China a capatat o noua reputatie: campionul comertului liber. Incepand cu luna martie, Beijingul a demarat discutiile despre liberalizarea comertului cu Coreea de Sud, Pakistan, Australia si Islanda. In noiembrie a semnat intelegeri cu Thailanda, Malaiezia si alte opt tari din Asia de Sud-Est, scrie The Wall Street Journal Europe.
DeAi guvernul chinez controleaza o mare parte din economia tarii, a incheiat tratate sau este pe cale sa le finalizeze cu 25 de tari, fata de zero cu doi ani in urma.
Inclinatia Chinei pentru tratate comerciale si ofertele lansate de companiile chineze pentru active din domeniul energetic demonstreaza dorinta tarii de a deveni o mare putere mondiala. Cu o armata credibila si o economie in dezvoltare, China se pozitioneaza ca un lider al comertului global si al investitiilor, rivalizand cu Statele Unite intr-una dintre principalele sfere de influenta. In consecinta, piata chineza devine un punct de interes.
Toate acestea sunt semnale de alarma pentru administratia Bush, a carei agenda comerciala nu s-a mai reinnoit pe fondul cresterii protectionismului Congresului american. Statele Unite sunt ingrijorate din cauza relatiilor pe care le are China cu tari precum Venezuela, Cuba, Sudan sau Uzbekistan.
"Implicarea Chinei in relatii cu statele problema indica, in cel mai bun caz, ca a inchis ochii la consecintele pe care le-ar putea avea, iar in cel mai rau caz ceva chiar mai amenintator", a declarat vicesecretarul de stat Robert Zoellick. El considera ca noua preocupare a Chinei a starnit "un val de anxietate".
Oficialii chinezi spun ca intentia lor nu a fost sa rivalizeze cu Statele Unite sau sa declanseze probleme. Agenda comerciala a Beijingului, spun acestia, este proiectata pentru a sustine o economie dependenta de exporturi, insetata dupa energie si materii prime. In plus, timp de decenii, presedintii americani au cerut Chinei sa se alature economiei internationale si sa ocupe locul meritat pe scena diplomatica.
"Ironic, in prezent profesorii nostri sunt ingrijorati pentru ca studentii le-au urmat exemplul si au avut succes", a declarat Long Yongtu, fost delegat al ministrului comertului care a adus China in Organizatia Mondiala a Comertului. "Ca studenti, noi credem ca profesorii nostri nu ar trebui sa isi faca griji din acest motiv", a continuat acesta.
Economia Chinei ramane inca relativ inchisa. Nu permite liberalizarea fluxului de capital, restrictioneaza pachetele de actiuni detinute de straini in sectoare cheie precum piata auto, de telecomunicatii si bancara, si restrange circulatia persoanelor. Dar intr-o sfera mai restransa a comertului international, graba de a semna tratate comerciale face ca Statele Unite sa para lente.
China a avut nevoie de doar doi ani pentru semnarea unui acord cu 10 tari din Asia de Sud-Est. Intelegerea reduce tarifele de import la bunuri precum fructele sau legumele la zero pana in 2010. In aceeasi perioada, in zona asiatica, Washingtonul a semnat o intelegere de 1.200 de pagini cu Singapore. Discutiile cu Thailanda nu se vor finaliza pana cel putin in 2006. Eforturile de a ajunge la o intelegere cu Coreea de Sud nu au avut nici un succes.
Unul dintre motivele incetinirii, conform expertilor in comert, este ca negociatorii americani sunt fortati sa introduca in contracte prevederi legate de mediu si de munca pentru a reusi sa treaca de Congres. In plus, sunt obligati sa protejeze pietele americane sensibile prin mentinerea tarifelor sau cotelor. China in general evita aceste fineturi.
"Statele Unite pierd in competitia pentru suprematie in zona Asiei de Sud-Est", crede ambasadorul din Singapore, Tommy Koh. "Castigatorul, cel putin pentru moment, este China", a continuat acesta. Koh a dat un sfat administratiei Bush: "Rezistati noilor masuri protectioniste si nu va abateti de la politica americana care pledeaza pentru un comert liber si pentru libertatea investitiilor".
Oficialii de la Washington argumenteaza ca tratatele comerciale ale americanilor sunt mult mai greu de negociat decat cele ale Chinei. De exemplu, in negocierile cu Thailanda, Statele Unite doresc sa aiba acces la sectoarele de telecomunicatii si bancar desi producatorii de zahar si de camioane americani sunt mult mai refractari in a acorda concesii. Obiectivele Chinei, pe de alta parte, s-au potrivit foarte bine cu cele ale tarilor din Asia de Sud-Est: reducerea barierelor tarifare la bunuri agricole.
Beijingul are o intreaga lista de tari cu care se afla in relatii bune: Coreea de Nord si de Sud, Iran si Irak, Pakistan si India.
In plus, este foarte aproape de parteneri traditionali ai Statelor Unite, precum Australia si Canada.
Canada si China au avut luni intregi de discutii despre participarea Chinei in dezvoltarea zacamintelor de petrol de la Alberta si alte proiecte legate de energie.
Discutiile despre comert i-au asigurat presedintelui chinez Hu Jintao un curent favorabil in lume.
Oficialitatile chineze au demarat negocierile cu Australia in luna mai.
"Suntem gata sa devenim un partener stabil si pe termen lung, dedicat cooperarii stranse pentru beneficiul comun", a declarat presedintele chinez in fata parlamentului australian. Presedintele american George Bush a fost bombardat cu intrebari cu o zi inainte de discursul sau, care s-a concentrat in special asupra terorismului si razboiului din Irak.
Guvernul de la Beijing a fost de acord sa cumpere gaz natural lichefiat din Australia pentru a "obtine resurse naturale de la Australia, precum si compromisuri politice", a declarat Chen Yonglin, de la consulatul Chinei din Sydney.
Oficialii americani pot bifa o lista lunga de exemple in care China a curtat liderii diferitelor tari din interese comerciale.
De exemplu, presedintele uzbec Islam Karimov a fost intampinat cu fast la Beijing la sfarsitul lui mai, cu doar 12 zile inainte ca trupele sale sa ucida sute de protestatari intr-o piata din estul Uzbekistanului.
Guvernul sustine ca militanti islamici au declansat revolta si ca 187 de oameni au fost ucisi, inclusiv forte de securitate.
Statele Unite si aliatii NATO au cerut declansarea unei anchete internationale, dar liderii din China l-au tratat pe liderul uzbec ca pe un "prieten de incredere".
Pentru a rasplati "bunatatea" chinezilor, Karimov a semnat o intelegere de 600 de milioane de dolari (499,4 milioane de euro) prin care ii acorda China National Petroleum Corp, un gigant detinut de stat, accesul la 23 de campuri petrolifere ale tarii.
Zoellick, delegatul secretarului de stat american, a declarat ca a avut discutii cu oficialii chinezi pe aceasta tema intr-o vizita la Beijing din august, intrebandu-i despre avantajul pe care considera ca il capata in timp in urma asocierii cu autori de genocide. Zoellick a declarat ca Statele Unite saluta participarea Chinei pe pietele internationale, atat timp cat nu exclude Statele Unite.
De-a lungul istoriei, China a oscilat intre acceptarea si respingerea comertului international. La inceputul secolului XIX, Marea Britanie si alte puteri imperiale au deschis portile tarilor intr-o lupta care a culminat cu Razboaiele Opiumului.
Comunistii care au preluat puterea in 1949 au transformat tara. Doar in 1978, liderul chinez Deng Xiaoping a decis sa deschida economia investitiilor straine pentru a sustine cresterea exportului.
Incepand cu 1980, China a cultivat legaturile cu tarile vestice prin contracte de modernizare a telecomunicatiilor, a productiei de energie si auto.
Chiar si inainte de reaparitia Chinei pe scena internationala, amestecul de interese economice si diplomatice a fost o strategie a guvernului.
In 1972 de exemplu, anul in care presedintele american Richard Nixon a intreprins o vizita istorica in China, Beijing a cumparat 10 avioane Boeingul 707.
Dar cresterea accelerata a economiei chineze din ultimii ani a adus noi provocari. Cererea natiunii pentru petrol, gaz, zacaminte de fier, cupru si aluminiu a redus rezervele interne si a crescut preturile globale.
Clasa de mijloc si-a dezvoltat gustul pentru bunurile straine. Companiile chinezesti ambitioase au aruncat un ochi in afara si au descoperit piete receptive.
In consecinta, Hu a lansat o campanie de "diplomatie economica" la putin timp dupa ce a devenit lider in China in mai 2003. Ideea, care a fost filtrata la Beijing cativa ani, a fost sa foloseasca ispita economica a Chinei pentru a consolida prieteniile din strainatate.
In vara lui 2004, Hu Jintao s-a intalnit cu ambasadorii chinezi pentru a determina modul in care strategia s-ar putea aplica tarilor in curs de dezvoltare. In timpul Razboiului Rece, China a fost liderul Nonaligned Movement, o asociatie de tari formata ca o alternativa la SUA si la Blocul Sovietic. Foarte multi vad in China o alternativa la hegemonia Statelor Unite.
In America de Sud, liderul din Venezuela, Hugo Chavez, se foloseste de rezervele de petrol pentru a negocia un viitor tratat.
"Exista multa bunavointa pentru China", a declarat Christopher Mutsvangwa, ambasadorul din Zimbabwe la Beijing.
Cu un an in urma, ministrul chinez al comertului a lansat noi linii pentru companiile chinezesti care investesc in strainatate. Acestea includ o lista de 135 de tari, in mare parte din Africa si Asia, unde guvernul chinez nu trebuie sa aprobe noi investitii. Printre exceptii se numara Statele Unite, Japonia si Marea Britanie.
Pentru a-si usura calea catre comert si investitii, China renunta la barierele de pe piata locala si face presiuni ca si celelalte tari sa procedeze in acelasi mod.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
