere legal şi ireversibil". Concret, el dorea un sistem al "cartonaşului roşu", care să fi permis unui grup de parlamente naţionale să opună un vot de veto oricărei legislaţii europene.
Cameron a obţinut o scutire a Marii Britanii de la o "Uniune tot mai strânsă", care urmează să fie înscrisă în tratate, dacă va apare oportunitatea remanierii acestora. "Cartonaşul roşu" poate fi folosit cu condiţia să existe o alianţă a 55% din voturile parlamentelor naţionale, ceea ce face acest mecanism complicat în practică. În privinţa principiului subsidiarităţii, Cameron a anunţat că preconizează să adopte noi măsuri în vederea protejării suveranităţii britanice.
- Guvernanţa economică
Premierul britanic nu voia să vadă statutul Marii Britanii afectat de faptul că ţara sa nu foloseşte moneda euro. Este vorba despre un domeniu extrem de sensibil pentru această ţară, a cărei capitală este unul dintre centrele financiare mondiale. El cerea o serie de "principii legal constrângătoare", ca de exemplu recunoaşterea faptului că UE are mai multe monede, că ţările care nu sunt membre ale zonei euro nu pot fi victimele discriminării şi că britanicii nu trebuie să plătească pentru crizele din zona euro.
Cameron revendică faptul că a obţinut măsuri de protecţie pentru cartierul financiar City împotriva oricărei discriminări din partea ţărilor care folosesc moneda unică, apreciind că UE recunoaşte "pentru prima dată" că are mai multe monede. Însă vocabularul textului rămâne vag: instituţiile Uniunii "vor facilita coexistenţa între mai multe perspective", se arată în document. Preşedintele Comisiei Europene (CE) Jean-Claude Juncker a insistat că documentul nu acordă niciun vot de veto Londrei în ceea ce priveşte luarea deciziilor.
- Competitivitate
Mai puţine sarcini administrative, libera circulaţie a capitalurilor, bunurilor şi serviciilor - acestea erau cererile premierului britanic în acest domeniu.
Această parte nu a ridicat cu adevărat probleme, competitivitatea fiind una dintre priorităţile Comisiei Juncker. Blocul european a convenit să "amelioreze competitivitatea" şi să adopte "măsuri concrete" pentru a avansa.
