„Problema nu sunt doar creditele neperformante. Băncile italiene nu au credibilitate pe pieţe. Nu poţi minimaliza problemele ani la rând şi să mai fii crezut".
Cu un astfel de avertisment, venit de la un specialist în bănci tocmai din America, nu este de mirare că oficiali europeni de cel mai înalt rang cer ajutor pentru băncile italiene. Acţiunile lor au scăzut cu o treime în două săptămâni, după Brexit – „scânteia din depozitul de benzină“, după cum spune Luigi Zingales, profesor de finanţe şi antreprenoriat la Chicago Booth University School of Business.
Problemele băncilor italiene fac deja să se vorbească despre Italia ca despre următorul focar de criză al Europei. Iar analiştii spun că greul urmează să vină: pe 29 iunie Autoritatea Bancară Europeană va publica rezultatele unor teste de stres, iar pentru octombrie este programat un referendum privind o reformă constituţională în Italia – testul de încredere pentru premierul italian Matteo Renzi într-o ţară în care populaţia deţine obligaţiuni emise de bănci.
Dacă Brexitul a cauzat mult fum, testele de stres vor aduce material cu potenţial exploziv.
„Atunci se va vedea clar“ situaţia, spune pentru Financial Times un oficial european. Acestea ar fi primele teste de stres bancar mai importante de după cele din octombrie 2014, pe care l-au picat nouă bănci italiene.
Monte dei Paschi di Siena, a treia bancă în funcţie de mărime din Italia, s-a plasat atunci pe ultimul loc. Acum Monte dei Paschi este una dintre băncile europene bombardate cel mai puternic de investitori pe burse. Analiştii se aşteaptă din nou la rezultate slabe în teste care vor arăta un deficit serios de capital. Analiştii de la Morgan Stanley au calculat că banca italiană ar avea nevoie de capital suplimentar de 2-6 miliarde de euro.
Problema este, spun bancherii, că Italia trebuie să recapitalizeze mai multe bănci, nu doar Monte dei Paschi. Analiştii estimează că UniCredit, cea mai mare bancă italiană şi una cu anvergură internaţională, ar avea nevoie de 10 miliarde de euro. Cesena şi Rimini, instituţii de credit mai mici, locale, au deficite de capital de sute de milioane de euro. Nu este clar dacă şi Vicenza şi Veneto Banca vor avea nevoie de injecţii de capital. Sunt îngrijorări că niciuna dintre aceste bănci nu va putea strânge prin forţe proprii aceste fonduri. În aprilie, Vicenza a încercat să atragă capital de 1,5 mld. euro cu garanţii de la UniCredit – nu a găsit clienţi.
Eşecul a pus în pericol nu doar Vicenza, ci şi UniCredit, ceea ce l-a forţat pe Renzi să vină cu un fond de salvare de 4,25 de miliarde de euro, capitalizat de bănci italiene printre care Monte dei Paschi, pentru cumpărarea de acţiuni Vicenza şi ajutarea UniCredit. Atlas, fondul de salvare, este prea mic pentru misiunea pe care o are şi mulţi analişti spun că aceasta nu face decât să complice situaţia, legând soarta băncilor sănătoase italiene de cele mai slabe verigi ale sistemului.
De rezolvarea a ceea ce începe să pară o nouă criză bancară depinde supravieţuirea politică a reformatorului Renzi, cândva lupul tânăr şi plin de încredere şi energie al politicii europene. Din interiorul ţării vin presiuni pentru salvarea cu orice preţ a băncilor, chiar dacă aceasta ar însemna un conflict deschis cu UE. Între o jumătate şi o treime din obligaţiunile subordonate (creditorii nu au rang preferenţial) de 60 de miliarde de euro emise de băncile italiene sunt deţinute de 60.000 de investitori de retail.
Ei deţin obligaţiuni subordonate de cinci miliarde de euro doar la Monte dei Paschi – banca este încă, după o restructurare severă, cel mai mare angajator în oraşul de origine.
Noile reguli bancare ale UE cer ca aceşti investitori să plătească pentru bailout-ul băncii înainte ca statul să poată interveni cu bani de la buget.
De asemenea, cei mai proeminenţi deţinători de obligaţiuni guvernamentale italiene sunt băncile, totodată principala sursă de creditare pentru companiile mici şi medii din această ţară. IMM-urile participă cu 70% la economie. Cu un model tradiţional de business (credite finanţate din depozite), băncile italiene au legături puternice cu comunităţile locale şi cu politicieni, cu biserica catolică şi cu media. Monte Paschi este banca democraţilor de centru-stânga – partidul lui Renzi.
Alte state cu probleme în sistemul bancar au acţionat din timp, înfiinţând ceea ce se cheamă „bad bankâ, o instituţie care se ocupă cu administrarea creditelor neperformante (în valoare de 360 de miliarde de euro în sistemul italian). Roma, cu rezistenţa ei istorică la reforme, nu s-a grăbit.
„Există tentaţia de a-i folosi pe bunica şi pe bunicul ca scuză pentru salvarea familiilor mai bogate şi a altor creditori care chiar n-ar avea nevoie de protecţieâ, crede Nicolas Véron, analist la think-tank-ul Bruegel. „Având în vedere reacţia lentă şi retorica anti-UE, autorităţile italiene nu ar trebui să se aştepte la favoruri specialeâ (din partea autorităţilor UE – n.r.).
Totuşi, un guvern european cere ajutor pentru băncile italiene – cel al Franţei, o altă ţară care întâmpină probleme cu implementarea reformelor şi cu lideri politici în pericol să cadă din graţiile populaţiei.
Autorităţile europene ar trebui să manifeste solidaritate cu eforturile Italiei de a reface încrederea în sistemul banar al Italiei, a declarat ieri ministrul francez de finanţe Michel Sapin.
Comentariile sale vin după ce săptămâna trecută guvernatorul băncii centrale europene Ignazio Viscoa afirmat că sistemul bancar italian ar putea avea nevoie de intervenţie din partea statului în condiţiile în care investitorii, îngrijoraţi de împrumuturile neperformante ale băncilor italiene, se grăbesc să scape de acţiunile acestora, scrie Market Watch.
„Guvernul italian ia măsurile necesare pentru a reconstrui încrederea în întregul sistem bancar italian. Cred că este de datoria noastră să arătăm solidaritateâ, a spus ministrul Sapin.
Monte dei Paschi di Siena este cea mai veche bancă din lume şi cea care ar putea aduce Italia şi zona euro în criză. Instituţia de credit ocupă locul trei ca mărime în sistemul bancar italian
