Creşterea economică medie de peste 9% pe an a stimulat inflaţia şi a majorat datoria publică, iar mai nou a alimentat tensiunile populare. La ceva mai mult de 20 de ani de la protestele din Piaţa Tiananmen care s-au încheiat în valuri de sânge, noi demonstraţii violente ameninţă să erupă în cel mai populat stat al lumii.
Majoritatea protestelor nu sunt localizate în zone cu intenţii separatiste, precum Tibet sau Xinjiang, ci sunt provocate de nedreptăţile pe care angajaţii le întâmpină în viaţa de zi cu zi. Cele mai multe tulburări au la origini exproprierile abuzive făcute de dezvoltatori, abuzul de putere al oficialilor locali sau neplata salariilor de către firmele de construcţii.
Sute de chinezi au participat în oraşul Lufeng din provincia Guangdong la o serie de proteste violente după ce administraţia locală a confiscat mai multe terenuri pentru dezvoltarea infrastructurii, iar în iunie câţiva muncitori din Zengcheng, din aceeaşi provincie, s-au luptat cu forţele de ordine după ce personalul de securitate a bruscat o femeie însărcinată care lucra ca vânzător ambulant.
Totuşi, dacă se analizează în detaliu cauzele care stau la baza neliniştilor, inflaţia este una din principalele surse de nelinişte pentru popor. Un sondaj publicat de Academia chineză de ştiinţe sociale indica inflaţia pe primul loc în topul problemelor cu care se confruntă economia chineză în 2010. Băncile au pompat în cei doi ani anteriori 17.500 miliarde de yuani (2 mld. euro) în economie şi au favorizat astfel creşterea generalizată a preţurilor de consum. Printre cei mai afectaţi de inflaţie sunt locuitorii mai săraci din oraşe care cheltuiesc o mare parte din venituri pe alimente.
Mai mult, în acest an problema inflaţiei s-a agravat. După ultimele statistici, preţurile alimentelor au crescut cu 13,4% în primele opt luni, comparativ cu perioada similară a lui 2010, iar preţul cărnii de porc, carnea preferată a chinezilor, s-a majorat cu 52,3% în aceeaşi perioadă.
Dacă inflaţia reprezintă butoiul cu pulbere, scânteia care aprinde protestele este aproape întotdeauna confiscarea terenurilor. Zece ani de creşteri neîntrerupte pe piaţa imobiliară au crescut valoarea terenurilor. Totuşi, carenţele din reglementările referitoare la protecţia proprietăţii private şi alianţele dintre guvernanţi şi dezvoltatorii imobiliari au provocat un val de exproprieri abuzive, fără compensaţii adecvate pentru foştii proprietari.
De exemplu, în provincia chineză Hebei, presa locală a raportat că începând cu 2008 administraţia locală a expropriat sute de mii de metri pătraţi de terenuri care au fost apoi vândute dezvoltatorilor imobiliari pentru a construi cartiere rezidenţiale.
Acest caz nu este unul izolat. Analiştii Academiei chineze de ştiinţe sociale au descoperit că aproximativ 65% din tensiunile populare din mediul rural au avut la bază dispute privitoare la terenuri.
Pe de altă parte, administraţiile locale au cumulat în ultimii trei ani un munte de datorii care totalizau în iunie 10.700 mld. yuani (peste 1.200 mld. euro), iar creditorii pun la îndoială capacitatea debitorilor de a achita datoriile la timp. Peste 20% din împrumuturi sunt garantate de vânzări de terenuri, iar unii analişti estimează că procentajul ar fi mai mare.
În 2010 administraţiile locale din China au obţinut 2.900 de miliarde de yuani (335 miliarde de euro) din vânzarea de terenuri. Pentru a achita datoriile acumulate şi a finanţa construcţia de şcoli sau spitale, guvernele locale vor fi nevoite să înceapă o nouă rundă de vânzări pentru a strânge o sumă mai mare decât cea obţinută până acum. Prin urmare, fenomenul ar putea să ia amploare în următoarea perioadă.
Astfel, în condiţiile creşterii inflaţiei şi a exproprierilor abuzive, guvernul chinez ar putea sacrifica populaţia pentru a stimula dezvoltarea economică.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
