La ora 4 a.m. pe 30 septembrie, in conditiile in care colapsul Lehman Brothers soca investitorii de pe sase continente, presedintele francez Nicolas Sarkozy a convocat o intrunire de urgenta la Palatul Elysee pentru a aranja un plan de salvare pentru banca franco-belgiana Dexia. Timp de o ora, el a discutat cu ministrul de finante Christine Lagarde si guvernatorul bancii centrale franceze Christian Noyer pe marginea conditiilor planului de salvare de 6,4 miliarde de euro, spune Franois Perol, consilierul presedintelui pe probleme economice, citat de Bloomberg.
Una din cele mai importante conditii: CEO-ul Dexia Alex Miller trebuie sa demisioneze si sa renunte la pachetul de plati compensatorii de 3,7 milioane de euro.
Cu acest gest, Sarkozy, care si-a preluat mandatul angajandu-se sa instituie o cultura "munceste din greu, imbogateste-te" intr-o tara cunoscuta pentru dispretul sau fata de bani, s-a transformat intr-o figura mai familiara pentru francezi: un politician care intervine in cadrul companiilor private, subventioneaza locurile de munca si-i cearta pe sefi.
Sarkozy, in varsta de 53 de ani, si-a inceput mandatul in mai 2007 ca admirator declarat al industrialistilor miliardari. Acesta si-a sarbatorit victoria impreuna cu sotia sa, fostul model Cecilia Ciganer-Albeniz, pe iahtul lui Vincent Bollore, ce a construit un imperiu in domeniul transporturilor ce opereaza porturi in Africa si distribuie produse petroliere in Europa.
Pana in august, presedintele redusese taxele cu 8 miliarde de euro pentru muncitori si investitori mici in incercarea de a incuraja mai multi francezi sa devina intreprinzatori ca Bernard Arnault, presedinte al companiei de lux LVHM Mo't Hennessy Louis Vuitton.
Saptesprezece luni mai tarziu, in conditiile in care criza financiara impinsese Europa in cea mai severa recesiune din aproape un deceniu, Sarkozy redescopera un alt concept francez, "dirigisme" sau interventia statului.
Toti presedintii de la Charles de Gaulle din anii '60 au protejat asa-numitii campioni nationali ai Frantei. Sarkozy insusi, in perioada cand era ministru de finante, s-a ocupat de salvarea gigantului industrial Alstom in 2004. De aceasta data, presedintele a autorizat cheltuirea a 200 de milioane de euro pentru crearea a 100.000 de locuri de munca subventionate de guvern si a avertizat ca va fi "dur" cu companiile care decid disponibilizari fara justificare. In octombrie, Sarkozy a creat de asemenea un fond suveran care sa preia participatii in cadrul unor producatori importanti pentru a reduce vulnerabilitatea acestora in fata a ceea ce acesta a numit "pradatori straini".
Cu acest fond, Franta ameninta sa mearga mai departe decat Statele Unite, Marea Britanie si alte tari europene care au angajat aproximativ 3.000 de miliarde de dolari pentru a sprijini bancile si a dezgheta pietele de credit. Ca presedinte al UE, pozitie detinuta pana la sfarsitul anului 2008, Sarkozy a indemnat toate tarile UE sa creeze fonduri suverane, insa acestea au refuzat.
"Sarkozy, te apropii de socialism", anunta presedintele venezuelean Hugo Chavez in octombrie.
Presedintele francez a contribuit la acordul incheiat de liderii celor mai mari tari dezvoltate si emergente prin care acestia se angajau sa ia noi masuri pentru depasirea crizei financiare.
Ceea ce este benefic pentru rata de popularitate a lui Sarkozy, ce a crescut cu 8% din octombrie pana la cel mai ridicat nivel din ultimele zece luni, de 49%, in noiembrie, ar putea sa nu fie la fel de benefic pentru economie. Actiunile lui Sarkozy de sustinere a companiilor cu probleme nu vor face decat sa amane redresarea, spune Natacha Valla, economist in cadrul Goldman Sachs din Paris.
Economia, ramasa in urma tarilor membre ale zonei euro din 2006, se va contracta cu 0,5% in 2008, conform FMI.
"Sper ca nu se revine la protectionism. Nu sunt sigura ca ultimele actiuni ale lui Sarkozy sunt eficiente", spune Valla.
Pana de curand, presedintele nu a facut din afectiunea sa pentru bani un secret. Sarkozy, membru al partidului Uniunea pentru o Miscare Populara, spune adesea ca doreste sa se imbogateasca dupa ce-si termina mandatul, spune Stephane Richard din cadrul Ministerului de Finante. Sarkozy si-a vandut apartamentul de 222 de metri patrati din Neuilly-sur-Seine in 2006 si castiga aproximativ 232.000 de euro pe an ca presedinte.
Activele sale constau in aproximativ 2 milioane de euro investiti in principal in contracte de asigurari de viata si o participatie de 34% in cadrul unei firme de avocatura.
Sarkozy a refuzat sa fie intervievat pentru acest articol.
Sarkozy, fiul unui imigrant ungur si al unei frantuzoaice, a crescut intr-o familie din clasa de mijloc intr-un apartament inchiriat pe rue Fortuny din Paris. Acesta a fost crescut de mama sa, care a devenit avocat pentru a-si putea creste cei trei fii dupa ce a divortat de sotul sau cand Nicolas avea patru ani.
Acesta a urmat cursurile Lycee Chaptal, mergand apoi la liceul privat Saint-Louis de Monceau pentru a repeta clasa a 6-a. In urma absolvirii cursurilor Paris X Nanterre, acesta a obtinut o diploma in drept si a devenit avocat in 1981.
Doi ani mai tarziu, a candidat pentru pozitia de primar al Neuilly si a castigat. In Neuilly, Sarkozy a intrat in lumea celor cu bani si putere. "A intrat in clubul elitei corporate si financiare", arata Jacques Seguela, unul din vechii prieteni ai lui Sarkozy. Acesta a fost ales in cadrul Adunarii Nationale in 1988 ca lider local al partidului RPR.
RPR se angajase sa anuleze politicile economice ale lui Mitterand, care realizase o serie de nationalizari in primii ani ai mandatului sau. In 1993, Mitterand a fost obligat sa imparta puterea cu partidul de opozitie. Acesta l-a desemnat pe Edouard Balladur din cadrul RPR drept prim-ministru, iar Balladur l-a numit pe Sarkozy ministru al bugetului.
Chiar in momentul in care RPR putea castiga presedintia de la socialisti in 1995, Sarkozy a facut cea mai mare greseala politica a sa, sustinandu-l pe prietenul sau Balladur in defavoarea lui Jacques Chirac. Miscarea l-a izolat pe Sarkozy de lumea politica timp de aproape trei ani.
"Spunea ca ar renunta la politica si ar crea o banca de investitii", spune Antoine Bernheim, presedinte al Assicurazioni Generali, unul din apropiatii lui Sarkozy. "I-am spus: 'Traiesti pentru politica, vei reusi'."
Dupa ce a castigat al doilea mandat ca presedinte in 2002, Chirac l-a numit pe Sarkozy ministru de interne. Sarkozy a devenit ministru de finante in 2004. Din acest moment au devenit evidente inclinatiile sale catre protectionism.
Sarkozy se gandise sa candideze la presedintie inca din perioada in care era primar, spune Martin Bouygues, ce controleaza a doua mare companie de constructii din lume, Bouygues. Primul pas l-a facut in 2006. In conditiile in care preturile in crestere la energie si locuinte puneau presiune asupra consumatorilor, sloganul "munceste mai mult pentru a castiga mai mult" i-a asigurat victoria.
Dupa ce liderii opozitiei l-au criticat pentru a fi calatorit pe iahtul lui Bollore, Sarkozy a declarat reporterilor: "Vincent Bollore este un mare industrialist. Doresc economiei franceze multi Vincent Bollore, Martin Bouyges, Bernard Arnault, capabili sa investeasca pentru crearea de locuri de munca".
In primele luni de mandat, Sarkozy a trecut prin Parlament o avalansa de masuri de reducere a taxelor si incurajare a angajatilor de a munci mai mult de 35 de ore pe saptamana. Maryse Pogodzinski, economist in cadrul JPMorgan Chase din Paris, spune ca desi intentiile lui Sarkozy au fost bune, acesta a lansat prea multe initiative deodata.
In timp ce relaxa reglementarile impuse companiilor pentru a promova competitia in 2007, Sarkozy se misca in acelasi timp in directia opusa, extinzand controlul statului asupra celor mai mari companii de utilitati din Franta. Pe de alta parte, Sarkozy a fost acuzat de favoritism datorita faptului ca era tot timpul inconjurat de multi oameni de afaceri importanti.
In septembrie 2008, in conditiile in care criza globala de credit impinsese rata somajului din Franta la 7,9%, Sarkozy a inceput sa ia masuri de protejare a locurilor de munca. Comisia Europeana a anticipat pe 3 noiembrie ca deficitul public al Frantei va urca la 3,5% din PIB in 2009, a doua cea mai mare rata din randul tarilor euro.
"Nu-mi spuneti ca schimb strategia economica. Incerc sa fiu pragmatic", declara Sarkozy.
Sarkozy si-a inceput mandatul ca admirator al capitalismului american. Dupa ce rata de popularitate i-a scazut la 32% in aprilie, criza financiara i-a dat oportunitatea de a convoca mai multe intruniri de urgenta ale liderilor mondiali si de a lansa propuneri de a instituire de limite pe diverse segmente, de la platile directorilor executivi la riscurile asumate de banci.
In Franta, desi anumite cheltuieli guvernamentale vor fi necesare pentru reducerea ratei somajului, Sarkozy nu ar trebui sa-si abandoneze eforturile initiale de relaxare a reglementarilor din domeniul muncii si impulsionarii investitiilor in companii, spune Nicolas Baverez, un consilier neoficial al presedintelui.
Daca Sarkozy va face din criza financiara un pretext pentru a spori interventia statului si preluarile de companii, avertizeaza Baverez, acest lucru ar putea pune in pericol economia Frantei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
