Ce pot face marile companii atunci cand muncitorii chinezi cer salarii mai mari si conditii mai bune de munca? Este chiar simplu: gasesc o tara mai ieftina din punctul de vedere al fortei de munca. Cu alte cuvinte, pierderea Chinei inseamna castiguri noi pentru Vietnam, scrie revista germana Der Spiegel.
Sectorul de productie are nevoie de muncitori ieftini. De aceea, Zhou Liang, reprezentant al unei companii private de plasare a fortei de munca din China, are deja emotii cand exclama: "Vom rezolva totul in cateva minute si toti veti avea din nou ce muncii!".
Compania pentru care lucreaza Zhou Liang isi are sediul langa un terminal al autogarii din Shenzhen, centrul industrial al Chinei. Aici, autobuzele aduc zilnic muncitori tineri veniti din intreaga tara pentru a-si gasi un loc de munca.
Liang pare sa nu inregistreze succesul scontat, mai ales ca posterele care il inconjoara anunta cele mai slab platite locuri de munca din lume. Un mare numar de fabrici se afla in cautare de muncitori, dar ofera salarii foarte mici, majoritatea reprezentand salariul minim lunar de 750 de yuani, respectiv 70 de euro (107 dolari), asta in conditiile a opt ore pe zi, cinci zile pe saptamana. Zhou subliniaza insa ca prin lucrul peste program si in weekenduri, orice muncitor ar putea castiga dublul acestei sume destul de usor.
Printre cei 40 de doritori ai unei astfel de slujbe se numara si Zhong Xia din provincia Sichuan, al carei bagaj consta doar intr-o valiza si o galeata de plastic. Galeata este destinata spalatului de rufe in cadrul dormitorului comun pe care muncitoarea in varsta de 20 de ani il va imparti cu alte cateva colege de la fabrica.
Zhong Xia a primit un loc de munca unde va asambla componente electrice, inclusiv cabluri si bujii. Pentru ea, o astfel de slujba reprezinta un inceput promitator si "este mai bine decat nimic", dupa cum declara chiar ea, in timp ce se indreapta spre sala de asteptare de unde va fi directionata spre autobuzele care transporta muncitorii direct la fabrica.
Intreg procesul angajarii muncitorilor necalificati este conceput astfel incat totul sa se petreaca cat mai rapid cu putinta, astfel incat cei angajati sa nu aiba timp sa se razgandeasca. Forta de munca a devenit un activ rar si pretios in China la acest moment.
Deficitul fortei de munca a atins 2 milioane de angajati numai in zona Pearl River, in apropiere de Hong Kong, unde companii mari ca Mattel sau Adidas detin fabrici de productie. Marile companii se lupta zilnic pentru fiecare muncitor, ceea ce marcheaza un nou capitol in istoria globalizarii.
Pentru o perioada lunga de timp, China parea ca ofera odata cu cei 1,3 miliarde de locuitori resurse inepuizabile de forta de munca ieftina. De fapt, aceasta era chiar baza succesului dezvoltarii tarii, dupa cum a prezis reformatorul Deng Xiaoping in urma cu 30 de ani. Companiile straine veneau in China pentru outsourcing si astfel produceau masiv la preturi mici, cu sprijinul Partidului Comunist aflat la putere.
Toata lumea avea de castigat de pe urma acestui aranjament. Circa 300 de milioane de chinezi au fost scosi din saracie, iar China s-a transformat treptat in principalul furnizor al tarilor industrializate. In plus, consumatorii din Vest erau incantati ca pot cumpara tricouri si pantofi de sport ieftini.
Acum insa, sistemul simbiotic nu pare sa mai functioneze la fel de bine ca in trecut. O crestere puternica din punct de vedere economic in partea saraca din vestul Chinei a produs reducerea substantiala a fluxului de muncitori migratori, care prefera acum sa lucreze mai aproape de casa. Aceasta situatie i-a fortat pe oamenii de afaceri straini sa isi revizuiasca in totalitate asteptarile in legatura cu forta de munca din China.
Costurile cresc peste tot in lume, iar lipsa fortei de munca din unele regiuni a dus la cresterea costurilor de productie, in timp ce muncitorii cer salarii mai mari.
O lege a muncii mai restrictiva impreuna cu costurile crescute ale materiilor prime si devalorizarea dolarului american in raport cu yuanul au contribuit si ele la cresterea costurilor. In plus, inflatia a crescut pana la 8%, ceea ce inseamna ca o principala caracteristica a Chinei, forta de munca ieftina, devine incet, incet de domeniul trecutului.
Investitorii germani, atrasi in trecut de Orientul Indepartat si costurile foarte scazute de acolo au inceput sa realizeze ca avantajele outsourcingului productiei in China au cam disparut. "Obtinerea de profit este tot mai rara", a declarat consultantul Wilfred Krokowski, specializat in consultanta pentru investitorii germani interesati de piata chineza.
Drept rezultat, regiunile bazate pe productie, cum este regiunea Pearl River sunt martore la un adevarat exod. Conform unui studiu realizat de Camera de Comert a Statelor Unite din Shanghai, una din cinci companii se gandeste deja sa paraseasca China. Multe dintre aceste companii isi muta acum activitatile de productie in tari cu asteptari salariale mai mici, cum ar fi Vietnam, Bangladesh sau India.
O alternativa ar fi inchiderea definitiva, cum este cazul companiei Boji. Pana de curand, Boji era cel mai mare producator de brazi artificiali din lume, cu peste 20.000 de angajati. Acum, complexul de cladiri ai companiei din Shenzhen este abandonat, iar magazinele fabricii, inchise. Furnizorii maniosi au scris pe peretii exteriori mesaje de genul "Ne vrem banii". Numai in decembrie si ianuarie, peste 1.000 de companii au parasit regiunea Pearl River. Majoritatea proveneau din Taiwan sau Hong Kong, dar acesta reprezinta doar varful aisbergului. Conform declaratiilor facute de Stanley Lau, vicepresedintele unei federatii de afaceristi din Hong Kong, 10% din cei peste 70.000 de producatori mici si mijlocii din zona isi vor inchide repezentantele anul acesta. Lau a mai declarat ca in jur de 4.000 de companii din industria pantofilor si-au inchis deja fabricile din zona.
Ceea ce este surprinzator la acest exod este faptul ca nimeni din China nu pare ingrijorat de plecarea acestor fabricanti. Nu au avut loc proteste majore sau rugaminti disperate din partea politicienilor, chiar dimpotriva.
China este constienta ca nu poate avea un viitor din productia low cost. Urmand calea aleasa de Japonia si Coreea de Sud, chinezii spera sa isi dezvolte propria industrie pana la o cota comparabila cu tarile din Vest.
Guvernul de la Beijing a eliminat de curand o serie de avantaje oferite investitorilor straini, printre care si reducerea taxelor si impozitelor alocate exporturilor. Aceasta modificare a facut imposibila obtinerea profitului din exportarea anumitor marfuri, cum ar fi de exemplu, pielea pentru incaltaminte.
In acelasi timp, Partidul Comunist mentine promovarea armoniei sociale de care presedintele Hu Jintao este atat de mandru, pentru a contracara atmosfera de tensiune si nemultumire care pune incet stapanire pe populatie. Chinezii nu mai sunt dispusi sa fie exploatati si au devenit constienti de drepturile lor.
La fiecare doua zile, muncitorii de la fabrica Clever Metal & Electroplating din Shenzhen se opresc din lucru. Ei asteapta cu orele linistiti pe marginea drumului care duce spre fabrica, ca si cum ar organiza un picnic. Cu toate acestea, situatia este destul de tensionata in realitate.
Muncitorii au declarat ca isi asteapta salariile de doua saptamani si sunt de parere ca reprezentantii conducerii au ramas fara bani, asa cum ei si-au pierdut rabdarea. "Vopsesc rame metalice timp de 12 ore pe zi si nici macar masca aceea subtire pe care o port nu tine la distanta mirosul insuportabil", s-a plans un muncitor de la Clever Metal & Electroplating.
Conditiile de munca din fabricile chinezesti nu s-au imbunatatit nici acum. Angajatorii platesc salarii mizere, neglijeaza orele muncite in plus si nu au deloc grija de sanatatea muncitorilor lor.
Daca in trecut muncitorii chinezi erau dispusi sa suporte astfel de conditii, acum nu mai sunt la fel de resemnati si chiar se pot astepta de la ajutor guvernamental.
Noua lege a muncii, introdusa la inceputul acestui an, le ofera angajatilor protectie impotriva disponibilizarilor nefondate, praguri salariale mai mari si ridica in acelasi timp costurile producatorilor.
Singura solutie pentru marile companii ramane insa mutarea operatiunilor in Vietnam. Asta pana cand costurile cresc si acolo si vine vremea sa se mute intr-o tara cu forta de munca mai ieftina.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
