Totusi, Greenspan a declarat ca nu s-ar fi grabit sa puna in practica aceasta masura. "Ne aflam intr-o perioada in care exista mult mai multe dificultati decat pe vremea in care eram presedinte al Fed", a declarat el, adaugand ca "acum trebuie fi mult mai prudent in a cobori dobanda, pentru a pondera efectele crizei", scrie Financial Times.
Prin aceste afirmatii Greenspan il contrazice pe Martin Feldstein, presedintele Biroului National de Cercetare Economica, care militeaza pentru o reducere drastica a ratei dobanzii. Feldstein considera ca, in acest moment Fed are de ales intre doua rele, iar, in actuala conjunctura, intre diminuarea ritmului de crestere economica si cresterea ratei inflatiei aceasta din urma reprezinta "raul cel mai mic".
Greenspan, cunoscut pentru agresivitatea cu care a gestionat precedentele crize financiare, apreciaza prudenta pe care succesorul sau, Ben Bernanke, a aratat-o pana acum.
In momentul in care vorbeste despre actualele dezbateri privind politicile monetare, fostul presedinte al Fed pare ca nu se simte prea confortabil, desi este sincer in aprecierile sale. "Cred ca nu are nici un rost sa mentionez ceea ce as fi facut eu in aceasta situatie", spune Greenspan. Totusi, el considera ca "relatia invers proportionala dintre somaj si inflatie a suferit modificari importante".
In afirmatiile sale, Greenspan se bazeaza pe doua argumente. Primul argument este acela ca Statele Unite se indreapta spre o perioada caracterizata de o incetinire a ritmului de crestere economica. Cel de-al doilea argument, care este si cel mai controversat, se refera la declinul efectului dezinflationist pe care il are globalizarea. "Rata de schimbare a preturilor este strans legata de gradul de globalizare", a declarat Greenspan.
Integrarea unui miliard de muncitori din economiile planificate, precum China si fosta Uniune Sovietica, in sistemul economic mondial a avut un efect dezinflationist puternic. Dar, in momentul in care toti acesti muncitori vor fi conectati la economia mondiala "efectul dezinflationist va ajunge la zero", crede Greenspan. "Presiunea dezinflationista dispare insa treptat", a adaugat el.
De asemenea, Greenspan prognozeaza o crestere a pretului petrolului pana la 100 de dolari pe baril, ceea ce va impusiona cresterea deficitului bugetului american. "In aceste conditii, tinta de inflatie va creste" fara a fi nevoie ca Fed sa ia o decizie gresita in aceasta directie, arata Greenspan contrazicand estimarile conform carora tinta de inflatie va ramane o vreme la un nivel scazut.
Multi economisti contesta, insa, versiunea lui Greenspan privind relatia intre globalizare si inflatie. Dar, modul precis in care el a formulat aceasta relatie este mai putin important decat profunda lui convingere, conform careia nu mai este posibila o intelegere a modului in care functioneaza economia americana fara a o considera parte a sistemului economic global.
"Ceea ce trebuie sa intelegem este forta impresionanta a sistemului global si faptul ca nu mai putem face estimari privind viitorul economiei americane in modul in care am fost obisnuiti pana acum", a declarat Greenspan.
O analiza globala sta la baza explicatiei a ceea ce a dus la bubble-ul imobiliar (crestere semnificativa a preturilor, urmata de o scadere brusca), inceput in perioada in care Greenspan se afla la conducerea Fed. El crede ca bubble-ul imobiliar a fost cauzat de scaderea ratei dobanzii pentru creditele cu perioada de rambursare mare, in urma unui surplus de lichiditate venit din partea economiilor emergente, printre care se numara si China.
Scaderea ratei dobanzilor a determinat o crestere a pretului locuintelor, ceea ce a determinat un numar din ce in ce mai mare de actiuni speculative. Greenspan da vina pe natura umana, desi prefera sa vorbeasca mai degraba de "euforie", decat de "lacomie".
Criticii lui Greenspan considera ca el a mentinut rata de referinta a dobanzii la un nivel scazut o perioada de timp prea indelungata, ceea ce il face responsabil pentru actuala criza. El crede insa ca aceste afirmatii nu fac altceva decat sa supraestimeze puterea Fed.
"Era ca si cum am fi incercat sa modificam ceva ce nu puteam controla", spune Greenspan. Ratele pentru creditele cu perioada de rambursare mare sunt determinate de "cauze care nu tin de politicile monetare".
Criticii considera ca Fed ar fi trebuit sa majoreze rata de referinta mai devreme si intr-un ritm mai alert. Insa Greenspan declara ca aceasta miscare nu ar fi fost agreata de "administratia politica", dat fiind nivelul redus al ratei inflatiei. El a mai adaugat ca "ideea conform careia Fed este o institutie in totalitate independenta este eronata".
Fostul presedinte al Fed este de parere ca bancile centrale nu ar trebui sa intervina pentru a stopa bubble-urile, imediat ce acestea incep sa-si faca simtita prezenta.
"Am ajuns la concluzia ca aceste fenomene sunt inevitabile", spune el. "Oamenii nu pot face nimic pentru a le evita. Ei nu pot invata cum sa faca acest lucru".
El argumenteaza prin faptul ca toate incercarile de a stopa aceste fenomene au esuat, "in loc sa indrepte lucrurile, acestea inrautatindu-le". Insa, chiar si cei care sustin argumentele lui Greenspan, sunt de acord cu faptul ca ar fi putut interveni mai devreme pentru a reduce efectele crizei.
El sustine insa ca problema pe care piata financiara o are de infruntat este una de natura penala, referindu-se la brokerii de credite ipotecare care au prezentat clientilor intr-un mod rastalmacit produsele pe care le vindeau.
"Ceea ce au facut acestia are un singur nume: frauda. Iar in aceasta tara frauda este pedepsita prin lege", a declarat Greenspan, adaugand ca frauda este o chestiune de care trebuie sa se ocupe autoritatile judiciare, nu banca centrala.
Greenspan a declarat ca a evitat sa extinda controlul pe care Fed il exercita asupra creditorilor ipotecari, de teama ca acestia sa nu se planga ca sunt cenzurati de banca centrala, atragand astfel si mai multi oameni in aceasta capcana.
Mai mult, Greenspan a amintit ca la acea data explozia pietei imobiliare nu era specifica doar Statelor Unite, astfel de fenomene manifestandu-se in peste 40 de tari, iar ratele dobanzilor au coborat la niveluri record pretutindeni, inclusiv in tarile dezvoltate, unde rata inflatiei ajunsese la niveluri extrem de joase.
Celelalte banci centrale promovau la inceputul anilor 2000 politici de creditare relaxate, dar Greenspan nu crede ca acestea influentau in mod semnificativ ratele dobanzilor pentru creditele cu perioada de rambursare mare. Ele nu ar fi putut controla aceste rate nici daca ar fi incercat sa intervina direct pe acest segment de piata.
Mai mult, Greenspan crede ca nici macar influenta pe care o exercita acele guverne care administreaza rezerve valutare impresionante nu este chiar atat de semnificativa pe cat se crede. De exemplu, Japonia a cumparat o cantitate mare de valuta americana in 2003 si la inceputul lui 2004, inainte sa-si opreasca brusc interventia pe piata. "Impactul pe care trecerea brusca de la acumularea masiva de valuta la stoparea acestei actiuni a fost putin reflectata atat de raportul de schimb yen-dolar, cat si de modificarea ratei de referinta", spune Greenspan.
Totusi el recunoaste ca in momentul in care China ar renunta sa mai cumpere valuta americana, orientandu-se spre euro "va avea loc o modificare a ratei dobanzii pentru imprumuturile cu perioada de rambursare mare", dar a adaugat ca poate sa parieze pe faptul ca aceasta modificare nu va depasi 0,5%.
Surplusul de bani economisiti va fi depus in alta parte, nu va disparea din sistemul financiar global chiar daca acestia au fost transformati din dolari intr-o alta valuta, sustine Greenspan.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
